razlet

intr-un pahar cu cerneala am iscat o furtuna

iar corabiile de vorbe ce isi doreau sa ancoreze langa tarmul cu coperti de piele rosie au deviat spre ghemotoace de hartie mototolite ce nu vor fi citite niciodata

crud…nu, nu precum verdele ci precum gustul pe care il simt lupii tineri cand vaneaza pentru prima data

…

matrioska mare se uita cu uimire spre gandurile matrioskai mici si se intreaba cum sa o invete sa devina elf?

si daca o sa o atraga mai mult alte costume imaginare?

apoi zambeste…povestile nu exista doar pentru cei cu urechi ascutite

….

a fost odata

o gradina cu maracini ce visa sa devina gradina japoneza, asezata in jurul pietrelor sale

dar ce sa faca maracinii cu apa ?

n-ar fi stiut sa-i cante si ar fi adormit…..iar o apa care doarme e prea mult chiar si pentru cele mai zen dintre pietre, care si-ar fi dat demisia in semn de protest

…..

hai hui

caci aud cum ma striga muntii

cu glasuri verzi printre brazii ce se scutura de zapada

sa imi pun bocancii zic…

am de discutat cu niste pereti de stanca albgrinegricioasa…trebuie sa smulg promisiuni ferme , ca ma vor astepta pana in toamna

………………….

cand

privesti asa, cu zambet larg la ghindele fara palarie care te saluta scolareste de pe aleea cu inca frunze

si n-ai nevoie sa te intrebi ” de ce”

cand la capatul celalalt al unei zile, aleasa aleator, discutiile au miscari de soparle vesele

cand poti sa nu bei vin rosu sec si totusi sa bei vin rosu sec

pai:

crocodilii sorb agale din pahare cu paie colorate suc de dude cu foarte multa gheata

cu aceasta ocazie vrabiile au concediu pe perioada nedeterminata si zboara nedumerite din corcodus in corcodus

cica

asta asa, ca sa fie clar si sa nu iasa discutii….

eeeeee, si-am incalecat pe o creanga de alun, am imprastiat nitele firmituri de turta dulce, de design si am plecat sa fac dezordine si prin alte paduri

ma intorc zilele astea

nedumeriri

ce e hartia daca nu pretext pentru literele cu aroma de ciocolata ?

ma incolacesc precum iedera in jurul tulpinilor mele si imi ridic gandurile catre stelele ce cred in mine

bat, cu doua inimi, la fereastra taramului ce mi se naste sub picioare pe masura ce il calc

visez inconstient precum nisipul, asteptand sa imi potolesc foamea de raze 

rasar cuvinte noi, precum bobocii de lotus dintr-un lac tacut in care s-au scaldat nimfe

castelul meu nu are usi, are doar arcade imense desenate pentru umbre ce danseaza

e atata armonie in liniste, sunt atatea acorduri pe care compozitorii nu le vor aseza niciodata pe un portativ, de teama ca melodiile li se vor parea apoi fara sens

iubesc nucii…obrazul lipit de scoarta lor invata povestile batrane ale pamantului

piruete, zig zag, piruete

ce sunt literele, daca nu pretext pentru vorbe?

ma aplec , precum salcia, deasupra oglinzii sufletului meu si privesc cu ochi mirati cercurile in care soaptele mele au tulburat apa

ii fac semn lunii ca poate rasari

………

lemn de nuc de esenta tare

habar nu am de ce

poate din cauza aromei

poate din cauza frunzelor

poate din cauza scoartei care stie atat de multe

si uite asa, inarmata cu cochilii goale ce au adapostit miezul alb amarui ce visa sa devina dulceata in gavanoase din camara cu povesti  am plecat sa lansez corabii liliputane care sa forteze marginile infinitului , cu porunca certa sa le reduca la absurd

intre timp, imi impletesc suvitele satene si ma bucur de soarele ce nu se poate oglindi in aurul lor: nu, nu e nonsens, e afirmatie mandra: satena pana in varful unghiilor si cu o inima traznita de elf

da…elfii pot muri in povesti cateodata, dar niciodata in realitate

nu atata timp cat exista ochi ce stiu sa viseze printre gene si maini care stiu sa deseneze in gand

….

heila, din varful penitei rupte

3 pahare de rom si un ahoe pentru marinarii ce se intorc victoriosi in corabiile lor fermecate din coaja de nuc de esenta tare

 

 

m-am decis sa ucid niste povesti

cu care sa incep?

cele cu feti frumosi si elene cosanzene sunt oricum sinucigase prin definitie asa ca nu mai trebuie sa imi bat capul….

si oare ce se intampla cand ucizi povestile ? pe o scara de la 1 la 10 cum poate fi catalogata crima asta?

 

a fost odata ca niciodata..poate ar trebui sa incep cu fraza asta caci…daca n-ar fi, nu s-ar povesti…si uite asa am scapat de problema

 

astazi nu am chef, de mere de aur, de cheite fermecate si de inorogi

castelele  de fildes mi se par demodate si valurile de smarald prea zgomotoase

astazi, ma fac sora lupilor si ma bucur doar de luna plina si de padurea cu crengi intortocheate

 

astazi elful sta inchis in debara , cu gandurile incatusate….

astazi, vrajile sunt interzise

astazi sunt doar eu

si e liniste…cumplita liniste

ca si cum as uita pentru totdeauna cum se sare sotronul………

zmeura

de ce nu?

prea mult blamata culoare nu are vreo vina ca e purtata si de fructul cu gust salbatic

visez…prea mult, prea intens, prea cu ochii aproape deschisi

exista o lege care sa reglementeze granitele ? intre un vis cu tresariri si altul cu clipiri din gene?

tic tac …cu zambet, cu zambet greu de descifrat, de inteles

eu..nu ma inteleg nici pe mine

 

….

 

la marginea padurii batrane, valatucii de ceata albastra scalda poiana in care imi incep dansul

la fel ca la inceputul lumii, la fel ca ieri, la fel va fi si maine

pentru frunze, pasari si flori de liliac

si pentru elfi mici

promit !

si imi scriu cuvintele, spre a fi citite de catre zane, cu roz-ros de zmeura pe scoarta alba a mestecenilor dragi

 

de margean

sa sune valurile…

clopote vechi..auzite intr-o singura seara, salutate de pe digul pustiu

de ce am uitat sa sarut marea?

……

va ninge..altii numara clipe, eu numar vise si boabe de nisip

….

se lasa seara pe dune

ce poveste se scrie printre stele?

…..

sssst…lasati condorii sa vina la mine

doar ei stiu sa faca cerul azuriu 

padurea de castani

tanjeste dupa vara

dupa zilele in care soarele ii mangaia bland frunzele, in care vantul se gandea nitel inainte sa bata

tanjeste dupa povestile ce par ca nu mai vor sa fie scrise

mi se usuca picaturile de ploaie pe gene si ma simt precum gorunul de la marginea lumii…

striga  florile albe dintre copertile clasorului

isi cer dreptul la ramuri

pe o banca pustie, doua umbre se gandesc daca sa rataceasca pe alei

e liniste, atat de liniste incat imi aud gandurile pe care as vrea sa le alung

nu, nu mai scriu despre fluturi, magie si sfere de cristal

scriu despre luna

si despre razele pe care le-am ascuns la piept

sentio ergo sum

si pacatul s-a nascut din asta, cu ale lui mere rosii precum o inima care pulseaza

nu, nu vreau sa ma gandesc la puls

am nevoie de ace, sa mi le infig in aripi

mi-e dor de tara mea cu vise albastre, in care copacii stau drepti in fata furtunii, oricat de crunta ar fi

mi-e dor de tara mea cu armate de elfi mandri ce nu se tem de dragoni

mi-e dor de lucrurile complicate ce danteleaza atat de frumos povestile simple, si de lucrurile simple ce umplu cu gratie povestile complicate

vrafuri de carti ucise

vrafuri de carti fara coperti

vrafuri de carti in deriva

sentio ergo sum, cogito sic sum timere

Ahoe!

ce vezi acolo?

aproape: un inorog cu aripile larg deschise, o frantura de nor si 2 fluturi

si mai departe?

un sir de sticle plutitoare pline cu mesaje scrise de visatori ce nu vor sa fie niciodata gasiti

si mai, mai departe?

o margine de luna, umbre de planete care se nasc si mor in secunde, ace de cristal si multe , multe valuri fara culoare

fara culoare? 

pai da, au imprumutat culoarea lor picaturilor de ploaie…cum altfel sa picteze ploaia petalele de flori?

…………..

stop. dau de la inceput sa mai ascult nitel….

pfuuuu, a venit toamna si la mine in pagina

ca altfel nu-mi explic noianul de imagini tralala

cand nu e soare afara, imi desenez eu sori…

sau lumi, sau vapoare…le vad, le aud, le simt, traiesc in clipele astea crosetate, o mie de vieti intr-una singura

………..

hai ca am treaba, iar striga zapacitul ala de pe catarg …o fi vazut pamant la orizont….

 

Ahoe!

Şi-arse Gramostea muşeată….

 desenez o margine de lume unde vita de vie are mereu carcei dulci acrisori

mi-e sete de glod sfaramat sub picioare si de soare bland

mi-e dor de ulite pierdute printre case cu hornuri din care iese fum albastru cu iz porumb copt

rupta de timp:

aveam tarlici de lana

…………..

tribut, trandafirul sta rosu pe marginea unei mese de lemn maroniu

semn de carte, lacrima sta pavaza gandurilor fara inceput si sfarsit

mi-e dor

e povestea pe care mi-o spun in fiecare seara in care vreau sa miroasa a placinta de lapte 

icoana mea are ochi blanzi, cosite sure , sort cu flori si voce calda

icoana mea canta, despre Sana si a ei Gramoste

inchid fereastra..e frig, doar in ganduri infloresc zarzarii

si plec , cu ei de mana sa colind anii in care stateam ore fara logica in leaganul din salcam

 

 

povestile pentru elfi

se scriu cu frunze rosgalbene pe alei 

(fara umbrela si pelerina de ploaie)

cu ochii indreptati indraznet spre cerul albastru

(intotdeauna!)

am banca mea rezervata in parcul cu veverite 

si copacul meu de argint

cateodata danzez

( la iarna o sa fac un dragon de zapada )

rontai prajituri cu vise si zambesc in somn………

 

aiureala recurenta

mi s-a terminat stocul de castane iar condorii sunt iar ocupati

pana la capatul lumii imi este lene sa merg asa ca mai bine dau o raita prin camara

inventar: cotoare de carti cu povesti fara virgula, dulceata de zmeura fara samburi, pitici, un titirez de sticla, calimara cu cerneala pentru zane, aripi de zmeu, colti de corocotuchista, autobuz de tinichea fara roti, claxonul de la tricicleta lui Poc Pitic, Poc Pitic, papusa de carpa, clopotei, povesti fara carte cu cotor ( cineva devoreaza literatura sf prin zona se pare: am soareci de vise, sa nu uit sa pun capcane….). dar castane? castane nu-s….

solutie de compromis: o sa imi fac ceai din carcei de vita de vie

nu, nu nobila

strugurii se incadreaza la alt capitol

asa…sorb ceai dulce acrisor si repet sotronul…nu vreau restante

alb negru…cu mana dusa asa, tam nesam in dreptul ochilor ce ar vrea sa zica ceva

de asta sunt eu elf: sa fiu cum vreau sa fiu cat vreau sa fiu

ca nu e drept! ce? eh….povestile astea alb negru au o aroma aparte

alb negru

ganduri mici cu zambete largi si pantaloni verzi

am zis

good habits

sunt de acord cu luna, cand se ascunde dupa niste valatuci de ceata alesi la intamplare

imi vine sa fluier…dar oare am dreptul?

culeg cu grija dusa la absurd frunzele lui Dru si le arunc in calimara

macar sa fie albastre, macar sa nu le vad eu cum devin ruginii…

ma enerveaza pofta asta absurda de nuci 

o pot controla, rontai creioane si imi inchipui ca imi intra soarele in ochi

nu imi impletesc codite, azi protestez, si vreau ca ploaia sa ma ia in serios si sa stea in banca ei…..

e aproape octombrie….si?

bunele maniere imi soptesc sa respect ordinea fireasca a lucrurilor

obisnuiam sa le ignor

si atunci?

gri gri gri…….ssssssssssssssssst

 

 

 

aberatii de seara

daca ai sta sa analizezi zgomotul facut de pasii tai pe asfalt ,la ce concuzie ai ajunge?

cadenta , e data de starea de spirit, dar ce te faci cu ecoul?

ma uit la “fairie doors ” pe net,  J -ul e vinovata de servicu si eu egoista care raspunde la apel….

la ce-s bune aripile?

hai sa imaginam o strada, cu 3 segmente: unul asfalt, unul pamant si unul piatra cubica

cum gestionezi senzatiile , la trecerea dintre segmente?

heila , zice zambetul, agatat sugubat la urechea ce si-a uitat cerceii acasa….

la iarna voi imblanzi zapada neatinsa dintre brazi, imi promit, si zambesc complice, pentru ca stiu ca m-am autoprovocat

v-am mai zis ca intr-o zi, pe neasteptate, berbecii vor conduce lumea?

nu pentru ca sunt mai buni, mai cu firlifus sau mai tralalala, ci pur si simplu pentru ca ei, isi pot imagina orice lume posibila

si uite asa, ciresele au devenit gem, gemul poveste si povestea s-a asezat alandala intr-un loc numai de ea stiut

pai?

povesti cu greieri are toata lumea, iar eu talent la muzica n-am avut niciodata

concluzie : fara

azi e azi,  si pentru ca sunt elf, prelungesc azi-ul la infinit, in orice directie

nu pentru ca pot, ci pentru ca vreau

v-am mai zis ca ma simt bine in pielea mea ?

p.s : vorbeam cu piticii, veveritii cu ghivent si ursii neagresivi

noapte buna

eu ma duc sa visez

 

 

rogvaiv

 

nu stiu ce sa aleg

ca in fata unei vitrine cu zeci de rochii, ca in fata unui bax de creioane, ca in fata unui manunchi de frunze

nedumerita ,nu stiu ce culoare sa aleg pentru starea lui “astazi”

probabil ca un filozof ar extrage de aici o teza in 10 tomuri

si?

citesc putin, citesc foarte putin si mi-e dor de senzatia pe care mi-o lasau paginile intoarse pe varful degetelor

dar nu-i nimic, scriu, scriu in minte, pe pale de vant si pe petale de flori 

scriu pentru fluturi, tocmai pentru ca nu-mi plac

spatiul, se poate imparti in mai multe subdiviziuni

dar asta sa spunem, n-are importanta pentru fluturi

fluturii exista doar pentru a da din aripi spre un “orice”  stralucitor , indiferent de consistenta inselatoare a acelei lumini

imi este lene, lene ,lene

si imi musc buzele, de dor de soparle alunecand printre fraze 

urzicile sunt simpatice daca sunt scoase din mediul lor natural

cirese coapte

cred ca am facut o obsesie pentru fructele astea…

o sa le adun, impart pe categorii, inventariez si apoi arunc

 

mi-e ciuda pe soare si urasc trilurile fara rost

“arunca-te ca o apa” ….si daca ploua? 

intreb si ma intreb

 

candva un munte , satul de brazii lui, si-a construit spiridusi, i-a asezat pe carari, prin pesteri, pe tapsane si le-a inventat povesti

le-a asezat tichii colorate pe testele mici si naive si le-a croit masti argintii 

habar nu am de ce…

 

oare pietrele zambesc?

 

caut niste fraze, le-am pierdut undeva inainte de evul mediu si astazi am uitat amnarul acasa, asa ca le caut pe intuneric

astept sa rasara  o stea, care o fi prima, de dupa nori

si daca nu, inventez 

 

imi iese chestia asta cu imaginatia……….

 

cirese albe

de duminica

ciresele ar putea fi zmeura. ce conteaza? important e ca zambesc dintre frunzele verzi

soare

definitie pentru azi

…..

si ma ridic pe varfuri ca sa le soptesc copacilor niste vorbe

n-au nevoie de dictionar, ei sunt de acolo, din lumea elfilor 

de fapt, mi-ar putea si citi pe buze, dar, imi place mie sa ma ridic pe varfuri…:)

p.s. : respir…..

cirese amare

liliputanii se joaca de-a baba oarba prin arterele mele si cateodata incurca estul cu vestul

paianjenii imi croseteaza harti complicate

e frig , cumva e frig…

am nevoie de o sambata frumoasa cu soare

cu heila…

cu cirese amare…..

…….si imi simt inima cum bate in varful degetelor cu care desenez contururi…..

invat sa respir

i climb

atat. restul vine de la sine….

grupul fetelor care beau vin rosu sec

saluta populatia inteligenta!

pun punctul pe i, nu la intamplare, ci pentru ca pot

afirmatie: nu-mi plac paunii, deoarece nu stiu sa poarte rosu asa cum se cuvine: cu capul sus, coloana vertebrala foarte dreapta si cu minus minus la zambete fara logica

(dex: SUPERFICIÁL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafața unui obiect, a unei ființe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafață, fără să atingă miezul, esența lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adâncească, care trece ușor peste lucruri; lipsit de adâncime. )

teorema: consumul de imaginatie in exces duce la scaderea naivitatii:)

 

 

 

….si ochii rad, cu amestec de cer albastru, cu fire de fan smulse dintr-o capita parasita la marginea campului, cu ape tacute curgand prin galerii sfredelite in piatra dura, cu stele deasupra dealurilor cu povesti, cu umbre umbland peste drumuri uitate, cu sate pierdute, cu foc si cantece vechi, cu salturi dincolo de marginea fricii, cu heila de viata traita din plin….

oglinda oglinjoara…(asta e din alta poveste, cu albe ca zapada fara par negru ca abanosul…..pielea mea e sarutata de soare si gandurile mele au colti de fiara tanara)

mi-e drag vantul, nu ravaseste decat suvite rebele ….

 

 

eu sunt eu

cine nu are elfi…sa se duca sa-si caute

 

 

 

 

 

 

 

 

sa zicem ca

ai o insiruire ordonata de umbre

ce alegi? sa numeri oi sau sa fluieri a ” nu-mi pasa”?

daca extragi radacina patrata din nervii de la pranz si aduni sentimentele de la bere, apoi reduci la absurd, s-ar putea sa iasa o fraza simpatica

de ce sa numar oi? stai si te intrebi…

iar in timpul asta pitpalacii, pitigoii, dudele si bocancii militari isi fac de cap prin incinta

sa fie clar:

cartile faine au foi galbene, randuri scrise cu font de 8 sau mai putin si coperti de carton

 

 

 

in tara lui de ce

foamea de litere este ridicata la rang de criza mondiala

pentru ca in tara lui de ce intamplarile mici darama zidurile mari

hai hui printre palarii de floarea soarelui ( nu stiu daca sunt la moda si nici nu imi pasa)

pe drumul prafuit si fara plopi doua mere stau de vorba in asteptarea unei veri mai lungi

setea de soare este echivalenta cu nevoia de aripi

restart impus si redefinire

e minunat sa cauti norii cu lupa

gandul, devenit  liliputan s-a ascuns la umbra si doarme

si-a luat concediu fara plata si a lasat un out of office, cum ca… nu raspunde la sms si mail-uri nici daca ploua cu arici

ar putea fi deranjat doar in situatii de urgenta, cum ar fi invazia dudelor calatoare

dar cine mai aduce in discutie niste fructe zbarcite, fara personalitate?

cam atat de aici, dintre baobabi

nu, nu am facut insolatie e doar foamea de litere asortata cu zambete largi

salutari de la marginea infinitului…:)

 

 

pe dune

timpul trece altfel, faramitat in boabe galbene care inteapa obrajii arsi de soare

pasi…umbre…si cateva cuvinte

daca mi-as ascunde suvitele de par sub esarfa albastra ce i-as mai darui vantului?

….

ti-am promis ca o sa scriu in nisip…..

vers alb

astazi nu am nevoie de contur

ma vars, precum vinul rosu sec intr-un pocal pe care mi-l imaginez din argint greu cu dantela de stele

nu am “de ce” si nu am nevoie de culori

minutele, intinse ca o peltea de cirese amare , se lafaie intre ghilimelele pe care le pun din obisnuinta

e greu, greu sa traiesti o viata de elf, dar atat de minunat…

dor de luna

sa imi asez pasii, unul dupa altul in prelungirea umbrei pe care o cosntruieste lumina ei 

apoi sa dansez nebun, salbatic,  sa ma invart pana ametesc si cad

nebunii sunt frumosi…astazi iubesc tablourile clasice

astazi iubesc.

punct

si dupa punct?

dupa punct toate lumile imaginabile devin posibile

dialog cu mine: eueu si euelf

nebunii sunt curajosi , au arcuri de argint, mantii lungi si ochi imbatati de vise

nebunii sunt bogati: au povesti si castele de margean, strazi pietruite si oameni cu porumbei

au munti, zapezi cernute peste piscuri inalte, ceainice fermecate si fluturi

multi fluturi

…

scriu cu cerneala rosie, pentru pitici, zane si spiridusi

(scriu cu cerneala vrajita si scrijelesc pe furis cateva rune pentru zambetul cu tic tac

 

ssssst

 

sa stie doar gandul, doar norii, doar noi)

 

cucu bau

de dupa un colt de nor pufos

astazi chiar am aripi, chiar am aripi, chiar am aripi

pasarile n-au nevoie de tril, au atata albastru ……

verde si vant si inca un zambet de adaugat sub clopotul de sticla al memoriei permanente

HEILA

elfii pot zbura!

HEILA

ce dor imi era de cuvantul asta traznit…..:)

geometrie?

tomuri de carti rasturnate

liniile, sarite de pe axa lor se curbeaza spre infinit

pitipoc si pocpitic mi-au facut monitorul vraiste

(am pofta de mecano, am o pofta nebuna de mecano)

(cand eram mica si desenam cu creta sotron dupa sotron pe asfalt cuburile, conurile si umbrele inca nu se inventasera)

sa le spun o poveste…despre, despre, despre…

despre mari agitate, vulcani ce erup, furtuni ce nu se potolesc niciodata, paduri ce mor si se nasc, si ceata

( cand eram mica si nu imi impleteam codite, licuricii salasluiau si pe cer, langa luna cu doi ochi ca de papusa de ceara)

tomuri de carti si o scanteie  sa le arda

nu sunt bune povesile mele, ei vor inghetata, vor vise, vor palate de nisip

o vraja i-a transformat in liliputani, sau poate eu…

(pe un tarm, undeva, boabele de margean asteapta cuminti sa fie adunate…stiu ca vor fi insirate si tac inventand modele complicate…le ocolesc cu grija celui ce stie ca panzele albe umflate de vant nu poarta intotdeauna corabiile pe drumul cautat)

 

copacul elf

radacinile mele nu cresc in pamant, sunt ancorate in nori, in a caror carne alba taie culoare intortocheate

se hranesc cu praf de vise

daca imi strang frunzele caus, adun in ele toate zambetele condorilor

la marginea padurii de stele, ochii , infloriti regulamentar , se inclina elegant in bataia vantului

fluier discret, a vara, si imi astept fluturii, cintelzele si carabusii

cateodata cuvintele

…cateodata cuvintele se asorteaza cu bataile inimii, astazi poarta esarfa in culori interzise , si fac piruete

…cateodata cuvintele

………

doua crengute se aseaza in semn de sssst peste buze, tic tac, tic tac

am ascuns un ravas tesut de zane sub scoarta de lemn

numai picaturile de roua si furnicile stiu secretul

….

si va fi soare, si voi creste muguri, iar bratele  vor cuprinde tot universul, vor cuceri toate lumile interzise si vor construi povesti

…

radacinile mele nu cresc in pamant, sunt ancorate in suflet, in a carui carne alba deseneaza palate de rubin

 

 

 

 

e vara, cu v mare, pentru ca asa vreau eu

un gand pitic cu umbrela uriasa de soare se plimba de colo colo neastamparat

mi se carlionteaza radacinile 

le las sa fie

ca intr-o pictura alb negru din care picura culori

ce frumoase sunt nonsensurile, ce lipsite de matematica, de virgule si de gravitatie

asez petale, fara ordine in clasorul preferat

am buzunare pline de raze, ies prin tesatura subtire de in si mi se rostogolesc sub talpi

ce ciudat, n-am nevoie de aripi, pot sa zbor fara acorduri printre fara-norii pufosi

n-am nevoie de zane, le-am trimis sa colinde si alte povesti

astazi sunt darnica

….

 

 

cu cerneala de salcii verzi

ce curge necugetat din penita schioapa timpul deseneaza povesti

bancile , dezbracate de personaje imaginare isi asteapta cuminti vrabiile

ninge cu petale ucise, si , in carnea lor alb-roz pasii nepasatori taie poteci in zig-zag

mi-e dor de samburi amarui zdrobiti intre dinti

se razbuna primavara

cu cerneala de salcii verzi imi desenez aripi ca sa imi amintesc ca stiu sa zbor pe deasupra castelelor de nisip, dincolo de padurile de vise

tamplele obosite mi se culca in palme

ultimul gong si actorul, asteapta in tacere

intre replici,tresaririle sunt sincere

in vremuri de mult apuse, cand cavalerii cu armuri de argint isi goneau caii peste campii pustiite, saltimbancii isi ascundeau lacrimile in spatele  mastilor albe

se razbuna soarele

se joaca cu umbra mea aruncand-o de colo colo 

o sa creasca ramuri, spune vantul , o sa strapunga norii

o sa creasca pietre spun eu, si gandul ma ingana si se aseaza pe un mal de pamant , picior peste picior, cu rabdare atipica

beau ceai dintr-o ceasca goala, numar de 6 ori 6 de la Ursa Mare si privesc spre Nord

o sa vina vara

si buzele, arse,imi soptesc ca vor sa zambeasca

beau ceai dintr-o ceasca goala si privesc stancile cum cresc

 

 

cateodata ploaia

as umbla

imi adun vorbele si le imbarc pe o corabie cu panze

am nevoie de albul lor, de furtuni pe care sa le infrunt

simt ca sunt vant, pentru semnele de intrebare pe care le imprastii

sa ramana cerul fara nori plumburii…

(Nightwish…)

musc pagan din azi si imi aduc aminte ca stiu sa dansez desculta infasurata in valuri rosii

imi aduc aminte de peceti rupte,  de cantece nestiute

ma vars in pocale grele de argint si rad interzis

cu capul pe spate si bratele deschise

amalgam

ierburi salbatice culese din poieni fara nume

focuri inalte

tarmuri uitate

astazi am ucis o lacrima

ma supun legilor elfilor si ma condamn la tacere

vreau sa cred!

( si cand dorm, sub pleoape se nasc milioane de branduse, paduri tinere si cateva raze de soare)

vreau sa cred

( si cand rad, noptile isi scutura orele)

cred!

(Nightwish…)

( si cand sangele alearga fierbinte  prin vene, ochii stiu incotro se grabesc gandurile….)

 

 

 

 

 

elf, copil, femeie

scurte vieti de zarzari infloriti

picura calm zambete din muguri ce stau sa pocneasca

ironii albe, ironii crude, ironii ilegale

de ce nu fluturi?

florile au o lege a lor

pars minuta prima …

cate subdiviziuni de ora traieste un zarzar inflorit? ce apoi va fi zarzar cu frunze si fructe, zarzar cu frunze fructe si maini ce il jefuiesc, zarzar cu frunze si amintiri de fructe, zarzar cu frunze ce ingalbenesc si cad….

imi rastorn cutiile de cercei pe pamantul negru si caut perechile cele mai vesele sa le atarn de crengile ce nu stiu cat de curand vor fi triste…

scurte vieti de zarzari infloriti

iluzia fericirii? inconstienta? acceptare?

ce viseaza zarzarii in noaptea dinaintea primei flori?

daca ar ploua

mi-as inchide cu lene umbrela si as pasi cu mainile intinse prin ploaia calda

ar fi primavara si picaturile s-ar stinge in culorile petalelor de trandafir

imi numar gesturile si le pierd sirul

n-am pahare de vin cu picior inalt dar am struguri

deschid o carte la o pagina oarecare si adun incet literele in cuvinte si fraze

iarba e cruda, verde , indrazneata

si mie mi-e sete de soare, cumplita sete de soare

astazi elfii spun povesti

despre carari de argint care nu au inceput si sfarsit

despre corabii cu panze carora nu le pasa de furtuni

despre hore nebune in poieni fermecate

despre zane care au vrajit brandusele ce vor rasari

despre greieri ce asteapta sa cante

povesti despre azi

povesti despre maine

…….

raze de luna cad bland pe dalele de piatra din gradina si nucii batrani isi aseaza cuminti umbra la fereastra sa imi pazeasca visele

zambete se nasc din zambete ce se oglindesc in lacuri de munte in care danseaza stele

…..

astazi elfii spun povesti

fotografii alb negru pentru amintiri colorate

prezent verde cu ghemotoace de soare ravasite de vant bun

imi culc sufletul in palme

ochii imi ascund vise

e primavara

oglinzile nu mai gazduiesc decat cateva fuioare de nori

ceasornicul mic ascuns in piept numara in soapta secundele si incearca sa le prelungeasca la infinit

daca intind mana o sa ating cerul, mi-au crescut crengi si muguri si frunze….

mi-au crescut munti inalti si tarmuri salbatice udate de valuri

repetitiv: e primavara, atata primavara in ieri dar mai ales in astazi si maine…

…………………

asa ca ma scutur de iarna  si cred!

Sibiu

ninge cu fulgi mari in Piata Mare, le simt gustul pe buze si imi deseneaza zambete in suflet

ceaiul se odihneste cuminte pe o masa de lemn pentru elfi mici cu ochi mari de mirare

rochita lila cu floricele a sarit din cui direct la mine in rucsac, vrea sa se plimbe la vara pe faleze salbatice

pasi alandala , pasi pe piatra cubica si mainile sunt calde ….

un pictor invizibil deseneaza tablouri cu  felinare iar omul cu porumbei surade bland

as valsa……

astazi

am nevoie de un lac si de paduri batrane

am nevoie de ramuri strambe, de pietre acoperite de muschi, de poteci uitate

am nevoie de umbre

am cumplita nevoie de focuri pagane

sa imi arda aripile pana la scrum….

pasi tacuti scartaind pe zapada, maini ce scormonesc dupa frunze uscate ce dorm, gand ce si-ar dori un balansoar

…

imi adun , intr-o matematica ciudata intrebarile si le reduc la absurd

imi scutur parul, inca negru si imi ordonez zambetele in ordine alfabetica

din cand in cand ma analizez critic

din cand in cand uit

si construiesc povesti

….

astazi

in soapta

sa nu trezesc zmeii

( as fi oare personaj negativ daca as lasa-o pe Ileana Cosanzeana prada balaurilor? mi se pare fara sens sa o salvez )

….

tic-tac

la baza peretelui , cu mainile agitate de nerabdare, cu sufletul preaplin de asteptare tremur

nu, nu e frig

incerc sa respir, numarand norii ce trec peste copacii ce asteapta sa nasca muguri si frunze

ce zei, lipsiti de imaginatie au inventat orizontul?

e devreme, e dimineata cu aburi iesind din pamantul negru

si daca ceata? si daca vantul?

si ultimul copil va inceta sa creada in elfi?

( secret: Tinker Bell a murit putin pentru ca scriitorul nu a desenat bine personajele…

daca as fi Peter Pan, as obliga oamenii maturi sa creada in zane….)

….

as dormi, dar mi-e drag de minutele ce trec, de clipele ce se scurg incet, de soapte, de tresariri cu iz de flori de cires

….

filosofii s-au dus sa se plimbe prin parc, au bastoane de abanos si se simt inutili

instinctul imi face cu ochiul strengareste : stie ca astazi il ascult

….

undeva, o gondola isi poarta cantaretii sub clar de luna

sub masca de matase genele incearca sa acopere ochii ce tradeaza buzele muscate pana la sange

….

tic-tac

elfii exista

imi ninge peste pleoape

dar la mine e cald

sub tresaririle genelor se ascund flori si frunze crude

imi zboara gandul spre munti

umbra-mi, jucausa, alearga dupa fluturi pe carari doar de ea stiute, se ascunde obraznica dupa copaci si striga “cu-cu “, iar ecoul ii raspundde parinteste sa taca, fara rezultat caci coditele impletite nu asculta decat atunci cand dorm

….

colectionez vise, le imbrac in haine de epoca si le scriu povestea cu penita inmuiata in pulbere de stele

inventez pasi de dans si desenez sali de bal in care sa ii incerc

condurii de sticla s-au spart , asa ca dansez pe furis desculta acoperind cu cercuri largi podeaua

…..

afara ninge, acopera brazii, dar la mine e cald

gandul isi face rucsacul sa plece in munti

ii spun noapte buna intre doua batai de inima si un zambet si  mai sorb o gura de ceai

…………………………………

despre copaci

se spune ca varsta copacilor se poate vedea din inelele pe care le adauga in trunchi in fiecare an

invizibile cat traiesc, decorative cand mor

dar varsta pe care o spun florile care rasar? frunzele ce se nasc?

….

independent de crengile care freamata colind pe strazi al caror nume nu il stiu

extrag radical din mine si respir adanc

cu fiecare tremur de gene rezolv ecuatii si scriu versuri simultan

si nu imi pasa daca bate vantul

ma hranesc cu CO2 si expir oxigen

iar timpul meu inghite timpul clasic

pentru ca sunt elf si dictez cadenta secundelor

le simt prin bataile de inima nu prin boabele de nisip ce se scurg in clepsidra

………..

entii au plecat in calatoria lor fara sfarsit

ma asez, cu coatele proptite pe genunchi si astept sa rasara soarele

e despre copaci si despre ideile lor verzi

si despre pariuri cu muguri si procente de inflorire timpurie

povesti cu lemn de nuc negru

calimara le stie si le scrie cu penita subtire pe un bob de orez

5 adevaruri despre marmote

1) se alinta

2) rontzaie fermoare

3) torc precum pisicile daca sunt mangaiate

4) sunt simpatice

5) indubitabil ma fac sa zambesc

6) banuiala : le place inghetata de vanilie…..

…

cand pur si simplu lasi ploaia sa iti cada pe fata, cand lasi vantul sa bata, raul sa curga, pietrele sa creasca

cand pur si simplu

de pano

cataratul face bine mintii, fizicului si ironiei

pe  ultima, regasita din doi in doi o ridic la rangul de vanilla mood

printre atarnari, ridicari, intepate si scurse imi regasesc ideile ce tind de la foarte bine spre infinit

…

elfii viseaza colorat iar nebunia e o chestie tare faina daca o asezi in matricea potrivita

rad, cu gura pana la urechile ascutite si cu sprancenele la un unghi cat de cat normal

..

si revin cu cald la : asta sunt, in asta ma regasesc….;)

printre randuri

respir neregulat

2 ganduri pentru stanca , 2 ganduri pentru mine, 2 ganduri pentru povesti

daca as avea conuri de brad mi le-as aseza salba in jurul ideilor crete

mi s-au terminat creioanele, e ger si scriu cu stele pe gheata stravezie

o vulpe ametita mi-a furat zambetele, razbunare atipica pentru ca i-am asurzit o sora intr-o seara de toamna

i le las, am licurici care sclipesc ritmic pe strazi  londoneze pictate recent in suflet

bucati de luna se ascund dupa nori, si totusi nu este eclipsa

dorm prea mult si beau prea putin ceai verde

nu mai stiu sa ma ratacesc dar am invatat sa imi pierd manusile: cate una in fiecare duminica si doua in zilele impare

…………..

“My father’s people say that at the birth of the sun and of his brother the moon, their mother died. So the sun gave to the earth her body, from which was to spring all life. And he drew forth from her breast the stars, and the stars he threw into the night sky to remind him of her soul”

Last of the Elves?????

qed

nu, zapada nu este albastra si turturii nu contin nici macar o farama de zahar

imi fluiera gandurile acompaniate de vant

si imi incurc voluntar pasii…

as bea sampanie, dar cineva mi-a furat gesturile si acum ma invart precum o balerina intr-un picior in globul de sticla din care curg fulgi mari si grei

privind prin lupa, ma mir de ce gnomii, zanele, grifonii si toti ceilalti nu ma trag de maneca

unde au plecat? de-a ce se joaca? fara mine?

o furnica poate duce in spate de x ori greutatea ei ….

astazi ma simt mica, indesata fara voia mea intr-o cochilie alba de melc

…

lock computer

problema este ca s-ar putea sa uiti parola de deblocare…

sau, scormonind adanc s-ar putea sa constati ca nu ti-ai mai facut de mult update la sistem, ca anumite programe sunt invechite, ca nu mai ai antivirusii potriviti…, ca nu mai ai spatiu pe hard…

si te apuci usor, usor, de curatenia de primavara, bagi memorie, un hard extern, reconfigurezi, formatezi

undeva, in drumul spre maine s-ar putea sa descoperi si fantome electronice pe care le credeai de mult disparute

…..

cand vorbim de masinarii totul e complicat

mai ales daca functioneaza cu sange, carne si vise

….

ssst, liniste, sunt in hibernate, m-am hranit cu biti si astept sa treaca iarna

robotul de serviciu recita poezii, cred ca a ramas si el setat pe un program mai vechi

i-am indesat 3 carti de fizica sub lentile si sper sa taca

versurile sunt din universul 1.0

cand nu eram bruneta si nu aveam bicicleta rosie

 

petice

de sticla atarnate fara ordine printre nori

le-as numi metafore, dar asta imi aduce aminte de versuri cu rima

nu am chef de inorogi

astazi nu dezleg nici cuvinte incrucisate

am ocupatii firesti de elf in vacanta

care se incapataneaza sa rastoarne ceaunele cu licori fermecate si sa ascunda toate pocalele

…..

port verde, beau mojito si rontzai creioane de lemn crud

astept relaxata cei 1000 de magi plecati in calatorie de afaceri inspre pol

oricare pol…..

niste greieri

s-au agatat de marginea monitorului si privesc cu mirare tastatura

ar vrea sa sara, ii simt eu, dar si-au uitat chitarile acasa si fara, nu se simt chiar ok

am cirese astazi, le-am furat dintr-o fotografie mai veche

nu, nu e vara ,e asa, un inceput de primavara timid

de maine poate ninge, nu imi pasa, o sa dau ignore fulgilor si o sa ma gandesc la iarba verde

ma caut prin buzunare dupa niste carabusi, sa le tina companie greierilor

niste carabusi sau macar furnici

albinele nu mai sunt la moda iar  fluturii ma enerveaza

…

inghetata e de vanilie

elf privind elf privind in oglinda

vreau ploaie, vreau ploaie sa imi cada in rafale pe maini, peste pleoapele inchise, peste suflet

vreau vant, sa imi rascoleasca pasii ce se indreapta hotarat in fiecare zi spre orizont

vreau crengi pentru puii de gand fara cuib

…

mi s-au incurcat scoici in par si alge mi s-au agatat de obraji, corabii isi arunca panzele albe spre cer, iar mie mi-e sete si tac cu pielea arsa de soare …

nu am chef de scris

incerc sa imi gasesc cioburi de vorbe printre ganduri care se incapataneaza sa se onduleze

mi-am pierdut padurile de argint, le-am lasat undeva intre ieri si ieri

am sa rasfoiesc filele cu rabdare atipica in speranta ca am agatat vreun semn de carte intr-un copac

astazi port cercei lungi de lemn maroniu

amanunt, unul dintre multele ce incurca ecuatia norilor si trage spre scadere in procente probabilitatea de a-i face sa dispara

………

pentru ca o sabie japoneza sa fie bine prelucrata, otelul este incalzit  la 1300 gr., lovit cu ciocanul, indoit si pliat repetat, pentru a se omogeniza si a fi eliminate impuritatile

…..

mi-am lipit o raza de luna la fereasta, ca sa inlature gheata, nu beau vin, beau ceai, intr-un foisor albastru de la marginea pamantului imaginar.

ideogramele nu sunt complicate atunci cand stii sau vrei cu sufletul deschis

….

nu am chef de scris, e sevrajul, foamea de litere schioape si dorul de mine

Parolat: de vorba cu mine

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parolă:

lucruri simple

senzatia pe care o simt degetele cand ating stanca, soare, vantul care aduce miros de iarba , cer senin, prieteni

asta sunt , in asta ma regasesc, asta respir, acolo e acasa

minunea fiecarei descoperiri, provocarea, linistea adanca  de dupa urcare……….

acolo sunt eu

supararea, nervii, teama, dorinta, caderea, mirarea

eu, pur si simplu, dezbracata de masti, dezbracata de griji, dezbracata de ganduri

povesti gri pentru vise colorate

timp inghetat, fara minute, fara ore, fara zile

 

 

Merry Christmas !

ironii de iarna

discrete:

note baza: chihlimbar, nucsoara, vanilie, lemn de cedru

note varf: caprifoi, bujor, lemn de trandafir

13 : miros de ceata,  cu putin soare, cu o farama de nor,mirare, sprancene ridicate intr-un unghi imposibil….

imi place vantul :

culegand farame de realitate si asezandu-le in turnuri complicate

arhitectura bizara : eu , proiectii, intrebari, timp

o batista alba, ascunsa in buzunarul de la piept, langa florile de cactus  uscate si panglica ce a fost candva semn de carte…

rar trec litere si se opresc sa bea apa pe pervazul ferestrei mele

am ucis niste zane, le-am ars  aripile cu lumanari aprinse stangaci

“ce ” ma cearta bland dintre frunze , iar eu ii raspund cu “poate”, i-am furat un “de”, considerand  fara sens sa fac pe detectivul cu mine

nu azi…

maine o sa imi adun faunii si o sa le ordon sa taca

dintre toate semnele de punctuatie care aranjate ordonat nu au sens votez pentru virgula

nu Arpi, nu mi-am pierdut lirismul

balansez intre Maiden si Scorpions

e liniste aici, atat de liniste incat pot sa aud praful purtat de vant

senzatii pe un bob de orez

luna ascunsa in nori, luna nebuna, luna cu gust de vin rosu

eclipsa partiala

vreau trandafiri, pentru spinii pe care sa mi-i asez sub pleoape

cine a inventat vorbele?

sunt ale mele, sa le privesc  in oglinda fara sa imi fie teama de interpretarile de cristal

daca imi trec un deget peste marginea paharului, o sa fluiere?

as dansa, am atatea gesturi ingramadite in mine care vor sa erupa…

acesta nu-i un cantec

sub valurile de oboseala am o stare de vanilie amestecata cu ciocolata si zambesc printre randuri cu amintiri calde  pe gene

astazi cred…

mi-am deschis aripile larg si le scutur de zapada

din cerul de ciocolata curg intamplari

miros de vanilie …

povestea unei alte zile, pe care  am refuzat sa o desenez

sunt stele aici…

si merg, dinspre necunoscut spre necunoscut, oprindu-ma pentru o clipa sub fiecare copac in care au inflorit vise

nu imi ascund umbra, stau alaturi de ea la foc,  infruntand teama de scantei obraznice si jucause

Grinch is cute

sau despre costume de pinguin purtate prea des  fara sens

nu imi gasesc locul in matrice si imi vine sa chiui de bucurie, sa se auda pana departe, intr-un alt continent, unde e cald

visez, la ierburi inalte care sa imi mangaie picioarele goale si la soare bun care sa imi arda pielea

visez colorat, si ma doare in cot de ce ar spune Freud despre asta

………

ce acorduri ciudate, fara portativ…..

si sunt eu, am bratari de metal la glezna

si sunt eu, cu sufletul imbracat in rosu

………..

si ma uit cu teama in palma , sa vad ce culoare are pamantul pe care mi l-am strans de sub talpi ca sa infrunt realitatea

si ma uit cu fruntea sus in oglinda, astazi e astazi si ii dau tot, ofranda, pentru amintirea ce va deveni maine

……..

elfii nu regreta, elfii strang din dinti si vorbesc

elfii  danseaza si croseteaza timp

……

elfii nu stiu sa minta, oricat, oricat de mult ar vrea sa o faca

2008 reloaded

intr-o alta stare, dar cu ingrediente similare

2008 este asa, un fel de hocus pocus, cand dispare in ceata, cand iti sare brusc in fata facand semne alandala si strambandu-se precum un clown cu experienta…

si bea intotdeauna, dar intotdeauna cocktail in care obligatoriu unul dintre ingrediente este Jack

are personalitate si te face sa razi din toata inima

prietenii stiu de ce

p.s.

nu stiu ce au pus in decembrie ……

castanele

se scot oare mai usor din foc cu mana altora?

nu imi plac gutuile si merele galbene

nu au personalitate

…

si alerg  in cercuri concentrice pana ce noaptea se supune vointei mele si devine rola de film alb-negru

…

elfii stiu: de ce rasare luna

elfii nu stiu : de ce rasare soarele

e usor sa curgi, precum un rau repede de munte, e greu sa cresti nuferi precum un lac tacut , e usor sa iti treci mana grabita printre suvitele de par, e greu sa iti lasi degetele sa nu mai framante idei

vreau sa rad, cu pleoapele inchise in fata dorintelor improbabile

vreau sa sparg globuri argintii

vreau sa imi insir vorbele pe fir de paianjen si sa le agat de gatul primului inorog intalnit

e frig, frig frig

e atat de frig aici

undeva , candva

timpul a inceput sa danseze

are aroma de mojito si rade, isi scutura parul si se prinde in hora

e astazi, amestecat cu maine

mi-au cazut stele in ochi si am lasat noaptea dezbracata de ganduri

o sa ii daruiesc un sal, sa isi acopere umerii …sau aripi….

amintirile care se nasc picura incet in pahare de cristal greu, fara picior

desenez scene acunse de draperii de catifea

desenzez secunde de ciocolata neagra

lumea mea nebuna se invarte invers acelor de ceasornic

e cumplit, infiorator, groaznic de minunat

………..

( abuzand de paranteze, in dulcele stil clasic si furand nopti colorate unui oras gri plin de cluburi pestrite)

pagina alba

pentru ca daca as umple randurile  as lasa loc la interpretari

deci, semnele astea nu sunt litere…

am o cutie plina de cercei, candva va ninge  iar  pe la fereastra mea inca trec amintiri de vara

vreau sa urc, ma doare dorul de stanca

daca as putea sa imi imbuteliez gandurile ar fi efervescente precum sampania

alandala

atat

restul are gust de struguri albi

 

cameleon

mi-as schimba cuvintele dupa culoarea frunzelor de toamna…dar  mi-am amintit ca nici macar aramiul nu mai poate convinge copacii sa nu le alunge….

daca ma ascund dupa umbre si strig “cu-cu” o sa pacalesc gandul sa imi raspunda copilareste ?

cafeaua e neagra…o propozitie ca oricare alta intr-un lung sir de propozitii ce construiesc dimineti

(…dar ochii sunt ai mei, ii invat sa vorbeasca cand eu aleg sa tac….)

mi-a ramas o farama de somn agatata de varful genelor si o las acolo, sa mai imblanzeasca intrebarile despre arici

-extrag radicali, tot un fel de cofeina, merg intravenos, in loc de gimnastica de inviorare-

(…dar ochii sunt ai mei, si clipesc daca vreau…)

…

“Cameleonul (Chamaeleonidae) este o reptilă arboricolă şi insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare asemenea unui cleşte, care o ajută să se prindă de copaci. Are proprietatea de a-şi schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător. În prezent sunt cunoscute 160 de specii, cameleonii facând parte din rândul speciilor de animale periclitate.”

….

161?

 

 

desculta

imi scanez imaginatia

lent , sa nu pierd detalii importante

si imi vine sa imi cer scuze ca gandesc

insa, intr-o lume de farduri, imi pare bine ca nu port masca

( am spus masca, nu joc, jocul are culoare,tresariri, ambiguitati fine…)

direct e mai bine, chiar daca mai abrupt

clipitul marunt din gene nu face parte din descriere

si iar metafore…care contrazic randul sase, sau ii dau un alt sens

am nevoie de acorduri complicate, de pasi incrucisati anapoda, de fraze cu triplu inteles….

instinctiv as dansa

e mai simplu

dar, dar, dar

si o iau de la capat , sau nici macar

am nevoie de o depresie zdravana………..

( rasucind o suvita rebela dupa ureche imi dau seama ca cerceii se asorteaza cu esarfa ….tastatura, sensibila la nuante, refuza sa mai indrepte literele iar dintii ar vrea sa muste buzele care incep sa formeze un suras ironic)

fara legatura directa cu nodurile gordiene,

ma simt bruneta prin definitie

gheata nu e rece, e doar stravezie

si …cu mine de mana, privind inainte ma intreb cu indiferenta de ce mai rasare soarele?

cu raspuns derivat din : de ce ar apune?

oare nu ne inchipuim doar ca exista ?

vorbele au o temperatura proprie, in schimbare, de la” foarte” albastru la incandescent

on repeat mode……

imi place cum respir: cu bratele deschise larg catre cer. pe care azi mi-l construiesc fara pete de senin printre nori

bacovian e placut, chiar daca versurile au rima

n-am chef de teoreme si conjugari

creioane carliontate

de ce nu?

dorul de stele dezvolta sete acuta de gesturi alandala

si m-as lua de varful degetelor si as pleca din nou la capatul lumii, acolo unde nu se nasc si nu mor nici oceane fara valuri, nici copaci fara esarfa rosie la gat

nervi de noapte fara vant…nervi de care imi era dor

(sa nu ninga! nu inca! mai am culori pe care  sa le arunc in penar

sa le arunc, nu sa le asez…..)

cumplita e setea asta, te macina dinspre radacini inspre crengi

(am pierdut chibriturile, cum o sa mai spun povesti? )

x, y si z- cat de banal- in calatoria lor initiatica spre inceputul alfabetului nu isi dau seama ca e mai bine sa nu crezi decat sa valsezi regulamentar

inca nu e primavara…inca nu, primavara si dansurile clasice au alta definitie

mai asteapta troiene pitite dupa usa cu zavor de otel, mai asteapta ganduri reci…

vreau sa protestez oficial , vreau sa imi strig condorii fermecati sa vina inapoi

…………………..

( unde e cana albastra pentru vin fiert?)

little red dress rule

sa ma imbrac intotdeauna in rosu, chiar si atunci cand port haine gri si imi vine sa transform pietrele de rau in nisip

…..

p.s. mi se lasa noapte peste idei ca a pot trece cu zambet pe buze : daca ma uit direct o sa se vada licurici beti, iar intelegerea va fi bine ascunsa printre clipiri

unii au nevoie doar de gesturi, daca le dai mai mult, sa fastacesc si incep sa danseze

mi-e ciuda pe mine ca nu stiu sa nu stiu

nu este egoism: construim piramide ca sa aiba si Maslow de lucru….

regula nr. 2

Nu sparge niciodata toate oglinzile in aceeasi zi!

Lasa macar una la care sa te intorci cu coada ochiului cand ti se pare ca te-ai desenat complet…

Si una in care sa te strambi cand iti impletesti codite….

Pentru restul gesturilor exista lacuri, inghetate sau nu

nu intru ” in medie”

impuscati-ma !

de astazi m-am hotarat sa devin adepta unei noi religii : cred in si ma supun mie

mi-am construit un lant de porunci din care prima este sa nu ma inchin la idoli

imi definesc realitatea ca pe singura lume posibila si ma bucur ca m-am inventat!

ma plictisesc

si mazgalesc contururi aiuristice pe tabla neagra

nici macar nu am rabdare sa sterg cu buretele, scriu peste si ma incrunt la oricine indrazneste sa ma critice

nota 2 la caligrafie,dar ce conteaza? am inspiratie, asa ca ii dau inainte, fara sa imi pese ca depasesc marginile

bacovia ar fi fost punker, asta ar fi concluzia zilei de astazi

se pare ca e luna poetilor..in fiecare zi apare altul in peisaj

luna viitoare trec la pictori

incet dar sigur ajung eu si la filosofi

si uite asa, inca trei patru fraze mestecate in graba si mai ucid din fasa niste ganduri defecte

palariile pot fi colorate, dar mastile au si viata proprie……..

si visul de luceferi…

nu pot sa scriu…

ma obsedeaza versul asta tampit

e ca o piatra aruncata in apa

nu, nu imi place brusc Eminescu, ba chiar invers

sunt ironic de obosita, si in loc sa ranjesc ma iau de simboluri nationale

e mai sanatos..altfel incep sa imi creasca fire blonde si mi-e teama sa nu ma obisnuiesc

p.s.: daca mai vad astazi vreun semn de intrebare fac alergie .

padurea de argint

in care inchid cuminte ochii ca sa pot simti

o mana tresare in asteptare in timp ce altele urca si coboara

fara sete, fara foame, fara dor…

ca un rau trecand peste o mie de pietre

fara punct

precum lutul ce asteapta sa capete forma nestiuta decat de gand

1, 2, 3, 4, 5

descrescator ar suna mai bine

parca si alfabetul e mai haios cand sar litere

imi pare rau ca nu stiu sa folosesc bine runele

vreau sa rad. e voie? e permis ? ( da’ de cand cer eu permisiunea pentru gesturi?…aaa, poate de cand le-am innodat in coltul esarfei si m-am chinuit doua ore sa desfac singura nodul)

deci….aplauzele mi se par tampite, nu mereu, doar din cand in cand

si mai am o dilema

piesele de teatru sunt mai profunde jucate la scena deschisa sau cu usile bine zavorate?

-mie imi place harry potter, are matura cool si joaca vajhat -

asta nu era paranteza era gand din ala ce iti trece fara legatura prin minte cand gandesti prea mult

eeei, si uite asa, iar ne intoarcem la gutui ,cirese si dude?…..

ultimele cu ?, pentru ca nu m-am hotarat daca sa le pun ghilimele sau nu

ps : ghilimelele, in functie de culoare si font sunt cu +, – sau ignore

zambet in echilibru instabil

daca m-as dezbraca brusc si fara senzualitate de ras, de clipiri strengaresti din gene, de fofilari printre fraze, de dans stangaci in bataia lunii, de gesturi largi catre soarele cernut printre crengi, m-ar mai percepe cineva altfel decat ca pe o umbra?

daca as alege sa vorbesc in ecuatii simple, in loc de metafore mascate in cuvinte cu virgula, ar mai incerca cineva sa priceapa ce spun?

daca mi-as potrivi suvitele de par dupa ureche fara a le suci strengareste pe degete ar mai incerca cineva sa observe din ce parte bate vantul?

daca nu m-as ascunde in paduri de argint si n-as mai astepta condori ce bat nerabdatori la fereastra m-as mai gasi oare?

intrebari, vai prea adanci, munti prea inalti, cantece prea grele…..

am chiulit la lectiile despre disectie, am trisat la examenele de geometrie, m-am scuzat de prea multe ori in fata tablei negre de teama absurdului….

si imi vine sa strig : ” aloooooooo, e cineva acolooooooooooo”?

p.s.

unde naiba sta ascuns ecoul cand am nevoie de el??????

numar frunze

ma uit la ele cum se pregatesc pentru marea defilare

mi-e lene

lene sa imi pese ca unele ar fi trebuit sa ramana lipite de copac cum au promis

le iert: e toamna, si daca simt nevoia sa danseze, cine sunt eu sa le spun ca dupa ce plutesc  mor?

rontai gutui : imi notez sa imi aduc aminte sa rad, de fiecare data dupa ce ma uit cu atentie la soare

imi este teama: de cerul fara nori, nu stiu sa procesez lumina cruda nefiltrata….

hmm, si doctorul recomanda doza zilnica de cruditati…..

as putea sa ma transform intr-o castana si sa ma ascund intr-o scorbura pana cand zapada mi-ar troieni cuminte gandurile; asa as putea sa pasesc fara tresariri, dar oare as mai putea sa zbor?

numar frunze….

copy paste

din insemnarile unei minti prea dornice sa evadeze

astazi dau pas povestilor

cateodata e nevoie de spatiu tampon si de microscop

apoi de foarfeca, bisturiu, etc

si de mult adeziv

adica eu

adica eu stau cu o mana sprijinita de obraz si ma intreb de ce imi e dor de pendula de lemn ( nu mai stiu culoarea originala, au spalat-o anii) din casa bunicilor care anunta fiecare jumatate de ora cu un zgomot de gong timid…

poate pentru ca atunci jumatatile de ora erau mai lungi, sau poate pentru ca nu incercam eu sa le scurtez

pendula nu facea “tic-tac” nici “cu-cu”, numara demn secundele, minutele, orele si se oprea cu incapatanare daca nu era intoarsa cu cheita la fiecare doua zile la 12  pm  fix ( pardon, nu pm, pentru ca pendula nu prinsese faza asta)

cu alte cuvinte, pendula era o pendula serioasa si pretentioasa….

adica eu, cu “c”, nu cu “k”

k e pentru mess si pentru fraze inchise cu ridicat din sprancene in tandem cu emoticonul care clipeste smechereste la intervale fixe

are si asta tic-tac-ul lui decis de insiruiri de 0 si 1 si 0 si…

adica eu am pofta de o toamna in dulcele stil clasic, in versiunea 1.0, fara upgrade

si daca

maine, ciresii ar refuza sa mai infloreasca ? nu pentru un an, nu pentru doi, ci pentru eternitate?

cum ar fi o lume fara ciresi infloriti?

cui ii pasa? nici macar mie

si atunci de ce intrebarea?

si iar ajung la : de ce se formeaza cuvintele? gandurile ?

pfff

ca sa zic asa

IF (G2 > 0; “FALSE” )

simplu, matematic, fara ipoteze insa:))))

somn usor

combinatiile de n, luate cate k sunt mai poetice astazi decat orice vreti voi

( se intampa rar, deci nota bene )

de convenienta

pun entuziasm in bla bla

nu stiu de ce

accentuez starea de gri cu un pic de filosofie usoara si muzica depresiva

e bine, ma cert cu mine si e bine

nu trebuie sa ma inteleg, doar sa ma contrazic

am nevoie de tomuri cu coperti groase si vechi de carton

nu de piele, pielea nu miroase la fel precum hartia ingalbenita

am agatat iuhuu’ul in cui si ranjesc la el pe sub breton

pct

 

 

 

juramant de elf

jur sa nu imbatranesc niciodata

sa nu uit cum se joaca sotron

sa imi amintesc mereu povestile

sa imi placa intotdeauna dulceata de cirese amare

sa visez

sa cred in peter pan

cugetari albastre

cat de fade par vorbele…

ce e o litera cand incerci sa descrii un zbor?

ma uit la mine, si dau back back back in speranta ca undeva, intre atatea lucruri o sa ma inteleg

e usor sa analizezi, al dracului de greu sa te autoanalizezi

habar nu am de ce

ce castigi, ce pierzi pe drum, ce acumulezi si ce lasi in urma

perioade de superficialitate, de seriozitate, de control, de lipsa de control

mai degraba pentru fiecare stare un gest decat gesturi pentru fiecare varsta

nu imi simt anii, si nu din negare ci mai degraba din cauza acceptarii

accept ca nu ma incadrez in sablon, nu in al meu, nu in cel construit cu grija si asezat in cartea lui” voi deveni”

nu imi doresc nimic si imi doresc atatea

poate lacomie, poate inconstienta, poate inconsistenta, poate doar sah..si eu joc cu albele deci am dreptul mereu la prima mutare

nu ma simt pion, ma simt nebun, pot sa merg in diagonala oricate patratele vreau….

de fapt , o constanta tot apare, cu sau fara voia mea : liniste, o gramada dezordonata de liniste in care imi ingrop ochii, sufletul, bratele obosite, in care las ” de ce-uri” si izbucniri de entuziasm sau deprimare

e albastru, albastru intens din care mi-e foame dar nu teama sa musc

elfcris

elfcris tace, elfcris numara, ellfcris bate din picior cu incapatanare

elfcris ar privi lumea prin fum albastrui daca nu si-ar fi promis ca va infrunta fara metafore starile dintre alfa si dzeta

elfcris bea vin rosu . cliseu. nu ar mai fi cliseu daca elfcris ar bea vin rosu deasupra unei faleze de gresie

ar fi dorinta

o sa vina

o sa…o sa mai ce?

elfcris viseaza, si cand viseaza orizontul tremura cu indignare si dispare

elfcris rontaie ciocolata amaruie si gandeste carliontat despre maine

azi : anticamera pentru infinit

amfiteatrul zeilor

putine cuvinte, sentimentele mai puternice …

genul acela de imagini care iti umplu sufletul , care te fac sa spui ” am vazut asta, sunt bogat, extraordinar de bogat…”

circurile vaii albe

sunt prea uimita sa le descriu:) parca as fi pasit in olimp

atat

si atat e prea mult

m-am saturat de bufnite!

sunt morocanoase, adormite si nu cred in magie

nu stiu sa deosebeasca ciocolata neagra amariue de ciocolata cu lapte…

nu stiu sa citeasca ora dupa umbra nucilor

nu pot citi o carte de la inceput la sfarsit….

de ce?

poate pentru ca nu sunt colorate

sau poate pentru ca n-au bicicleta

sau poate pentru ca am eu chef sa ma enerveze ceva azi…

tic tac tac

dimineata la metrou, matrix, cadenta in pasaj, cadenta pe scari, ma retrag intre pagini de carte si tac precum greierii ziua

tic tac tac

cafea, neagra, socializare impusa, socializare neimpusa, ma inclin in fata gandurilor verzi ce ma trimit la we care a trecut si la cel ce va veni

…

soarele rasare la ora x -/+ore si apune la x+/- ore, toamna urmeaza verii si primavara intarzie sa apara dupa iarna

frunzele cad la fel, iarba se transforma egal disnpre verde crud spre verde intens, pasarile migreaza inconstient si marea neagra nu devine brusc albastra

mai am n ani de trait si in fiecare zi scad din n adaugand la capitolul amintiri minute, secunde, alte subdiviziuni

…

daca…

luni, marti, miercuri, joi..we.we.we..si iar luni, marti, miercuri joi..we.we, si dupa multe multe repetari ajung la luni, marti, miercuri concediu, concediu si…doar atat?????

tic tac tac

in povestea mea de ciocolata drumul era lung, timpul se cumpara de la chioscul de turta dulce si tineretea era fara batranete aparenta

….

nu are gust, nu are miros, nu are culoare, nu are nume

si totusi rupe cadenta

psihologic vorbind ma ascund dupa gene, filosofic vrobind, ma ascund dupa gene, realistic vorbind, ma ascund dupa gene

si? cine ma poate opri sa afirm ca imaginile desenate sunt mai putin bune decat cele forografiate?

elfii nu mor, elfii nu se transforma, elfii rad

si cand rad, globurile de sticla colorata incep sa danseze

tic tac tac

si inca ma mir

revolta de vara

zgomot sec de taste,vin sec,idei seci

degete de la ambele maini trecute printre suvite

doua riduri de confirmare in fata oglinzii

da,  noaptea trece direct, dinspre ieri inspre maine

nu opreste la semafor, da, ea, noaptea

astazi interzic vorbele prea colorate

e vara, deci firesc ca pepenii sa fie rosii, cireslele mici, piersicile dulci…nu, nu sunt metafore , sunt fructe

cred ca e de la soare

desir, insir

e ca un exercitiu simplu de gimnastica

fara explicatii : eu si atat, din varful unghiilor pana la ultimul fir de par

cuvinte sparte

sau poate doar amintirea zgomotului pe care il fac atunci cand izbesc asfaltul gri

100 de imagini care isi striga in acelasi timp dreptul la existenta

aleg brutal una si sper sa fie cea care se asorteaza cel mai bine cu melodia din sufletul meu

stau inca  si ma intreb care este proportia corecta intre instinct si logica? sau care este proportia care ma defineste pe mine…

parca am topit plumb si mi l-am atarnat de pleoape

respir incet, de teama sa nu clintesc ideile care incearca sa se aseze

cateodata trebuie  sa te retragi ca sa poti inainta

simt secundele cum se scurg rigid, imi vine sa tip la mine… sa ma scutur

matrioska… una rosie, una verde, una romantica, una lucida, una rautacioasa, una blanda…

astazi matrioska gandeste in drepte carora le analizeaza paralelismul sau perpendicularitatea

si oricat as vrea sa ii anulez teoremele simt ca nu pot….

doi banuti

si o felie de luna pentru gandurile mele…

nerabdare in varful degetelor, dor de stanca, am gustat din nou si acum mai vreau

miroase a iarba proaspat cosita pe care sa imi culc capul si sa visez…

liniste, atat de liniste incat imi aud sangele cum imi curge prin vene

prea multa matematica, cum o ucid?

povestesc fara virgula despre mine ca si cum as povesti despre licurici

nu stiu..si nici nu ma asez in raft

nu am semn de carte si nu stiu la ce fila am ajuns…

divided mind

pauza la teatru, rumoarea din sala si privirile furisate ale unui actor catre public

semn de carte, uitat de doua saptamani intre capitole

trapezist inainte de primul salt

degetele nehotarate deasupra foii albe in asteptarea unor cuvinte…

nu mi-e somn…si insir vorbe fara sens…

sinonime pentru ?

timp care se scurge stramb daca nu este masurat de un ceas vechi de lemn agatat in cui pe peretele din casa bunicilor

dor de hai hui amanat

de ce?

facand abstractie de celule as ajunge la ” cine” spus cu voce tare in fata oglinzii, iar umerii s-ar ridica vinovati la un anumit unghi…

sprancenele s-ar incrunta si m-ar trimite sa ma caut prin paduri batrane unde gandurile se joaca de-a cica baba oarba

vreau sa bata vantul si sa imprastie norii

am o nevoie apasatoare de frunze, de cer albastru si de apa limpede

iz de vara

degete repezi trecand printre fire lungi de iarba, pasari galagioase, un pahar de vin alb rasturnat , cioburi de cuvinte, pietre care se rotunjesc sub trecerea apei…

priviri printre gene,  zambete care sar intr-un picior….

vant, carte lasata deschisa pe masa, rochita colorata , papuci de paie

idei de vanilie, piele arsa de soare

dor de mine, dor de mine , dor de mine

nod la batista sa imi aduc aminte sa ma dau jos din cires

crud : verde si gand !

 

 

lacuste

mici si verzi

cand sunt multe, periculoase

da, lacustele mananca verde, iar elfii viseaza verde

deci lacustele ucid visele elfilor ???

nimicuri

de ce tac mainile ? au obosit sa deseneze contururi nedefinite in ceata

buzele muscate pana la sange ar vrea sa sarute vantul ca pe singura realitate imaginabila

cand alearga fiarele salbatice tac sau viseaza?

….

ma doare carnea de amintirea noptilor fara sfarsit in care scriam fara noima in fata unei cani imense de cafea neagra

banal : cand ne nastem alegem sa murim

si intre ?

fiecare fila de carte care se intoarce si se pliaza cu fosnet sec, urmand sa ingalbeneasca candva, condamnata inevitabil la uitare in fata eonilor

…

beau vin rose, compromis de aproape sfarsit de saptamana

as bea sampanie, de dragul sprancenelor ridicate la sfarsitul fiecarui pahar

mint…

as bea  de dragul nebuniei salbatice ascunsa in fiecare picatura

nu, nu cafeaua e adevaratul drac…

nu mi-e somn

pomul care face ciori

mi-am adus aminte de o povestire oarecum stupida din copchilarie si acum ma uit cu ras larg la pervazul meu care face vrabii…

mda, nu ii dau paine, nu ii dau apa si el totusi continua sa faca vrabii

si nu orice vrabii, ooo, nu , ci din cele mai guralive si obraznice posibil

nu-i bai, atata timp cat nu face porumbei stau linistita

altfel…ar fi prea telenovelistic

asa ma bucur : de soare, de frunze verzi, de iarba din fata geamului care nu face coji de seminte si pungi de plastic, de asfaltul care nu face gratar si masinile care nu fac manele…

am doar un pervaz care face vrabii

chiar haios

dor

mi-e foame, foame de primavara, foame cruda de vorbe

simt nevoia sa izbesc cu putere literele si sa le simt ecoul pana in varful degetelor

se naste si moare fiecare gand inainte sa apuce sa se materializeze si oscilez betiv si brutal intre acum si mai tarziu

…

coaja proaspata a copacilor treziti din iarna imi da emotii mai mari decat orice rasarit de soare banal si galben la marginea marii

ma dor oasele, ma dor firele de par ce se cer libere in bataia vantului, ma dor picurii de ploaie pe obraz si ma doare cerul care indrazneste sa nu fie albastru

si mi-e dor , dor pagan de stanca gri si de stanca alba, de orizonturi sugrumate provocator de creste reci sau verzi sau indepartate

vreau sa uit ca am un nume si ani trecuti intr-un petec de hartie fara importanta, vreau sa uit si sa merg, fara tinta , fara sens ,fara ceas, ca si cum pasii ar fi singura ratiune

am dormit, vinovat …si acum , cand greierii imi bat in fereastra ca sa ma certe nu am ce sa le raspund

mi-s buzunarele goale si uscate precum mantiile cenusii ale calugaritelor

de ce am dansat?

vreau sa urc, vreau sa urc, vreau sa urc

si mi-e foame, foame de primavara, foame cruda de stanca

serena

furia buna a literelor scrise ce se aseaza alandala in pagina, oricare ar fi aceea

gand de culoarea florilor de mar nesupuse de vant

ideea, amintirea petalelor, si mirosul de miere proaspata

as vrea sa tai in cuvant cu dalta si sa simt aschiile cum imi ard pielea

am iesit oficial din hibernare si mi-s dragi toate povestile care incep cu ” soare”

ma uimeste primavara asta, ma imbata si ma ajuta sa imi tes aripi carora nu le pasa de nori

de miercuri, chiar daca nu-i joi

prea multa cafea…prea neagra

am rontait salata sau creioane, nu mai stiu

creioanele nu mai sunt ca pe vremuri, sunt colorate si au varful moale, de carbune fara personalitate

imi suna in cap time of my life.. e bine, mai bine decat stupidul glas al rotilor de tren care imi fluiera acum 2 zile prin creier

e multa galagie la mine, multa inghesuiala si mult fum..la mine.. la mine in gand

anticipez, si asta ma sperie

afurisitul 220

pana sa imi dau seama devorez felii din viata inainte de a le da sansa sa inceapa macar

lumina portocalie prin jaluzele

cu zambet..da da , soarele inta cu zambet si cu muguri care viseaza ca vor deveni flori

eu stiu, si as putea sa conjug la infinit

yuhuu intarziat

de primavara ? nu stiu

nascut azi. cu Y , pentru ca Y nu vine de la nimic important

corectie : important pentru mine

una dintre dilemele in vigoare este ce zi sa imi aleg pentru inceputul oficial de vreme buna

ma bucur ca am dileme din astea, nu dileme cu pantofi

din pacate nici cu greieri

inghetata de vanilie cu caramel e delicioasa si rimeaza cu soarele sau macar cu niste raze

cred ca mi se carlionteaza vorbele pe masura ce le scriu

si asta e fain

bau

asteptare

mi-am adus aminte cum dansam sub raze de luna

iures de frunze salbatice, pietre rotunde si dragi si carari ce se inoada si deznoada la o singura privire

care era porunca? cu mainile inaltate spre cerul greu de cuvinte ce visam?

mi-am asezat pasii intr-un desen complicat si acum imi chem umbra sa ma urmeze

gust de vin, pe buzele ce asteapta sa fie arse de stele

oare poti face un rug din licurici si copaci de margean?

mi se amesteca valurile cu crestele gri si cred

e si asta o lege?

daca ma asez in cruce pe iarba ce va rasari mi se vor intoarce vanturile pagane de peste mari si tari precum pasarile calatoare?

copacii respira greu negand iarna

ma dezbrac de alb ca sa ma imbrac in rosu

metafora macilor salbatici, a zambetelor vinovate si a sangelui

rosu, aspru si greu

vorbe intr-un pahar de limonada

“C’est étrange, je ne sais pas ce qui m’arrive ce soir”…

piesele de domino asteapta cuminti in cutia de lemn captusita cu plus sa fie asezate

au visat ieri trasee complicate, serpuite…

iarna , zambetele mi se ascund zgribulite in paharul cu limonada , de parca gustul dulce acrisor le-ar aduce aminte de soare

mi-e frig, imi imbrac picioarele in ciorapi de lana si pasesc cu grija, cu teama sa nu ma trezesc…mai e mult pana la vara

cred ca am facut o obsesie, una nevinovata ,cu iz de iarba cruda  si flori colorate

am inlocuit borcanele cu dulceata din camara cu vrafuri de carti

miros frumos , a panze de corabie, a pamant necunoscut, a magie

vorbe

cum era povestea cu feciorul ursit sa creasca intr-un an cat altii in zece ?

si cu cele trei probe ale imparatului din care una era neaparat cu uciderea balaurului cu sapte capete ?

iara vorbe

mai batrane ca cel mai batran nuc din calive, satul cu doua izvoare din palcul de castani

cateoddata ma uit in oglinda si imi vine sa spun: ai crescut, atarna coditele impletite in cui, strange piesele de domino si inceteaza sa sari coarda

apoi ma uit in paharul cu limonada si imi fac cu ochiul, nu ma cred nici eu, cine sa ma creada ?

dor de vorbe

insir’te margarite…

“C’est étrange, je ne sais pas ce qui m’arrive ce soir”…

prabusirea in sine

nu, nu e dorinta de retragere in sine, nici pofta de monlog in fata oglinzii, reala sau inchipuita

e…cum sa-i zic ca sa nu fiu fortata sa ridic ironic din sprancene ?

filosofic vorbind : salt voluntar in realitate

poetic : baie in paienjenisul de ganduri

dus rece, as adauga

ca si cum as merge, as merge, as merge pana la capatul capatului lumii si acolo as gasi un zid imens pe care m-as catara, caramida dupa caramida

nu, nu-i bine, nu-i nici asta

mi-au murit oare silabele in incercarea de a le edita de la tastatura schioapa de tasta ” e “?

sa recapitulez : eu sunt un ghem

bun : ghem, dar de ce ? de sfori, de idei, de dorinte, de vointa, de realizari, de infrangeri, de bucurii, de dezamagiri…

un mix

bun ..

1+1 =2, ghem + mix =eu

am deci o exprimare matematica atunci cand ma refer la mine

mergand mai departe, ca orice ghem care se supune legilor corpurilor incalcite ma infasor dinpre dinauntru spre dinafara, iar pentru a ajunge la celalat capat ar trebui sa privesc din ce in ce mai mult spre interiorul sferei

hmmm

dar cam asa e construita si o varza, nu ? numai ca in loc de fire sunt foi

o sa trec peste asta…

ca sa ajung din nou la prabusirea mentionata in titlu

n-am rabdare, sau ma rog am un strop, dar nu se pune cand e vorba de ghemuri ( intotdeauna am luat note la limita la lucru manual , iar faza cu nodul gordian….)

nu ma pot insira si desira la infinit in fiecare zi, mi-ar lua prea mult si m-ar enerva prea tare

asa ca la cateva sute de eoni imi iau inima in dinti si ma prabusesc in mine

cu respiratia taiata, cu un bubuit asurzitor in tample, cu transpiratie rece pe maini

ma duc la capatul fiecarei zile, o scutur bine, rad in hohote sau injur, dupa caz, imi aduc aminte, fac rezumat analizez si iau aminte

ce e bine pun in caietul special de notite, ce nu e bine trec la capitolul ” asta e “” amuzament” sau “diverse”, imi pun semne de exclamare pe unde a dat cu virgula si ma intorc cuminte inapoi

e ca o saptamana in care citesti 3 carti in paralel

ia timp sa te obisnuiesti dar ramai cu ceva

punct si virgula

dupa fiecare prabusire tot nu stiu exact cine sunt

si ma bucur, si indraznesc sa provoc  pe oricine imi spune ca stie in cel mai mic detaliu cine e, pe oricine imi spune ca nu s-a mirat macar o data de sine

imi place ca am contururi pe care le colorez si le modelez in fiecare zi

asta ma ajuta sa vad si celelalte linii din jurul meu, si ceilalti oameni

ok

povesti sunt multe si poate fi si asta una , de adormit puii de elf

daca as fi scris-o pentru  ei s-ar fi numit ” salt in baia de smarald”

…

si ca sa inchei :

cf Dex

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din scr.probušiti

Nu-i faina varianta subliniata ?

Curg repede pe muntele gandurilor mele

))

halal, uite cat am scris si cat era de simplu

eeeeee, dar daca nu ar fi, nu s-ar povesti

asa ca am incalecat pe’o sa si ne mai vedem noi

vorba cantecului …..

rum&coca cola

bucurestiul noptilor mele colorate are gust de rom alb sau pina colada si sunet de chitari nebune
si ma face sa dansez pana cand picioarele obosite intra in greva si zic pas
cu zambet in coltul buzelor
una dintre serile in care imi place sa ma arunc in iuresul de we al orasului gri
una din clipele in care se transforma si incearca sa ma seduca

m-am uitat inainte sa plec la ” sex and the city ” , a 5-a oara poate? nu nu-i un film cu grele substraturi filosofice, cu invataminte istorice sau la care sa te gandesti cateva saptamani dupa
e pur si simplu un film despre putere, despre puterea de a te bucura de viata , asa cum este ea, 24 de ore din 24 indiferet de varsta job hobby sau aparteneta sociala
privind nici de jos, nici de sus

realitatea nu are contururi predefinite si-ti trebuie tupeu fantastic sa o vezi fara masca
imi place realitatea, la fel de mult ca oricare dintre lumile mele fantastice

mi-e chef de o discutie cu fetele mele , cu rasete si aroma de ciocolata si scortisoara intr-un loc pierdut pe lipscani

acum beau suc de portocale, coca cola nu am iar romul nu se asorteaza cu ora 17
nu sunt coerenta, nu am disciplina in randuri
nici nu vreau, vreau sa dorm si sa visez ca a venit( a cata oara spun asta ) vara

somn usor