dinspre z inspre a

bagaje

punct si virgula

ma scurg alandala dinspre inspre

analitic?

bau

virgule..ih, ba nu dude, pitigoi si bocanci (militari)…cam prea militari dar asta face parte din povestea lui maine

coltzuri si arpi tradatoarele s-au dus la cafea fara mine

pariu? ieri !

azi pas, ca n-am coordonatele ecuatiei

costum de baie? cica da

si daca e frig?

polar

frontala? nu

doar rucsac

ghicitoare

de cate degete ai nevoie ca sa numeri minutele in care zambesti inconstient?

retoric…

ma strecor printre cuvinte ca pe o tabla de sah

imi place ordinea pieselor, si de data asta am ales sa joc cu albele

cica

revin la cele 4 litere aiurite si dragi

verde, pentru ca se asorteaza cu soarele ….

mai mult ar insemna prea mult si deci banal

iar la minus am renuntat ieri

rezumat:

imi place ce vad in oglinda si asta pentru ca ma uit doar prin ochii mei

fara machiaj de seara

imi vine sa rad, cu sinceritate brutala

iar zambetele mele, netrecute prin sita sunt de o ironie greu de indurat

trista ieri si nu-mi vine a crede

cum din greseala adaptez realitatea la propria varianta pe care o tes

pornind de la un contur slab in creion, incep sa adaug, ca intr-un joc , + si + si cateodata – in functie de cheful pe care il are imaginatia mea

uf..:)

si rasuflu usurata, ca dupa furtuna in care mai mult a batut vantul

impart ce-i fain si pun deoparte, sunt lucruri care ma ridica si ma definesc

un fel de punct

superficialitatea unor gesturi ma obliga sa ma intreb cat din ceea ce am vazut a fost real

ieri m-a pocnit rasul incontrolabil

fara ghilimele, inflorituri si dantelute, am ridicat mainile a nedumerire coplilareasca

cu ochii in monitor si cu gandul la cuvinte scoase din carti de filosofie si folosite aiurea de dragul de a spune ceva

comercial si punct

am voie, nu, sa pun puncte ?

sau nu , asta era ieri, azi am puncte de dat, mie imi sunt de prisos

revenind la zambetele netrecute prin sita, e bine, e bine ca nu-mi doresc sa fiu super star

ma mananca buzele iar mainile trag de suvitele de par, cu rugamintea de a acoperi ochii brusc deveniti buclucasi

pai mi’s eu, asa cum imi doresc sa fiu, fara nazuinte de a fi altfel, dreapta in fata imaginii ce se reflecta in orice, chiar si in oglinzile altora

iuhuu

e bine sa ai aripi din nou

…..

elful ma cearta,  zice sa sterg

pai de ce? m-am saturat sa imi acopar cu naframe albe parerile

origami

ma fascineaza formele in care iti poti plia sufletul

fara a tine cont de culoarea hartiei sunt din matematica combinarilor de n luate cate k

si daca tot ma refer la reguli si norme m-as apleca , asa in treacat peste rezistenta materialelor

si as indrazni sa raspund la intrebarea : care este limita pana la care pot sa ?

dar temperatura ?

mi-s albastre pleoapele din dorinta de a nu-mi lua ochii culoarea raurilor de munte

din dorinta de a nu-mi creste colti peste noapte

si ma aplec, cu tacuta rabdare peste intamplarile pe care le-am lasat sa treaca prin mine

muzica e din The Doors si imi aduc aminte ca am mai dansat candva

………………

beau bere si joc Fazan cu Bica, inca nu am curajul sa imi asortez gandurile cu vin rosu

parca nu as fi vrut sa cresc

parca …..

….

praf de stele

doar o expresie sau?

si e atat de frumos acest sau , parca, poate….

…..

candva, intr-un colt uitat de univers m-am nascut din intamplare si am devenit elf

tes povesti

punct

si imi este teama de timpul ce se scurge in completarea cuvintelor mele

cate puncte ar trebui sa pun dupa asta?

Si ploua, cu ganduri ucise, si ma uit in oglinda la file ce se intorc singure

Ma enerveaza gandurile imbracate in alb, nu, nu ale mele

prefer steagurile colorate si inselatoare ale piratilor

Unde exact este granita intre minciuna si iluzie?

ORIGAMI

“arta plierii hartiei, fara a se folosi foarfeca sau lipiciul”

Ma pot plia in condor ? Sa zbor fara curenti de aer pana la capatul universului si inapoi?

……………

Maine, imi voi impacheta idelie si le voi urca in cufere mici de lemn vechi pe rafturi de piatra

maine imi voi ierta ideile prea repezi

……….

heila, spune elful, si eu il ascult

din spatele unei cesti de cafea doua virgule zambarete imi fac cu ochiul

nu pot trai o zi fara sa sar intr-un picior

sambata rad iar duminica o sa ma catar …..

viata e verde, si cine spune altfel e un prost

!

un fel d liniste

in sfarsit m-am mutat…

mi-e ciudat si bine da tot ciudat da’ in sensul bun

l-am pus pe raiost sa imi pazeasca camera noua

si e ok

poate incepe vara

in lumea mea de ciocolata…

imi vine al naibii de tare sa plang

fara retineri, fara batiste albe, fara sentimente de vinovatie

e usor sa te pretinzi puternic, greu sa iti accepti slabiciunile, sa accepti in primul rand ca le ai

sa nu fugi, sa nu iti pui armura, sa nu spui ca  nu te poate atinge

ca nu exista nimic la care sa vibrezi, ca ai uitat cum e sa taci uitandu-te la ploaie si sa razi uitandu-te la soare….

ca nu iti place sa mergi la lumina felinarelor pe strazi pietruite si sa bei ceai de iasomie la o masuta de lemn schioapa de un picior

ca nu vrei sa iti lasi minutele sa zboare legate de coada unui zmeu colorat de hartie pe care ai desenat zambete…

logic ar fi sa spun ca sunt trista si ca ieri eram fericita

ar fi minciuna, partiala dar minciuna…prin omisiune sau inconstienta

in lumea mea de ciocolata timpul curge ciudat, iar eu traiesc supunandu-ma altor legi

eram trista ieri si fericita astazi

…

un mod straniu de a strange pumnul ca sa nu pierd margelele colorate

un mod  de a spune ca ata rupta pe care erau insirate m-a invatat sa cresc

faptul ca  nu incerc sa o innod la loc

….

e vara, si as putea sa soptesc cu usurinta ca aici se termina lumea mea de ciocolata si sa pasesc in realitate brutal

as putea sa uit , sau sa fug, sau sa nu simt

e  usor, am facut-o de atatea ori razand in hohote

dar nu as fi om, nu unul adevarat, nu din carne si oase si sange care uneori fierbe

cumva, unde se termina lumea mea de ciocolata incepe a ta, sau a altor nebuni…..

nebunii sunt frumosi, cuminti si copii

nu?

The Shape of Things

mi-am adus aminte astazi in metrou de film, si, ducand la absurd m-am gandit ca mai ciudat decat sa te lasi modelat e sa te automodelezi nestiind exact de ce sau ce vei obtine

n-am chef sa-mi explic acum, e doar un gand hoinar atasat unui semnal firav de alarma

unele virgule sunt puse de mine, altele desenate de altii

si nu stiu care sunt cele reale

ca in povestea cu glucidele bune si glucidele rele

aberez organizat

sut in fund sau 2 pasi inainte

ce nu te ucide te face sa iti pui intrebari inteligente

ma dor stelele care ard

si mor spunand povesti…

ma sfasie dorinta de a reteza toti copacii de smarald si a da foc tuturor pajistilor pe care au dansat spiridusi

cand ma uit in oglinda …

mi-e teama de mine atunci cand nu imi e teama de mine

fluier, a mare fara catarge la orizont

pe tarm focuri arzand imi aduc aminte ca si elfii pot pasi cu talpile goale pe nisipul rece

dar asta, asa cum ar spune pietrele daca ar avea vorbe scrise cu bucle crete, e din alt timp, ce va veni cand scoicile vor fi obosit sa numere valurile

atunci, imi voi lasa obrazul fara ganduri intre palme si voi dormi

acum, ma dor stelele care ard….

dor sa fiu verde

si sa ma scurg odata cu talazurile de iarba peste pietre rotunde si pamant negru

dor sa imi creasca petale parfumate printre firele de par, sa ma bata vantul si sa ma incalzeasca raze jucause

sa ma invit la o cafea si sa ma intreb ce mai fac

si sa povestesc, sa imi depan gandurile, sa mi le pun in ordine si sa ma uit adanc in ochii mei ca intr-o oglinda

….

nu mai am timp sa respir adanc si sa numar

nu mai am timp sa ma plimb pe strazi pustii si pietruite, sa rasfoiesc pagini galbene si sa desenez cu carbune pagini albe

ma scrie timpul, cu litere stas, iar eu ridic din umeri in graba, intre 2 duminici sau 2 nopti cu gust de vin rosu si nebunie frumoasa

…

si ma intreb cateodata de ce si parca imi e jena sa ma si cert

…

maine…

pentru ca elfii au puteri magice …

maine voi zambi

vreau sa fie liniste

simt nevoia sa ma scurg, sau mai degraba sa ma intind si sa devin materie…

sa nu gandesc, sa nu ma intreb….

mi-e rau si am nevoie de coordonate

si sunt suparata pe lucrurile care ma trag brutal cu picioarele pe pamant

as plange dar imi e teama de lacrimi

vreau sa fie bine

vreau sa se aseze iar lucrurile in matca lor

nu cer mult

concluzii de marti

intr-o lume ideala cu pereti de portelan copacii ar avea aripi in loc de flori , iar cuvintele nu ar avea gust de ciocolata amaruie

imi simt pielea arsa de soare si imi vine sa ma intind in iarba ce maine va fi fost verde

ca o parere trec nori si ii las sa ma intrebe de ce am imprumutat din lenea cireselor de mai

” ca sa nu transform fluturii in bucati de otel rece…” as putea raspunde diplomatic

asa imi e pofta sa fiu rea…

asa imi vine sa fluier a codru des si a vant prin frunze

sa rad de mine , de oglinzi ce reflecta ganduri obraznice si gesturi hai hui….

uneori e nevoie de praf magic sau de vointa, de apa limpede si de interdictie la fructe dulci

cand inchid ochii ma vad dansand

azi nu pasesc, sar…

si simt sangele cum imi fierbe in vene

pun puncte pe i si imi dau seama ca foamea de litere poate fi astamparata cu gesturi

e bine, geometric de bine….incep aici si ma termin la capatul unui curcubeu sau invers

concluzii de marti…de marti seara

uneori cand portelanul fin se ciobeste iti dai seama ca lutul pe care l-ai asezat e tare fain…

…..

zambetele mele au colti mici si urechi ascutite, precum rasii…

par ca tac

incerc sa le soptesc povesti ca sa nu creasca prea repede

…..

cand inchid ochii ma intreb sincer de ce elful ii da voie femeii sa roage copilul sa nu ridice mirat din sprancene….

…

cateodata doar, am nevoie sa dorm

si e albastru si rosu si negru si alb

e vara si cald si …

…

si ma iert ca ma cert cand …

gandurile mele sunt ciudate…putine au glas

precum pasarile de argint

….

o sa visez…o livada inflorita pe un mal de rau repede, picioare goale sfaramand pamant aspru si o sa trec prin azi invatand despre aripi ce nu zboara oricum….

…sau nevoia de incertitudine

cuvintele mele bete de dorinta de zbor schioapata intre azi si maine

e parca vant si e tarziu

imi este teama de frunze si de taceri

imi este teama de imaginea fara cearcane din oglinda

si imi vine sa visez…

sa plec , asa, intr-o excursie departe de mine, fara bagaje

sa calatoresc fara bilet si sa rontai smochine uscate cumparate la kilogram

…

imi sprijin tamplele in palme ca sa imi aduc aminte ca am nevoie de ganduri

…

din ce as face orele daca le-as face eu?

le-as croseta oare? le-as turna in forme? le-as ciopli ?

cat de departe de perfectiune as indrazni sa merg?

…

nimic

sau nevoia de definitie pentru nimic

nu cred in dictionare manuale, opere

nu, nu cred ca poate fi definit

….

am nevoie de ecuatii fara rezolvare

de fraze imposibil de inteles

de constelatii fara nume

de povesti neinventate

…

pun pe umeri o patura, sorb o gura de ceai si dau vina pe frig

pentru sete, pentru idei cu iz de toamna , pentru aroma falsa de struguri copti ce pluteste prin camera

melancolie , banal, urasc vorba asta

maine o sa imi colorez zambetele in cel mai obraznic rosu si o sa le incalt in sandale

o sa…o sa desenez soarele daca nu o sa apara

o sa mananc inghetata , ciocolata cu alune si bezele roz

o sa fie vara

…

chisinau

nevoia de stele

sa cred in ele, in licurici si in zane…

se imprastie imagini in cascada – picturi calde ale clipelor ce mi se lipesc de suflet

ma priveam matematic trasand linii ce formau unghiuri precise

mi-e bine cand uit de teoreme…parca atunci dispar si norii iar ploaia nu mai are curaj  sa  zaboveasca prea mult

gandesc azi , gandesc in crengi impodobite cu alb si roz de care si-au adus aminte pasari intoarse de departe

…

ieri, ma plimbam straina pe strazi fara asfalt, imi ingropam picioarele goale in noroi si ma uitam la papusile triste si prost pieptanate ce se asezasera la taclale in fata ferestrelor fara perdele

…

acum trag de capetele curcubeului sa mi-l fac panglica pentru palaria de paie

e bine , e bine cand totul se aseaza ca in povestile mele magice

e bine cand mi-e cald si mi-e soare

entuziasm

m-am molipsit de la copacii in floare…sunt cu chef de soare si de petale albe si roz

imi alerga gandul ieri hai hui peste dealuri si ma bucuram ca un copil de verdele crud ce se lupta cu marea de gri

imi vine sa…imi vine sa sar intr-un picior

parca totul are gust de mere  si de faguri dulci

prea mult am asteptat primavara asta, prea mult

hei hei

si incepe vremea faina si imi vine sa fluier a tralala si a dor de duca

sete de stanca si de cer albastru sub care sa dorm

….

am pacalit iarna in we   m-am strambat la ea de pe malul raului care curgea nervos si le-am spus stelelor cat de dor mi-a fost de povestile lor imposibile

un gand speriat imi zice sa vorbesc in soapta, de teama de ploaie si nori, dar eu rad din toata inima si ridic din umeri, nu-mi pasa, nu imi mai pasa, tot gasesc primavara undeva …

asa ca imi las zambetele sa o ia razna spre ce zari vor ele iar eu ma duc sa visez vise ciudate de elf

…..

uf :)

e bine, in amestec omogen de culori favorite

universul se ratoieste la mine iar dinozaurii isi fac de cap pe malul oceanului

ce rost are sa ma revolt  atunci ? pai asa sunt eu… cu burzuluiala din oficiu

nu-i bai , zice vara ce va veni, gasesti tu sensul

l-oi gasi ……. intotdeauna gasesc ceva, macar un nod de idee

pana atunci…apele sunt limpezi si vantul nu prea rece

stancutele zboara la o inaltime rezonabila, iar dudele nu s-au copt inca

asa ca ma delectez cu smochine, si imi adun nervii cu dor de fum de prin cotloanele unde s-au incapatanat sa se ascunda

, ii fac ghem si ii dau de-a dura

apoi ma stramb obraznic in oglinda si rad

haos

total

simt ca mi se incalcesc vorbele de oboseala, ca la ganduri nici nu indraznesc sa ma uit….

de ce oare efectul domino se simte din ce in ce mai des in incinta ?

…respir adanc, numar pana la 10, ma adun  si mai fac un pas

pentru ca’s eu si pentru ca pot…

e si asta un efect al coarnelor de berbec…unul doar

ca mai sunt si altele, cu zambete necuminti si gesturi elfesti necontrolate, din categoria nonincinta

si’mi plac toate si ma mir de ce colorate sunt

….

tic-tac

fara punct si de la capatul randului, ma uit la ceas si vad ca bate spre 12

cica imi propusesem sa dorm mai mult de 6 ore

dar nu-i bai, oi dormi saptamana viitoare, la vara, sau cine stie cand

…..

acum e haos, prea abstract chiar si pentru mine

rectific : tralala

incinta e din ce in ce mai albastra, piticii agitati si eu sensibila la provocari

ultima se aplica si la alte capitole

pai

imi vine sa scriu despre frunze

ce cad, sau cresc , sau doar se agita

poate pentru ca mi-e pofta sa ma joc…. cu vantul, cu suvitele de par, cu niste vorbe

consumate pana la ultima picatura gandurile mi se recicleaza si se transforma in bule de sampanie

nu am cupa de cristal, beau soldateste, din cana grosolana de tabla

nu mai vreau sa numar, vreau sa sar, sa dansez, sa respir

…………………………

senzatia aia tampita ca nu mai incapi in propria piele, ca nu iti gasesti locul in realitatea pe care cumva…

la granita dintre

unde incep si unde se termina povestile ? sau : cuvant? definitie ? imagine?

conteaza?

……………………..

privind de sus in jos cerul e verde si marea plina de nori

valurile se joaca cu pietrele si rad obraznic

dimineata mi-am baut cafeaua dintr-o cochilie goala de melc

telegrafic

definitia unor zile ce s-au scurs

lacomie ?

as numi-o sete daca nu as simti ca bat necontrolat din picior

………..

as vrea sa stiu..uneori… dar sa ucid intrebarile ?

as ramane fara puncte de suspensie, ghilimele si ….

si mie imi plac nimicurile colorate, intamplarile fara sens si gesturile fara geometrie

cu iuhuu :)

de speranta ce a devenit realitate dupa ce am stat cu sufletul si pumnii stransi

de antrenament bun

si de prieteni faini

de primavara ce va veni

diverse

hai sa zicem obosita

sa zicem doar, pentru ca din start refuz starea asta

fara cocotz,fara panou, fara sa stiu ce zi din saptamana e, fara sa am habar de pe ce planeta am aterizat

no’ bun

si atunci?

hai sa zicem prioritizare… greu cuvant, greu de tot, atarna cateva tone si are o forma imposibil de descris

mda

ma recunosc? nu prea…

si totusi, anumite parti ale creierului meu spun ca e bine, ca se simt folosite, sau ca sa citez alte surse “utilizate”

gandesc mult prea matematic, din ecuatie in ecuatie

maine : vin si dans! sec si rosu, vinul, bineinteles

alte parti ale creierului meu urla pentru asta

aaaa

si vine primavara , si eu o sa ma zburlesc ca nu m-am antrenat, stiu

iar teoria cu “toate la timpul lor” imi suna cumva strain

fir’ar

hibernez ?

culori

hai sa zicem verde

pentru ca are frunze, pentru ca  are tulpini lungi , pentru ca face cu ochiul si striga atat de tare “crud” incat iti doresti sa ai colti mici si albi

iti doresti sa o iei razna , peste pamantul negru , sa iti lasi piciorul sa lase urme adanci, sa te uiti la cer cu nepasare si sa razi

as putea sa spun rosu

pentru ca are gust de mere coapte

dar cat clocot ? nu e destul in sange ?

si mi se amesteca indraznet curcubeul printre firele de par si eu il dau dupa ureche si cant

si daca n-am voce ce ?

what if god smoked cannabis?

astazi am dormit, mult, recuperand ore pierdute si granduri imprastiate

am mancat cereale cu lapte si miere, m-am intins si am zambit dinspre exterior spre interior

trecand cu ideile peste hotarari marete si promisiuni de neclintit

astazi m-am simtit, ma simt bine

chiar duminica si chiar  lenesa fiind

what if god smoked cannabis?

eu cred ca fumeaza de multisor ))

ma simt minunat atunci cant lucrurile sunt in dezordine, iar daca e ordine incep sa intru oarecum in panica

psihologic vorbind nu e bine , dar sa-i ia naiba si pe psihologi …

si nebunia e frumoasa uneori

placuta mai ales

2009 cu inceput straniu si sanse de 2008 clonat dar imbunatatit

din 2 pasi si o pirueta ajung la luna si o trag de urechi,  pentru ca stiu, stiu eu ca ea e vinovata de intarzierea primaverii

a ametit-o cu vreo poveste rasuflata despre stele cazatoare…pfuuuuu

si o sa fie cald, si o sa fie soare, si o sa plec hai-hui, uitand de geoametria fiecarei jumatati de zi in incinta

dar si asta face bine nu? upgrade necesar pe planuri diferite

si culmea, infricosator chiar si asta imi place ( mdea, berbec, si unde exista provocare….)

nu ma simt bine cand e comod..si totusi vreau, nu?

dar vreau si sa rad, sa dansez, sa zbor….sa ma bucur de alte geometrii, complicate, sapate de vand in stanca… si asta vine inaintea multor lucruri…

si viata e faina da, si scot limba si ma stramb in oglinda sau spre oricine se uita ciudat

confuz

marea se agita in verdele ei de smarald cu tot cu scoici si alge si pietre …

imi vine sa rad, intinsa pe nisip privind la pescarusi de dincolo de stancile ascutite

e din alta poveste , spune vantul, bea o gura de vin sec si treci mai departe

si eu pasesc incet, ascultand cuminte cuvinte desprinse din dictionarul realitatii

instinctiv…scara cu trepte egale la fiecare etaj

dreapta…drepte si cuvintele mele

straine

si ochii spun “bau ” de dupa gene ce clipesc vinovate de dorinta de zari necuprinse

imi dau parul dupa ureche si numar invers de la 1000 spre 0

hai – hui

eu, eu, eu

spune gandul egoist si eu ii zambesc complice

am doi ochi si o lume de cuprins in ei

zgomot faramitat

pasarile batand din aripi mari si albe se roteau fara tinta deasupra unei lumi desenate cu carbune pe asfalt

intr-o piata parasita cu tarabe de lemn un orb vindea nepasare in bucati inegale invelite cu grija in matase colorata

zanele zapacite agatau clipe rotunde printre pietre si copaci

…

n-am numarat niciodata de cate batai de inima am nevoie pentru a spune “ma bucur ca sunt”

ma doare incheietura mainii drepte arsa de urme de azuriu

o las , tine de respitatie si de realitate

…

si ieri dansam

m-a coplesit foamea de cuvinte si de mirari

si placerea de a clipi strengareste din ochi

cu drag in ganduri -talisman pentru niste zambete calde

…

Cand Bacovia-si iese din sine

matematica :

iar eu imi disciplinez imaginatia lasand carnii si sangelui vocalele frumos rotunjite si hranind gandurile doar cu radicali, logaritmi si integrale…

chirurgie :

” era necesar sa ploua”, ar spune norii indiferenti la protestele mele “altfel nu te-ai mai fi uitat drept la cerul cateodata albastru, cateodata plumburiu, ci doar prin ochelari fermecati, iar tie nu iti plac mastile”

“si nici previziunile meteorologice ” as adauga eu…

certitudine/teama :

dincolo de intuitie si instinct sta incapatanarea

mai ales cea de elf

candva, nu demult am ras ironic, m-am scuturat si am invatat sa merg, altfel decat in soapta

si de atunci, cand imi vine sa fiu copil si sa dorm ma iau de mana , ma duc in fata oglinzii si ma cert

pentru ca uit ca pot seca marile, ca pot muta muntii , cu un simplu “as vrea”

fara alte conjugari inutile

arta:

culorile nu se aseaza singure si fara sens pe albul panzei

o mana inconstienta le culege din lacasul in care stateau cuminti visand la ce ar putea deveni

morocanoase, trezite de lumina cruda a diminetii nu inteleg

si mie imi vine sa strig la ele, sa le arat ca tabloul a fost si este cald, inteligent si frumos

chiar daca un Picasso nebun le-a aranjat alandala

timp:

caruia i-am interzis sa curga

intrebare :

complicat de simplu sau ciudat de complicat ?

rezumat :

mana intinsa NU trebuie sa spuna intotdeauna o poveste

………

tunelul fara voci

daca as spune ca scriu linistita cu mana la tampla si penita asezata strengareste intre doua degete as minti

iar elfii nu mint, cel mult interpreteaza ,se insala sau sunt uituci

un joc, si el plin de culori pe care le amestec alandala si le trimit sa treaca dintr-o parte in alta a tunelului sapat printre ganduri

asa nu trebuie sa mai dau cu zarul intre acorduri fine, aspre sau prea inalte

nu ma pricep la muzica, cum nu ma pricep la pasii clasici de dans

tot ce are legatura cu zgomotul trebuie sa fie atipic, prin urmare salbatic ca sa imi placa

de ce tunel fara voci ?

imi e teama …ca le-am eliminat pentru vinovatia de a apartine unor chipuri oarecare

si sunt satula de vorbe lungi sau de unde scurte, de hopa-mitica intre alb si negru si mai ales de frica , scrisa cu litere transparente si ascunsa dupa zambete calde si strangeri de mana prietenesti

doamne cat de sarac e DEX-ul cautand cuvantul “relaxare ” dau peste definitii seci , daca nu le-as gasi in dreptul cuvantului as crede ca se refera la altceva

da si de aici incepe sa ma mai roada o intrebare : relaxarea este ruda mai saraca sau mai bogata a nesimtirii ?

sau linistea ?

mi se face frig,parca si eu ma invart in tunel…

as vrea sa beau vin, rosu, sec, sa fie vineri si vara si maine sa plec la cocotz

dar e marti ,iarna, gri inca si nu am timp pentru vise

asa ca ma rezum doar la vin si la gesturi fara teoreme de demonstrat

simple

sau eu simpla azi

cred ca sunt  obosita, foarte foarte obosita si imi doresc sa ma relaxez cu nesimtire , in liniste

sa nu ma mai gandesc ca mi-e frica de frica celor care imi zambesc cald si imi strang mana prieteneste

maine miercuri, februarie , noapte cu -3 grade cf. AccuWeather, ploaie si somn

sau nu…

step out of the box

sau fiecare cu incinta lui albastra sau verde sau fara culoare

se spune ca in viata alegi : cum mergi, incotro mergi sau de ce mergi

uneori mergi din inertie, alteori din prea mult entuziasm

as avea multe de spus despre cutii, cutiute, pachete si altele

dar mi-e lene- multa – incaltata cu tarlici de lana

piticii au inceput sa danseze conga si din exces de energie au varsat cerneala pe jos

si cum n-am chef sa fac curat ma gandesc sa fac un pas afara din box-ul personal si sa inteleg, daca pana acum n-am facut-o ca nu sunt in Neverland  ci in Romania anului 2009 si ca incintele in varianta 9.o inbunatatita nu se gasesc de vanzare pe aici, nu inca

scuze de romgleza si de titlu dar ne adaptam nu ? la incinta varianta 5.0 , in care nu esti cool daca nu vorbesti asa…

despre zile

despre pietrele care rad

dezbracata de imaginea crosetata pentru oglinzi : cele reale si cele imaginare. cine sunt?

as vrea sa ma vad transpusa in litere scrise de mana , cu cerneala pe o coala alba din cele obisnuite

desenele ce copiaza natura exprima doar ceea ce oglinzile pot..nu intotdeauna dar de cele mai multe ori

as vrea sa ma vad transpusa in cuvinte, nu ale mele

…

rabdarea de a bea ceai dintr-o ceasca goala : arta , intelepciune sau minciuna ?

rabdarea de a privi firul de iarba cum iese indraznet si mandru din pamantul inghetat primavara

doamne cat o astept …

si ma intristez..ar trebui sa existe in mine, nu in asteptarea mea

cateodata, atunci cand inchid ochii si visez ma gandesc la pietrele care rad inconstiente nestiind ca vor deveni nisip sau colb pe un drum fara nume

…

senzatii : zile egale in secunde, minute, ore dar atat de diferite ; felul in care le simt : unele lungi precum o vara fierbinte, altele scurte precum o scanteie, unele pe care le astept sa treaca, altele de care ma rog sa mai ramana…

si totusi, in fata legii sunt egale, se masoara la fel si ocupa o singura fila de calendar

m-am saturat

de ploaia asta care imi intra in ganduri cu picaturi mici si reci

mi-e dor, dor pana la lacrimi de coloanele mele albe printre care dansam cu unicornii salbatici

mi-e dor de cer,

de lacul tacut unde pluteam in barca mea mica de argint

departe

ma simt straina si ciudata ca o poveste desenata in carbune printre coperti lucioase …

cineva m-a ratacit in rafturile de sticla ale unei biblioteci moderne, nu am cod de bare si nici numar de inventar…

paginile mele galbene nu se asorteaza cu zgomotul ceasornicului fara cuc

…

cu ce acord  sa imi incep concertul?

cu valuri, cu furtuna de frunze, cu falfait de aripi peste stanci ?

…

mi-e dor de sare uscata pe pielea arsa de soare

mi-e dor de iarba incurcata in par

mi-e dor de inalt inchis in priviri mirate

mi-e dor de sange clocotind in vene si de teama ca azi va deveni ieri

…

urasc constantele, secundele moarte si mainile ce stau cuminti si asteapta minuni

am furat clepsidra zeilor si am spart-o, cioburile le-am daruit vantului  sa faureasca el un timp neinscris in tipare

…

exista oare matrita pentru fericire?

izvorul ei e defect, am vazut eu, cu ochi de elf  pe plaja la Stuff  , pe o placuta de lemn din spatele barului

…

sa vina vara, sa prinda viata lumea mea imaginara cu margele colorate si spiridusi

sa vina vara ,sa pasesc pe malul marii cu talpile ranite de vals nebun cu pescarusii, cu buzele vinovate pe care a ramas gustul aspru al unui sarut

sa vina vara, sa imi cante greieri la ureche cand ma culc sub cerul plin de stele, sa imi plimb mainile peste pamantul negru si sa visez ca zbor

sa urc printre galben si negru si alb pana la cerul albastru

sa fiu

…

acum dorm…

…

m-am saturat de ploaia asta rece, de norii ei plumburii si de zidurile fara personalitate

sa vina vara !

nisip

pe pielea lui uda sa imi scriu temerile  si apoi sa las soarele sa le arda pana la scrum…

vreau sa ma ascund intr-un ban gaurit, intr-un timbru vechi furat din clasorul din pod, intr-un soldatel de plastic ce de abia a invatat sa lupte, printre spitele bicicletei rosii ce a plecat la colindat pe strazi cu piatra cubica, printre crengi de copac ce imi acopera cu verdele frunzelor mainile vinovate  patate cu visine…..

vreau sa nu imi fie somn si sa ascult cu mirare  minciuni vanatoresti

cateodata si ghindele par prea mari pentru a descrie dimensiunea sufletului ce se fereste printre intrebari ascutite

prinsa in disputa cu mine despre buclele temporare, calatorii cu masini nemaivazute si zane care au baghete din lemn de abanos

greu, ca numaratul oilor imaginare…intotdeauna se va gasi una care sa se strecoare inapoi in rand ca sa iti strice calculul

rabdare…si nevoie de perfuzie cu optmism

maturitate,  aer bun si rece ; ochi larg deschisi…

lupta cu imaginatia care nu stie ca si in joaca te poti rani

nisip

pe pielea lui uda sa imi scriu temerile  si apoi sa las soarele sa le arda pana la scrum…

si apoi sa chem valurile…

Luxemburg

sau poate Praga

nu, nu orasele…ma joc de-a calatoria fara bilet

de fapt as vrea un tren fara nume , cu perdele tarcate la geamuri, locomotiva cu aburi si taxator imbracat in costum visiniu si camasa alba

sa port palarie de paie si vantul sa mi-o zboare de pe cap

sa imi scot manusile lungi de dantela ca sa pot bea cafea neagra din ceasca mica de portelan

elegant sau complicat

nu pot da un nume dorului

ramane dor, inchis tainic intre coperti de matase, in cufar greu de lemn lacuit

cheia mi-am atarnat-o de gat , langa trifoiul cu patru foi

hmm, pare ca totul e relativ

sau.. ca paralelele mele nu respecta legile clasice

constienta ca imi construiesc realitatea din ce simt, ce gust, ce privesc, ce ma atinge si ce nu las sa ma atinga

simturi elementare , senzatii, ca cea de amar, de dulce, de fierbinte…

dar senzatiile din lumea pe care mi-o construiesc in gand, in somn? ceea ce simt, aud….

de cate simturi e nevoie pentru a construi o realitate????

…

ceaiul meu de plante cred ca a suferit transformari peste noapte

il las si imi infig dintii in carnea cruda a unui mar

Luxemburg, Praga, Paris

nu, nu orasele

doar trenuri legand statii ale unui Bucuresti cateodata vesel, trenuri in care oameni cu carti zambesc sau se incrunta involuntar

…

minutele sunt scurte sau extraordinar de lungi

depinde de unghi si de compozitie

astazi nu

astazi nu m-am contrazis, nici macar cu mine

astazi nu m-am uitat la asfaltul gri plin de zapada pe cale de disparitie pe care alunecau plictisite masini claxonand

astazi nu mi-am dat parul dupa ureche si nu m-am enervat

astazi nu mi-am aranjat hainele dupa cum zambeam in oglinda in timp ce imi descalceam caltii viselor

astazi nu mi-am tinut respiratia cand o frantura de melodie mi-a fluturat obraznica pe la ureche

astazi nu am rontait nici creioane nici cozi de cirese

astazi nu am facut piruete, nu m-am strambat la pisica tarcata din geamul vecinilor, nu m-am uitat la pietrele din cosuletul de rafie si nu am bagat in seama tic-tac-ul ceasului de lemn

astazi nu m-am intrebat de ce

a fost mai usor asa

uneori, atunci cand cresc am nevoie de pauza de pitici, zane si dragoni de smarald

ii trimit sa bea ceai de plante salbatice in casuta din padure

iar eu pasesc emotionata prin matematica dintre rasarit si apus de soare

fara sa ma uit in calendar e drept

dar totusi pasesc

cu fruntea sus si vorbe asortate in suflet

si cred

confuz

e frig…afara sau in mine…nu stiu

ma infasor in mirosul de portocala tavalita prin miere si rasfoiesc fara sa ma uit paginile unei carti groase

parca citeam…parca spune si gandul si ma trage de urechi clatinand incetisor din cap in semn de nemultumire

sa ma certe..ce stie el ? lui nu ii este dor de mare, de vara , de vant…

de ce mananc portocale ? le urasc ! le-am aruncat in mierea ce e sora cu florile ca sa uit, ca sa uit ca nu au gust de mere crude, de mere verzi

visele pasesc pe strazile unei cetati pustii…au plecat singure sa caute cavalerii pierduti

curajoase vise … sa plece asa, fara harta prin cetatea imaginara pe care am desenat-o, piatra cu piatra?

eu, nu stiu de ce am ramas aici si privesc cu manie cerul gri din care nu cad fulgi de nea

ce fel de iarna e asta? ce sens are fara alb? fara turturi? fara patine sa zgarie obraznic gheata?

simt nevoia sa sparg ceva : pahare de cristal, lampi fermecate…tipare…

un trol ciufulit ranjeste de pe raftul bibliotecii, nu, nu e un trol din lumea mea de ciocolata, e unul fals din lut ars cu grija, pe talpa stanga poarta o inscriptie magica : ” made in Norway”

ihi, pana si trolii de jucarie imi rad in fata

asa nu se mai poate : e timpul sa sterg din calendar 48 de ore, sa calc pisica neagra pe coada , sa fac o pirueta si sa dispar

aer, am nevoie de aer, mult, proaspat, rece

in camera asta plutesc fulgi de papadie si alte chestii care ma fac sa stranut

melancolie in exces si nu e toamna, nu reala … falsa ca si trolul meu, daca ma uit mai bine, cred ca pot sa ii descifrez si eticheta ” made in….”

dar ce mai conteaza ?

plec in pasi de dans si rad

nu inainte de a le face cu ochiul viselor, asa de la distanta ca sa le incurajez…o sa se descurce fara mine o vreme, sunt sigura, doar sunt vise de elf

dulce,

somn…mult, cu gust de rodii coapte

am furat coloane albe si le-am ascuns in vis

cling..spune vantul sau poate vreo zana ratacita

oare cum or arata mandarinii in floare?

pietre , mici rotunde pe care sa imi asez pasii…udate de valuri furioase

parca dorm…inca..astept vara

cateodata …asa, ca o parere…

de ce dorm? ma chinuie ganduri de copil care vrea si nu are rabdare

si ma uit la verdele copacilor si la varfuri de munte ninse

ma uit la razele ce coboara si cred…in maine, in mine, in timp…..

frig..uneori…maini aspre , dulceata de smochine si ceai

drum pierdut si case ce privesc mirate catre mare cu geamurile mari ascunse in spatele perdelelor albe

fluiera zambete pe strazi cu ziduri vechi si terase suspendate

mi-e colorat gandul

stiu ca….

da, povestile se scriu in soapta si se invata in somn

cand voi creste…ar spune inima…cand voi invata sa zbor

cand soarele va sta mai mult pe cerul albastru

ma voi intoarce

2 in 1

unirii… galagios si colorat..un personaj indescriptibil cu nas de clown face jonglerii si recita Luceafarul

oare vreun sef de gasca cu Filantropica la activ i-a stabilit repertoriul? in incercarea groteasca de a impusca 2 iepuri dintr-o lovitura sensibilizand prin versuri si amuzand prin prestatie?

sunt undeva intre ras si mirare , si mi se sucesc in minte posibile titluri de reportaj fara inspiratie

trag aer adanc in piept asteptand ca personajul sa inceapa ceva din Shakespeare …ma astept la orice, la picioare ii zace o sapca labartata de Gavroche , iar din spatele sfertului de masca ma privesc cu ura 2 ochi fara ganduri

e atata amestec in gesturile lui incat nu pot sa dau o definitie…si totusi pastreaza ritmul , separat pentru versuri si mainile ce arunca betele colorate

……….

( paranteza :

un zbarnait de sms ma intrerupe din analiza psiho-filosofico-literara …

printre zambete crete imi aduc aminte ca imi este pofta de vin rosu si de ciocolata

si parca ma apuca asa o lene de pisica obraznica…

atentie se inchid usile… si revin cu picioarele pe podeaua in miscare , lasand gandurile de maine sa ii apartina lui maine )

……….

ps 1

clown-ul trubadur ne anunta componenta operei.. a avut 98 de strofe din care, poetul…..

ps 2

nu clar, asta e una din intamplarile din mintea mea…cum adica , nu tu colinde rasuflate, nu tu cartoane care anunta te miri ce, nu tu stea imbracata grosolan in beteala….s-a sucit lumea cersetorilor …sau eu nu mai sunt la curent : poate s-au impartit in noi bresle : cersetorii-poeti, cersetorii-actori, in pregatire : cersetorii -matematicieni ? dezlegand probleme complicate pe tablite mici negre atarnate la gat ??? sau cum ?

zgomot

nu suparator, doar putin agasant, ca zbarnaitul unei albine atunci cand imi este cald si lene si as bea sirop de trandafiri cu doua cuburi de gheata …

culeg furnici, le asez pe varful paielor si le privesc in soare …

mai bine as citi … povesti sf, am vaga senzatie ca s-ar asorta

prea multe insecte in doua fraze…

daca numar incet, de la 1000 la 1500 , s-ar putea sa reusesc sa imblanzesc si toate ideile cretze…sau macar sa le aduc la o culoare mai cuminte… de 10 minute apar numai in verde crud….

am gust de smochine pe buze, sau de nuca arsa, caramelizata

cu de ce si de unde

oboseala de luni care bate din picior incapatanata ca vrea sa fie vineri…

somn, am nevoie de somn, mult, cu ochii deschisi, cu vise tembele sa imi ocupe secundele, aproape pe toate

aproape…cateva s-au ascuns in buzunar si ridica degetul a sssssssst

ma stramb la ele si le las sa se joace…au si ele secundele dreptul sa se alinte

nu-mi dau pace albinele care nu vor sa inteleaga ca imi este cald si lene si as bea sirop de trandafiri cu doua cuburi de gheata

joc in alb

cum imparti o panza de paianjen in felii simetrice? intrebarea numarul 1

intrebarea numarul 2 : panzele de paianjen se pot taia in felii?

cu tichie netuguiata, imi este suficienta forma urechilor si clipitul din ochi, neaparat strengaresc

am furat culori din curcubeu si ma dau de gol varfurile degetelor manjite cu soare si ploaie

am mesteceni  in loc de inima si pe coaja lor nevinovata desenez idei si vise

vandalism ? nu..desenez cu cerneala simpatica si promit sa nu aprind focul

e cald, prea cald pentru decembrie in gandurile mele de departe

in 2008 nu va ninge, nu la mine…

si coloanele mandre se vor oglindi in valuri, imi voi lasa pielea zgariata de invelisul plajelor si voi rade…

schimb de povesti, inca nu stiu daca bate vantul peste lac sau peste mare

imi impart panzele de paianjen si le presar cu roua proaspata

nu am fluturi colorati, i-am pierdut pe drum

imi curge nebunie prin vene

si ma apasa luna ce desparte zorile de azi de cele de maine si numar, vreau sa dorm, sa ma opresc, dar orele nu ma asculta se prind in hora si danseaza fara sa tina cont de ordinea fireasca a lucrurilor

…

joc in alb, cu pagini nescrise

dor, mult dor si un deget ridicat a tacere …imi musc buzele pana la sange si imi asez mainile cuminti in manusi

vreau !  imi este sete si foame si  …. precum un copil ce a stat departe prea mult de jucariile fermecate

doamne ce tradatoare sunt…bigama, dar inca nu stiu daca peretele e amantul sau invers, bolovanii cei hoti ?:)

iubire nedefinita si neasezata in matca, schimbatoare ca orice iubire sanatoasa, nerupta din dictionar:P

…

si imi jurasem…imi jurasem sa nu mai respir in avans

drac mort si elf  rabdator n-am vazut

sunt doar legende

…

nu imi da pace un sambure de teama … ma mai cunoaste peretele alb?

povesti

condurii de sticla ar trebui sa redevina la moda, dar, ca regula , fara cenusarese

maturile zburatoare au prioritate , daca sunt utilizate in tinuta corespunzatoare, roba argintie si palarie fara boruri elegante

vorbesc aiurea, am stat prea mult in incinta privind inorogii jucand sah cu bufnitele

sah mat pentru inorogi, desi am senzatia ca am simtit in in aer ceva vraji nepermise

imi aduc aminte de o vreme cand castravetii cu vointa se catarau cu indarjire pe pereti colorati

atunci cresteam, hranindu-mi palmele ranite cu praf magic si visele cu cer albastru….

alta poveste, cu rauri umbrite , vin rosu, si animale de piatra

“concentration” a spus batranul bleausard trecand pe langa noi si zambind

parca mi-a vorbit pentru ieri, azi si maine…atat, o trecere, un zambet, ca si cum nu ar fi existat,nici macar nu ii stiu culoarea ochilor…

uneori trebuie sa sacrifici lucruri ca sa le intelegi importanta

au trecut aproape doua saptamani, lungi, ma macina nerabdarea , ma dor degetele de nemiscare, ma dor picioarele de incaltaminte prea comoda, parca totul tipa in mine…

…

da, condurii cenusaresei ar trebui sa redevina la moda, au nevoie de putin redesign, talpa aderenta si varf agresiv

nu exista incinta care sa ma tina departe de peretele colorat sau de piatra pe care castravetii cu vointa….

incintele sunt doar incinte , inventate pentru a fi parasite atunci cand incep sa se hraneasca cu timp, in special cu al tau

…

P.S.

a trebuit sa existe un Bro, pe post de galeata cu apa rece , ca sa imi dau seama

oare Bro are puteri magice ?:)

sarat

de mare cu valuri

pietre reci si nisip aspru

chef de vara

fuga

in ultimul timp am impresia ca m-am clonat sau ca traiesc vieti paralele….care se amesteca si se cearta, se alinta, se roaga, se lovesc si se imbratiseaza

dimineata respir adanc inainte de a deschide ochii si zambesc larg, ca sa fiu sigura ca am bifat si actiunea asta pe lista zilei ce va trece…

bing-bang, in gluma sau nu, astept plecarea …imi potolesc nerabdarea si nu caut nimic, nici macar o farama de informatie

de data asta nu vreau sa traiesc in avans, asa ca imi tin entuziasmul pe linia de plutire …

….

ceata..nu definitia unei zile, doar tabloul de azi, cumva haios , asortat cu cafea aburinda si discutii absurde

ma intorc la Tolkien si al lui Hurin , 40% in 1.5 …da , start azi dimineata, end, probabil in noaptea asta

cine sa mai doarma ???? si de ce

bucuresti

nu stiu sa desenez…pacat, tabloul meu bucurestean ar da definitie oarecum eleganta culorii gri…e un gri aparte, din care trebuie sa extragi cu grija esenta, sa arunci, strat dupa strat celelalte lucruri ca sa ajungi la imaginea corecta

…

sambata seara…stand up comedy si Che

( nu pot sa beau bere neagra in grande, nu se asorteaza

cuba libre si fum albastrui )

lumini se aprind, lumini se sting…

zgomot nebun ce iti intra in vene

niciodata nu am inteles oamenii care vin in club si sprijina peretii, sunt atatea cafenele delicioase goale …de ce vin ?

poate ca sunt rea…lumea mea, diferita de lumea lor

( eu am aripi, le-am furat pasarilor, rad cu stelele si dansez fara noima , e cetatea  mea, trezita la viata precum povestile din raftul bibliotecii, scriu fiecare rand cu cerneala argintie , inchin paharul si imi amestec gandurile cu farame de magie …)

…ies rar in we, doar atunci cand e frig tradez stanca si padurile , dar atunci cand ies, stiu sigur ca orasul batran isi aprinde felinarele , isi deschide usile, isi aranjeaza strazile pietruite ca sa ma intampine…si eu il salut cum se cuvine, cu zambet si doua piruete

cum altfel ? …il uit atat de des…:)

pas

oboseala cu gust de scortisoara

simt ca leg si dezleg noduri… si mi-am uitat sabia acasa, atarnata intr-un cui vechi neruginit

cand iti setezi cuvintele sa sune a clopotei de argint si gandul ti-o ia asa, de nebun peste zari

miros de padure de brad cand  bate vantul

miros de mere coapte , de glazura de caramel si de cafea

parca miros de iarna , parca…inca nu rad, nu in hohote

straturi straturi , vorbele cu multe vocale incep sa ninga

le dau pas si le avertizez sa stea cuminti, linistite…mai este cale lunga pana la fular si manusi

anul asta voi da pas si craciunului, il voi amagi neortodox , mi-o cere sufletul, cu dor de stanca, de catarat,   de strazi necunoscute  ,de ruine ce spun povesti, de smochine si baclava cu nuca imposibil de dulce…

nevoia de muguri

scriu, incet, cu litere mici , pentru relaxare

mi-am hotarat limite , nu, nu e corect, am hotarat limite…,in graba ,crescand…din nevoia de adaptare

la inceput de 2007 mi-am jurat ca nimeni-niciodata, nimic-niciodata nu ma va mai face sa imi adaug plus stres peste orele traite

si imi respect promisiunea si respect zidurile exterioare : linia rosie care spune, mai departe de aici NU, mai aproape de mine nu…nu oricum…

am invatat enorm despre mine gresind repetat, am invatat ca obisnuinta naste monstrii, ca lucrurile la care renunti cel mai greu sunt de fapt pure ticuri capatate in timp

pitici de incinta, dintr-o data neincapatoare

tratez cu elfisme  intrebarile pe care singura mi le pun

acum 2 ani traiam in “ieri” si in visele care il construisera si imi daramasera mie toate valorile, acum, nu mai cred in maine ca intr-o constanta, cred in azi, si cred in mine

imi vine sa sterg cu buretele tot ce am scris, suna a declaratie de neagresiune , suna sec, suna cumplit de  nefiresc

nu-i nimic, nu sterg, las o eticheta cu ” nu atinge , produs in transformare”

nu stiu unde voi merge, ce voi face sau ce voi deveni…uneori nici nu ma intereseaza, uneori ma ingrijoreaza..si totusi, crosetez in zig zag, convinsa ca voi descoperi mereu ceva care sa ma atraga

in dezordinea mea ordonata aproape totul e minunat,viata curge lin; nevoia de muguri, in continua crestere de cand am invatat sa traiesc …cu clocot nebun uneori, cu somn de copil uneori…

banal, cumplit de banal, in prea multe cuvinte si prea sucit

nu am inspiratie azi, e in vacanta , ea a plecat mai devreme, eu mai am cateva saptamani:)

punct si de la capat.

mi-au trebuit 28 de ani si un dus rece , vagoane de sentimente aruncate la cos si schimbari radicale ca sa inteleg , iar acum , reconstruita , nu mai accept compromisuri, nu oricum..nu prea des

urasc uneori, urasc timpul , scurs stramb si aiurea si ma cert, apoi ma iert , sau il iert, pe el, pentru egoism , pentru dorinta ciudata, nascuta cine stie de unde de a ma desfiinta , bucata cu bucata , pe mine, pentru tacere si inactiune, pentru incredere irosita, spunandu-mi ca sigur , daca tot ceea ce am trait nu s-ar fi intamplat …nu as fi asa, aici, acum…ca sigur..uneori ranim din teama de propria persoana, sau de ceea ce ea ar putea deveni

toate sunt oricum departe, nescrise niciodata…

nu stiu de ce azi…

poate pentru ca sunt mandra sa ma privesc in oglinda, poate pentru ca rad si ma incrunt fara sa imi ascund fata si gesturile, poate pentru ca simt nevoia sa fiu suparator de sincera, poate pentru ca pot intinde mana prieteneste , despartind ideea de om de cea de om, sau mai exact privind dincolo de asteptarile mele, la imaginea reala a unui om

poate pentru ca imi place ceea ce sunt, sau mai degraba ceea ce am devenit…m-am reconstruit din cioburi, adunate la intamplare si ma mir de ce a iesit…

a iesit bine:)

……………..

“20″ ma face sa zambesc, se stramba pe mess si se alinta, asa ca las balta frazele insipinde si autoanaliza

ma stramb in reply si ma gandesc daca sa dansez sau nu in we

pe 1 sunt arestata in incinta asa ca by by ganduri de cocotz

sau cine stie?

frig

pe plaja pustie din sufletul meu pescarusii tipa dezorientati

ma bucur de secundele de cristal si privesc valurile care se lovesc fara mila de tarm

scoici sfaramate…departe e furtuna, departe vapoare uriase viseaza insule fara nume

cu genunchii la piept si panza unui pareo de panza topita mototolita pe umeri privesc spre un orizont imposibil

simt ca e crima, sau cel putin aproape de crima pentru ca ucid boabe de nisip

le zdrobesc intre degete si le amestec cu apa sarata

mi-a intrat in sange gustul marii si acum simt cum imi incalzeste carnea cu dor de soare

alearga prin mine bolnav imagini verzi si albastre

sete, ma urmareste ideea de sete si imi fac palmele caus ca sa beau

vreau sa ma intind cruce si sa dorm, o mie de ani, pana cand timpul imi va ierta mandria si indrazneala

…

frig, e frig aici la mine, vantul ma izbeste peste obraji ca sa ma trezeasca, am deschis ferestrele si mi s-au amestecat frunze in par

ridic o cochile de melc goala, imi trec degetele peste scoicile albe din cosuletul de nuiele si imi las ochii sa alerge ei, din spatele pleoapelelor coborate pana pe plaja mea pustie unde pescarusii tipa dezorientati

picaturi

in semn de protest impotriva ploii m-am hotarat sa imbrac pelerina de soare

pasesc elegant fara umbrela pe o strada inventata de mine si am pe buze gust de Pina Colada

…

las oboseala sa imi curga lin prin vene, oboseala faina, de zi in care m-am simtit bine

ascult Nouvelle Vague si ma gandesc cat de minunat e sa poti rade cu inima senina

traind intens fiecare clipa, traind cu bratele deschise a zbor fara margini

cautand intrebari, nu raspunsuri

…

tralalalalala

mi se agata cuvinte indraznete de varful degetelor, si zau ca nu stiu unde sa le asez

gandurile din oglinda au o culoare ciudata , de curcubeu indecis

oare, nu mai sunt castele de cucerit si dragoni de ucis?

m-a apucat asa, un chef de razboi cu arcuri fermecate si armate de spiridusi

ma trag de ureche niste zambete ..ok, renunt la dragoni, nu ma mai iau la harta cu ei, uneori sunt simpatici, mai ales cei de argint cu coada zimtata

o sa dau anunt la mica publicitate ” gasit entuziasm , cedez 1/2, ce este prea mult strica “

ma simt bine , da? nepermis de bine, cumplit de obosita si cu gandul in vant

sunt convinsa, convinsa , ca undeva departe, la un capat uitat de lume, in spatele unei tejghele roase de carii, un batranel cu ciorapi in dungi si ochelari cu rama groasa imparte permise de bunadispozitie

habar nu am cum sa ajung acolo, dar am senzatia ca din cand in cand incurca numele:)

si trimite permise nesolicitate cu posta magica

si pac sau poc, sau altceva dupa caz, te trezesti dimineata cu cirese coapte in loc de cercei, cu gust de frisca in amintiri si caramele in buzunar

astazi am sarit intr-un picior, printre randuri, fara motiv si fara directie

acum imi inchipui ca ma joc de-a vacanta si ma duc sa ma ascund dupa un vraf de carti

…………….

un fel de somn usor si intre paranteze , sa aud numai eu: ” piticii sunt de vina, sufera de halucinatie colectiva , extraordinar de contagioasa Am inceput sa stranut, si nu, nu de la praf de stele “

……………..

somn

tic- tac de ceas  uitat pe o noptiera, aratand ore ciudate, numai de el stiute

rama de lemn incadrand un portret vechi in ulei

doua nuci pe o masa rotunda , gradina cu bancuta si fantana de piatra

carte cu coperta de piele si semn de matase … aroma de ceai englezesc

imi vine a cere sa fie frig, sa imi infasor umerii in salul de lana si sa imi lipesc obrazul de fereastra

imi vine a cere sa fie luna si sa ii strivesc razele cu talpile goale

imi vine a cere sa fie ceata

ursuletii de plus

sau despre cum, satui de camera cu jucarii s-au gandit sa mai faca si alte chestii

ar putea sa fie inceputul unei povesti sau o simpla concluzie

inca nu m-am hotarat, dar stiu sigur ca intotdeauna prajiturile cu ciocolata mi s-au parut teribil de pretentioase si fara sens…

nu, poate nu este o comparatie buna, poate ar trebui sa compar inghetata de zmeura cu cea de vanilie, dar…

despre ce ti-e cunoscut, comod sau despre zona de confort

si despre alunecarea pe gheata fara patinele potrivite

despre cum arata ursuletii de plus atunci cand s-au saturat sa mai fie simpatici, cuminti, fara hainute colorate si zambet copilaresc

despre imaginile pe care le croseteaza fara intentie in mintea lor sau in mintea altora

nu imi plac frazele care incep cu u, mai ales daca este U mare, mai ales daca reactia este gratuita

motivatie?

ursuletii de plus care gandesc , se misca si se incrunta

specimene ciudate

interzisi prin lege, sau prin definitie

…..

un alt gand, cu vant bun dinspre mare, a mea, personala, de margean azi, de smarald maine

ce nu te atinge te ajuta sa cresti

uneori neslefuit, brut, fara curbe line

….

iubesc punctul pe i , stelele cazatoare si oamenii simpli

defect de productie , sau de asezare in pagina

Parfumierul

Precum Jean-Baptiste Grenouille, dar fara sa alunec in nebunie, ma intrebam astazi cum as putea sa prind in doua picaturi magice mireasma soarelui ce bate in frunze uscate, ce incalzeste stanca, ce cocheteaza cu umbra mea?

Si apoi, cand gerul va bate la fereastra sa deschid sticluta si sa ma joc de-a vara?

Am simtit ca am furat doua zile iernii, si acum rad, ca de-o pozna reusita

Soare de Oituz, clipind siret printre copaci, din inaltul cerului imposibil de albastru….

printre vorbe

intr-o cupa de argint se ascund numai iluzii efervescente

dar cand toate ideile mele capata gust de ciocolata amaruie?

ma simt bine, ciudat de bine, intortocheat de linistita

ca si cum as fi strans tot verdele posibil doar pentru mine

egoism de vineri, zgomot in surdina si chef de drum

am scapat de labirint, de fulgere si de nori

portie dubla de pastile de la gheata, neaparat albastra, neaparat in cuburi mici:)

din nou licurici zapaciti imi umbla prin vise

ma uit drept , fara sa ma incurc in gene , fara sa ma feresc de soare

ma uit drept, printre vorbe, fara sa ma impiedic ,sa uit…

si imi iubesc pe rand toate clipele, fara sa le cern, fara sa le impart pe culori

…

e seara, si vinul e bun

din 2008

1.

astazi fara replica si geometric am ucis veverite si grauri

mi-am lipit un post-it de monitor sa nu uit sa ud cactusul si am rontait smochine

mmm..prea dulci, prea aproape de dulceata de nuci verzi

inca 2008, il salut cu seninatate si ii fac loc sa treaca

mi-am amintit de carbuni si de foi albe

separat : minunate

as vrea sa imi adun toate gandurile, sa le fac ghem de frunze si sa le ascund intr-un buzunar de copil

afara e nebunie frumoasa, in Bucuresti strazile si-au pierdut personalitatea si sensul

…

2.

intr-o sticla de vin se ascund mereu doar trei vorbe intelepte..mai ales daca e rosu, sec si prafuit

calc apasat, cu speranta ca imi voi auzi zgomotul pasilor

nu, nu e luna plina, nu acum, pentru ca nu vreau eu

iluzii: spiridusi sau dragoni zburatori, nu conteaza…doar piticii sunt linistiti, si doar cei personali..i-am prins, periat, certat…si acum sunt cuminti…sadic , stiu..ca si cum ai interzice acadelele colorate intr-o gradinita

zaharul candel este muult mai ok…superior prin transparenta

….

3.

uneori, ma iau de varful degetelor si ma plimb aiurea prin poieni ascunse, imi desenez carari si imi inventez lacuri adanci fara maluri si fara oglinda

4.

…

dor de soare

niste greieri,in semn de protest s-au catarat astazi pe ecranul monitorului meu si au inceput sa se strambe in fel si chip, doar doar i-oi baga in seama

mmm, eu eram ocupata cu piticii , si cu prostul lor obicei de a roade toate creioanele rosii

asa ca am lasat greierii in plata omuletilor cu tichie, sau invers, sa se descurce cum or vrea si eu am fugit razna pe strazi sa caut o ramasita de iunie, de iulie sau de august

incinta are balcon cu vedere la lac, iar eu pot sa imi inchipui barci si umbrele, chiar daca…

mi-e dor de vara, atat de dor, incat mi-e teama ca in curand o sa imi fie dor si de toamna

sunt aproape convinsa ca la primul fulg o sa izbucnesc in hohote de ras incontrolabile

da, e si rasul un motiv pentru ganduri carliontate

astazi totul este carliontat

sa avertizez oglinzile ? sau fluturii? au o relatie de interdependenta , si orice incercare de a desfiinta unul dintre elemente il afecteaza si pe celalalt

dilema e…de unde sa incep cu decupatul? de la nord ? dinspre stele sau dinspre vise?

adevarul e ca… mi-e …putin frig, asa ca intr-o seara cu amintiri de raze care au dansat

si ma trage de par un dor de hai hui obraznic

poate o sa invat candva si un descantec pentru alungat iarna

apoi o sa imi para rau

nu, nu ma sperie temperaturile negative, doar gerul….

sau poate nici macar

de luni

vine o vreme, cand petalele isi cer dreptul la liniste

intre filele galbene ale unei carti cu basme uitate

nu am cheie potrivita pentru lacatul de la pod, au ascuns-o zanele printre gutui ce se coc, si nu o pot cauta , ma imbata mireasma si adorm

astazi impletesc cosite de cai suri si ii gonesc sa alerge zapaciti printre creste

nu am nori, nici motiv pentru ceata, dar o sa imprumut totusi cativa nuci batrani cu umbra buna

as mai pune o virgula dar am senzatia ca nu le prieste cerneala rosie…alta nu am asa ca renunt

imi venea sa fug in vama

toata ziua am avut sentimentul ca am sa fug in we in vama..si …atat m-am hranit cu el incat…iarasi eu traind in avans …visand la epave si la plaje pustii si inghetate…

imi aprind foc din vise si dansez nebuna ca si cand ar fi ultimul dans …singura in fata la Ovidiu asteptand rasaritul si al sau bolero de Ravel

ma imbat cu valuri uriase si pasesc peste scoici sfaramate

mi-e dor de mare… mi-e dor de munte… mi-e dor de pescarusi… mi-e dor de stanca… mi-e dor de mine

luni – doar luni cu fus de ganduri incalcite

un fel de noapte buna

ma uit pe geam : afara, prin praful gri sufletul meu paseste drept, imbracat regulamentar cu fustita cadrilata si camasa cu guler alb

nu are nimic pretentios in miscari, cred ca asteapta ploaia, ca sa faca turte de noroi si apoi sa le arunce fara sa stie de ce in gardul verde, proaspat vopsit al vecinului de alaturi

desenez grafice si ma asez pe rand pe axa lui y sau x..nu le-am dat inca un nume , le las sa fie necunoscute pana la noi ordine

ma privesc cum cresc si descresc ,sunt simple rapoartele, fara cifre neasteptat de obraznice

am trecut ordonat print nebuniile fiecarei varste, am experimentat si ce era moral, si ce era imoral de experimentat, am fost copil si matur pana in maduva oaselor, asa ca acum, privind cu seninatate in oglinda pot cu usurinta sa aleg copilaria, fara sa imi fie teama ca alunec in penibil

imi este simplu si firesc sa fiu, cu sosete trei sferturi si codite zburlite chiar si atunci cand port rochie eleganta de seara

am ales sa traiesc respirand adanc aer rece, care trezeste dimineata mai frumos decat un suc de portocale proaspat stoarse

si sunt eu,  ma recunosc in fiecare gest , in fiecare clipire, in fiecare cuvant

e usor sa imprumuti si sa porti personalitati, e si distractiv uneori, dar atunci cand arta ajunge la grad de arma e trist…fara sens

asa ca imi chem sufletul de afara si il rog sa se spele bine pe maini, i-am pregatit tarta cu mure si lapte cald

daca nu o sa adorm inaintea lui o sa ii citesc o poveste, daca nu, sunt sigura ca isi va spune singur una….

senzatie de we

astazi m-am indragostit de zmeie

uriase, din hartie colorata

sfidau norii le radeau in nas si se bucurau de zbor

…

ascult oui fm si am chef de dans

nebun, fara pasi eleganti, doar zapaceala de we si cuba libre

sa rad din toata inima scuturandu-mi cerceii argintii pana la “cling”

sa fiu complicata pana la ultima geana de intuneric, apoi sa plec dimineata hai hui fara fular la gat pe strazi pietruite cautand miros de cafea neagra si covrigi fierbinti

sa imi aduc aminte de Bucuresti, acela pe care mi-l desenez eu si in care nu locuiesc decat de luni pana vineri

…

astazi am sarutat copaci batrani si m-am indragostit de frunze in cadere

si aerul avea gust de prajiturele uscate pe farfurie mica de portelan cu floricele albastre

papusarii

cand eram mica ma fascinau oamenii din spatele cortinei mici ce manuiau sforile, mi se parea ca detin tot adevarul, ca din cauza lor rasare si apune soarele si infloresc narcisele

am crescut, acum din decorul colorat nu mai vad decat fragmente, si stau si ma intreb, oare ei, maestrii traiesc viata lor sau viata papusilor de carpa si lemn?

sarind ca intr-un sotron, dintr-un scenariu in altul , mai fauresc povesti? sau povestile ii fauresc pe ei?

imi este frig, ca intr-o zi de la capatul pamantului si imi vine sa ma scutur si sa tac

ca si cum mi-as fi aruncat colectia de timbre fine in bataia vantului doar ca sa le vad zburand

ca si cum as fi trecut printr-un camp de maracini, cu talpile sfasiate pana la sange si m-asfi bucurat ca ochii stiu sa cearna prin sita fulgerele si norii si sa sopteasca senin : doar furtuna…

la sfarsitul reprezentatiei , papusile, aruncate intr-o lada de lemn, isi plangeau cu lacrimi de calti sufletul folosit, isi lipeau ochii de peruzea si isi coseau costumele ponosite adaugand margele colorate pentru incantarea copiilor

papusarii, in clinchet de pahare de cristal, isi sarbatoreau cu eleganta reusita spectacolului , uitand pentru o clipa ca si zeii sunt tot legende, ale vreunui Olimp pierdut

dar asta e o alta poveste, despre viori ce nu mai stiu sa cante

daca as avea un bol de alune as chema veverite sa ma muste de urechi

imi vine sa spun buna dimineata cand rasare luna si sa provoc ceata la lupta dreapta

de pantofi de lac nu poate fi vorba, valsul asta se danseaza in picioarele goale

gradinarit

imi vine sa desenez vorbe, sa le construiesc din nisip , sa le scrijelesc in lemn alb

nu stiu ce s-a intamplat cu semnele de circulatie dar traficul a devenit infernal

partea buna e ca asta imi da pofta de scris, pofta de certuri interminabile cu mine

retez de ce-uri de la radacina ca pe buruieni nedorite, trebuie sa imi fac loc: astazi imi dau voie sa cresc

ma ar, ma seman , ma plivesc si ma curat de uscaciuni, imi prieste soarele si apa de izvor

limpede, mai ales limpede

cand o sa ma coc, timpul o sa aseze cu mandrie  iuhu-uri si tralala-uri in panere de rafie

si o sa afirme ca sunt opera lui

iar eu o sa il las sa se alinte, macar in fata timpului sa fiu darnica, dar o sa le soptesc libelulelor albastre secretul meu despre padurile magice unde se nasc doar cei ce nu au avut loc in padurile de stejar

cateodata e bine sa te intinzi cu fata la stele si sa crezi in tine

daca ai rabdare si numeri incet pana la 105, o sa observi ca incepi sa devii poveste, iar daca esti de-a dreptul cuminte, poate reusesti sa visezi

astazi sunt precum castanele, fac poc atunci cand ma lovesc de asfalt, mai ales daca este gri, si mai ales cu gandul fix ca vreau sa il inveselesc

rad, pe rand, de fiecare idee cu umbra pentru ca vreau sa ma pot ridica pe varfuri pana la raftul cu dulceata

da, fac curatenie, cu ferestrele larg deschise, ca sa le dau si vrabiilor putin din linistea din interior

sunt suparator de galagioase iar mie mi-e bine, plantez rasaduri fara manusi de protectie

Lectia de gradinarit numarul 1 :

“Cea mai buna metoda de a scapa de aceasta planta este sa folositi ierbicide speciale pentru a ucide semintele inainte de a germina. Aceste ierbicide pot fi sub forma de granule sau lichid. Inainte de aplicare trebuie sa aerati putin pamantul pentru a permite o mai buna infiltrare”

cioburi

speriotorile de ciori au creier de paie si suflet de sticla

ele alearga cu gandul prin lanuri aurii si rad manzeste, fara griji si fara pareri de rau

toate povestile ar trebui sa inceapa si sa se termine cu z, nu stiu de ce, nu am motiv, doar am certitudinea ca asa ar trebui sa fie

Dru este astazi suparat, i-au picat frunzele si ii este frig..da … 20 de grade si lui ii este frig

Dru seamana cu mine, putin ciudat, visator, mandru ca un drac sau tacut ca o cochilie goala de melc atunci cand nu are chef

simt bulgarii de pamant cum mi se sfarama sub talpi, pamant aspru, de Chiojd si mai simt soarele cum imi arde ochii, tolaniti in iarba verde, ce au avut indrazneala sa il salute printre copaci

mi-e inima triuliuliu de atata toamna si imi vine sa fluier

mi se incurca maracini in par si crengute uscate in ganduri

miroase a gutui si a pere coapte, parca timid, cu teama de a nu starni primii fulgi

as fi dansat , dar simt nevoia sa bat cu incapatanare din picior si sa afirm ca sperietorile de ciori au creier de paie si suflet de sticla dar poarta intotdeauna tichie viu colorata

si mai simt nevoia sa arunc cu pietre in lac, nu conteaza in care, sa le arunc in asa fel incat sa sara de trei, patru sau cinci ori si imi doresc mult , mult de tot sa nu vina niciun intelept sa le scoata de acolo

prea multe vorbe saltarete, ma apuca lenea de sfarsit de 2008 si analiza bizara, nu neaparat corecta conform careia tot ce e stralucitor si usor de obtinut se topeste in doua minute

pacat ca vorbeam astazi de sperietori, mai bine as fi vorbit despre clowni, despre pantofii lor scalciati, despre nasurile precum gogosarii si despre perucile caraghioase, si nu in ultimul rand, despre surasul pictat…

daca as fi semn de intrebare m-as aseza la sfarsitul unei propozitii care ar vorbi despre apa

despre ploaie, trandafiri uscati, lacrimi , vant si inceput de noiembrie

noroc ca astazi sunt semn de exclamare, cu euforie contagioasa in varful degetelor

ucid acorduri grave si ma iau la tranta cu norii

stau intr-un picior , precum cocostarcii doar de dragul jocului si ma stramb la oglinzi , nu am chef de ele

am chef de sampanie rosie de Cricova

si e fain, trag aer adanc in piept si ma mir de minunea de’a fi

zambet

asortat cu fluturi

azi

scotandu-ma din geometria lui ieri cu unghiuri ironice

pfffff

maine “Dumbrava minunata”

 acum somn

despre eleganta, schiopatat,bocanci, palarii cu boruri largi si paranteze

intotdeauna m-am impiedicat de cuvinte, sau de modul in care dezordonat se aseaza in propozitii, fraze, randuri sau versuri

o analiza matematica, estetica si/sau de bun simt

asta ar fi paranteza, rotunda sau dreapta , in functie de temperatura zilei care a cerut-o

nu, nu ma gandesc nici la umbre si nici la pasari flamingo

e doar o senzatie de joi presarata cu raze de soare, atat de aproape de gustul de nuca cu miere incat ma gandesc serios sa imi iau vacanta si sa plec spre un pol

asaltand cu senzatii papilele gustative am sentimentul ca traiesc mai multe minute intr-unul…mda, suna a reclama la sampon , iar mie imi este oarecum lene

si da, cand mi-e somn de obicei nu dorm

ma gandesc la copaci cu radacini batrane, la castane si la dor de duca…

si tot cuvintele, sfaramitate in litere , par mai bogate cand schioapata, cand se apleaca si cand se destrama

carnal..cu dinti mici, ascutiti, de fiara tanara care intuieste gustul sangelui

ordonat imi pasesc ideile, cu sireturi negre spre orizont

cand eram mica observam furnicile, de la un capat in altul al gradinii de trandafiri, depasind bariere de lemn si piatra ridicate de mine, victorioasa in fata marsului lor pasnic

astazi am ras in hohote in fata unei cafele cu frisca, ce se juca de-a elefantul costumat cu fustita roz

aclimatizare, daca vorbim de munti sau de cosmonauti

reactie adversa, daca ne referim la incinte albastrui cu candidatura sigura la albastru intens

cocorii au o calitate anume..nu mai zboara decat in vise iar atunci cand o fac, zgomotul aripilor nu deranjeaza

imi este pofta de Doors

rezumat:

punct si de la capat

nebunia este cea mai cuminte componenta a lui Azi

si as incepe cu hmm orice gand daca nu mi-ar fi teama de sprancene..au tendinta de a-mi juca feste din cand in cand

in lipsa merelor rosii

astazi am gusturi ciudate

as fuma tigari de foi cu aroma de cires inflorit si as rontai ceioane de lemn sau amintiri carliontate

poate pentru ca am vazut cum zburau norii peste copaci zgribuliti, poate pentru ca am facut doua piruete strambandu-ma la asfaltul fara personalitate

poate

si de ce ar avea nevoie de logica zilele fara umbrela ,soarele fara buzunare cadrilate si bretonul fara ochelari?

ma plimb printre licurici incaltata cu saboti de lemn care troncane groaznic, si imi vine sa rad ca intr-o poza alb-negru

drum cu prioritate si fara semne de punctuatie

pentru ca sau doar pentru

si visele au uneori un loc pe harta …

mi se intampla rar, cam la o mie de ani, sa raman fara cuvinte

muta ca in fata unei minuni, incerc sa gasesc culori sa suplineasca literele brusc infiorator de sarace

indragostita de Franta, de frunze nebune, de poteci umbrite si animale de piatra incremenite

nu stiu daca vantul, sau vinul rosu, sau…dar sufletul meu a capatat nuanta gresiei sub soarele lui octombrie din Bleau si acum alearga in zig zag prin gradini de Diane salbatice, peste paduri sangerii, printre bolovani fermecati al caror mister nu vreau inca sa il dezleg

si pasesc incet, aproape in soapta , si ma doare carnea, ma doare fiecare celula de dor de stanca

si dansez cu ochii inchisi peste vise, de mana cu zane al caror nume nu il cunosc

e un acasa din povestile mele cu elfi

si e cald, ca printre copaci batrani , si razele se joaca cu graunte de nisip din plaje fara logica pierdute printre pini

vreau un castel si un sat cu case mici si umbre de perdele vaporoase la fereastra, vreau un rau si mesteceni sa ii mangaie malurile , vreau o padure doar a mea…vreau testoase de piatra si elefanti uriasi, si vreau minute lungi cat eonii

vreau sa miroasa a cornuri si a cafea cu lapte si a ploaie pe strazi

mi-e dor, atat de dor

mi se sparg in cioburi aramii ideile, sunt doar o inima mica ce spera, ba nu, stie ca va reveni…

e minunat, minunat sa cateri in Bleau

amr 2

nu ma pot abtine, nu…2 zile cumplit de lungi pana cand voi ajunge la Fontainbleau
of, iar sunt copil si bat din picioare a nerabdare
astept padurea si stanca si vantul si cafeaua cu lapte, cornurile cu miere si ciocolata amaruie
si numar, ore, minute secunde si crosetez vise in zig zag si ma rog sa am destula piele pe degete si cer fara nori

nedefinit

nu stiu ce culoare port astazi

si partea caraghioasa este ca nici macar nu ma intereseaza

am atata rosu in suflet incat pot da si cu imprumut

entuziasm in asteptare…il tin in frau cat pot dar caii sunt naravasi

imi este teama, de visele mele prea complicate despre tara in care fiecare vorba e o frantura de chansonette

asa ca imi pun ” NEDEFINIT” la status-ul sentimentelor, bat din gene de 100 de ori si respir adanc , cu rabdare, pentru a ma abtine de a tortura timpul sa cearna minute mai repede…..

despre povesti mici cu acorduri grele

senzatie de trandafir sangeriu dezbracat de verdele frunzelor, jefuit de spini…

frumusete bolnava de frunze ce isi parasesc cu tristete copacii…dar totusi ii parasesc

plang in mine ruine de castele…si imi vine sa tip la alifantis sa nu mai culeaga umbre

si se rotesc si se rastoarna ceruri albastre si negre si pline de stele

as scrie milioane de cuvinte dar nu mai gasesc niciunde pene fermecate

sunt cuvinte simple, complicat de simple in al caror labirint mi s-ar pierde principiile

…….

cum sa ii explic eu lui Newton ca ale sale m1 si m2 se revolta si isi neaga greutatea si r-ul ?

…….

estetic, absolut estetic si plictisitor de corect, ca o poveste scrisa de o fata la pension

nu gandesc prea mult, visez prea putin. astazi ma desfac in coordonate, in x si y si z si blestem matematica ce imi aduce fiori de otel printre randurile mele cu zane dansand…

si iar imi pun intrebari existentiale si ma uit in urma sa vad de unde incep, si ma uit in mine ca sa aflu de ce ma mint uneori

poate pentru ca imi este dor de scotia , de dealurile ei verzi pe care nu le-am vazut nicioadata ….

gata, imi duc ochii obositi la culcare, acum nu pot abera ordonat…

sec

singular

daca ar fi de doua ori sec ar fi absurd…sau nu mi s-ar potrivi

atunci cand beau vin alb din pahar cu picior elegant nu pot avea ganduri negre

iar atunci cand le am nu pot bea acelasi vin alb

cumplit de simplu pentru lumea mea cu semne runice, ciudat de complicat pentru restul lumilor cu legi bine batute in cuie

de ce asazisul firesc al altora ma scoate din firescul meu ?

cu ce drept ?

sec…teama de prapastii fara dimensiune, sunet si culoare

nu durere, nu lacrimi, nu tipete…doar o lene dusa la extrem care m-ar face sa incalt cioarapii de lana impletiti de o bunica, sa imi culc tamplele zvacnind pe un pui de perna si sa dorm somn fara vise

revolta cu minus, ca o luna ce se transforma din galben rotund in crai nou

nu, nu am dorinte de soptit

….

am pierdut pe undeva niste unghiuri ascutite si tare imi este dor de ele

am asa un chef de ghimpi, de scrasnet si de sticla sparta

….

cateva afurisite de randuri si o umbra de deprimare…ieri

asa ca azi am baut vin alb sec din pahar cu picior elegant

si cum de doua ori ar fi absurd sau nu mi s-ar potrivi…

…

maine, toamna inca, cu miros de soare adormit

sigur cu promisiuni de zambet sugubat ce a baut prea mult must

in ziua in care

picaturile de ploaie dansau acrobatic printre cuvinte de portelan vechi si albastru , desenand cupe in care imi varsam cuvintele de ciocolata amaruie

la fereastra cu zabrele de lemn asteptau pasari mari fara aripi

frig…si norii dansau in spatele perdelei gri

sopteste vantul…”ziua in care” a fost ieri, un alt ieri din care timpul va face dulceata de trandafiri si de nuci verzi

………………………..

toamna fara plumb

dar totusi toamna

poveste cu frunze

parca aramii

si le-as fi dorit intarziate, nu timpurii…desi are si toamna acorduri fine…

dar imi e atat de dor de vara, a fost prea scurta, prea intensa, prea fierbinte ca sa o tradez atat de usor si sa ma indragostesc de picaturile plumburii si de umbrelele colorate

mi-e dor de zambete incalzite la soare, de gesturi poznase si de cer fara nori

astazi nu gandesc bacovian…poate maine

nevoie

de vis de copil?

astazi a fost o zi frumoasa ca un zbor de fluture

fara motiv

da intre timp imi plac fluturii

……

drag de a sorbi ceai de plante salbatice din ceasca de lut cu desene abstracte

de scaune mici si o masa rotunda

de priviri furisate , fraze intrerupte si zambet inconstient

simplu

ca o apa care curge ocolind cu eleganta pietrele rotunde, patrate sau cu forma nedefinita

ca ” buna dimineata” cu zambet pe gene si dorinta de dulceata de cirese negre pe buze

oare exista bucati de realitate mai calde decat cele dintre munti, cand cerul plin de stele iti navaleste cu forta in ganduri? cand o pala timida de vand iti fluiera in ureche cu glas de greiere indragostit?

doamne…o fi venit toamna? de imi ploua in suflet ruginiu si absurd?

Credo quia absurdum

jucaus mi se aseaza celulele una peste alta intr-o dezordine absolut delicioasa

si simt cum sangele incepe sa capete culoarea vinului de tara

gust de gutuie in a carei carne acrisoara sa imi infig cu ura dintii

imi scutur clopoteii impletiti in par, am pofta de cuvinte , de sentimente aspre si de pumni stransi cu incrancenare

inima de pagan imi cere tribut

am chef de luna, am un chef bolnav de luna si de noapte, si de cantece fara versuri

heei si fug de mine in mine si cred ca am aripi si zbor

pana la capatul orizontului ca sa ii demonstrez ca nu exista

si ma cert cu zeii si cu soarele si ii poruncesc sa nu rasara, nu acum, acum visez

si soarele se uita crucis si rade de incapatanarea mea de copil si mai doarme putin, cat ar spune “bau” o bufnita bicolora si ma lasa sa vreau

si ma hranesc cu povesti inventate de fluturi

si cu mere de aur din copaci imaginari

si simt cum imi explodeaza in ganduri si maine si astazi si ieri

suflet de curcubeu vagabond ?

mineral

gandesc in praf de piatra, in urme de carbune, in cristale de sare si in semne de intrebare

as vrea niste apa rece de izvor sa imi clatesc ochii, mintea si toate cuvintele ce incep cu n

simfonie de toamna in acorduri verzi

……………..

si daca luna ar juca x si 0 cu stelele, as putea sa pun pariu ca norii de care imi e lehamite acum ar redeveni simpatici

si daca ar mai veni si vantul…

………

imi cobor capul intre 2 palme obosite si incerc sa respir realitate

rece, de la gheata, fara aroma de fructe…

buna, calmanta si foarte educativa

…

concluzie? intotdeauna imi va fi mai bine sa “fiu” decat sa joc in piese de teatru

indiferent cat m-ar trage de maneca regizorii ca mi se potriveste rolul

……

traiesc, si asta ma face sa rad

sau rad, si asta ma face sa traiesc

dansez, visez, ma alint

exist , fara sa imi trasez granite

si fara sa ma inchid in turnuri de fildes…

…….

gandesc in praf de piatra, in urme de carbune, in cristale de sare si in semne de intrebare

dar pe unele incep sa le ignor…..

si nu, nu pot dormi ingereste in timp ce viata clocoteste afara…

si nu, nu sunt nici dracul cel negru

si am suflet, un cap pe umeri si o inima in piept

doamne cum suna:))

ar mai lipsi sa insir ca am 2 maini, 2 picioare…

…

rezumatul  povestii de mai sus e ca…ca sunt eu, din cap pana in picioare si ca imi place cum sunt

ca ma simt bine in pielea de elf, de femeie sau de copil , dupa cum mi-e voia

si ca nimeni, nicioadata, nu imi va mai lua bucuria de a trai

un soricel se legana, pe o panza de paianjen….

sau despre sambete cu iz de vacanta mare

cand pielea fierbinte miroase a noapte si are gust de vanilie cu caramel

lene…

vreau sa ma intind sub o umbrela cu dungi albastre si sa beau limonada cu gheata

imi vine sa rad, dar zambetele de culoarea zmeurei coapte prea mult ma trag de par

mi-am cumparat struguri, galbeni, ciorchini mari cu boabe obraznice pe care le zdrobesc cu ura intre dinti

un gand cu clopotei la glezne ma cearta ca nu dorm

asa ca mai clipesc odata cu intelegere , imi ridic sprancenele putin ironic si tac

elfii doar spun povesti, nu umbla incaltati in bocanci de lemn prin ele…..

nimicuri

printre cuvinte sparte…oarecum precum cioburile verzi ale unei vaze demodate in care candva odihneau trei margarete

imi place sa gandesc rotund si sa respir in linii intrerupte

scrijelind cu un capat de creion simplu de lemn drumul intre maine si maine

as vrea sa am un condor…condorii zboara hai hui…

prea multe idei clare, prea limpezi, periculos de aproape de “stiu”

as vrea sa am o luna, sa o dau la schimb pe soarele ce se obrazniceste sa arda in loc sa zambeasca

da…constat cu uimire ca ma incapatanez sa stau drept…ca …ca imi e teama de faptul ca nu imi e teama

e…caraghios si putin trist

imi vine sa ma intind ca o pisica lenesa pe o plaja pustie si sa ascult valurile

dar ma gandesc ca m-ar durea atatea clopote agitate…sau ma gandesc ca as accepta durerea lor

si imi musc buzele pana la sange, si imi intind bratele spre cerul nu albastru si apoi le cobor peste ochii cu amintiri de comete

mi-e dor de un pui de furtuna

o sa imi scot ochelarii de soare si o sa ma uit fara sprancene incruntate spre

apoi o sa fac o pirueta ,doua , trei, o sa rad si o sa ma cert cu pescarusii

poate si cu cate o meduza intazriata

o sa imi asez pasii, dezordonat pe nisipul ud ca sa nu desenez certitudini

o sa ma stramb la scoici si o sa insir coliere din cochilii goale de melc

iar la sfarsit, cand nu va apune soarele, voi face promisiuni de revedere orizontului mincinos…

si gandul ma ingana :” ca ma incapatanez sa stau drept…ca …ca imi e teama de faptul ca nu imi e teama “

da. mie nu imi este teama..doar mie  …………………..:)

oare ? doar mie ?

let it snow

daca am eu chef de zapada… zapada sa fie…albastra bineinteles

nuu, nu iarna, doar niste fulgi razleti in globul de sticla pe care il agit din cand in cand

astazi am chef de caramele, tari, sa imi puna la incercare dintii ce se chinuie sa nu zambeasca

mi s-a ondulat parul si cred ca’s putin mirata

si ce pofta de pinguini si de oameni cu carbuni in loc de ochi am…

oare atunci cand ai febra aerul miroase a zmeura si a clopotei ?

uf, e clar : flori, nea si fructe de padure

logic, clar precum teoremele demonstrate si absolut de inteles

doar e marti si e iulie..inca

daca ar fi august as purta palarie de paie cu margini zdrentuite, pantaloni obraznic de scurti, ochelari de soare si as vana pelicani cu binoclul prin delta

dar…si sprancenele ridicate a virgula se bucura ca nu au guma de sters pentru semnele de intrebare

asa pot desena mai usor amintiri ce se vor naste din maine…

si intr-un exces de entuziasm eu pot sa sar coarda, sa vanez pasari de sticla sau sa visez

somn usor

aici bucuresti, iulie, padurea fermecata si elful ciufulit

as putea

simplu, radical si absurd sa te reduc la o idee

pe care sa o manevrez ca pe o marioneta dupa bunul meu plac

nu din plictiseala, nu din greseala, nu pentru ca asa spun astrele

pur si simplu din rautate, o da…sfanta rautate, mai cinstita decat modestia, decat bunele intentii, decat visele nedeclarate

ipotetic vorbind am dreptate

revenind cu picioarele pe pamant, cu cine ma cert eu aici?

as putea la fel de bine sa gandesc in culori

si atunci as ajunge din doua piruete la concluzia ca eu am muntii, stanca, rasaritul de soare, apele limpezi si  iarba verde..tragand linie tie nu iti mai ramane nimic

da, si azi nu ma simt darnica, si nici risipitoare

doar elf

iar elfii danseaza ,nu pasesc, spun povesti, si rad atunci cand totul este cumplit de ciudat

din cand in cand mai si mint

si din cand in cand mai si sufera

dar raman elfi..nemuritori conform legendei

vesnic bolnavi de miserupism in stare avansata

ma bate gandul sa imi scot bandana portocalie la soare…o invit cavalereste la o bere in lipsa pocalelor de argint pline cu vin vechi si rosu

ele, pocalele sunt din alt film, unul cu cetati pierdute printre creste

mi s-a facut dor de hai hui…inca un we si iarasi o iau razna prin tara..pentru ca ma asteapta muntele, si stanca..si toate punctele de suspensie insirate mai sus

si pentru ca vreau ca tie sa nu iti mai ramana nimic

egoism de duminica plicticoasa…si ma simt minunat

ganduri de elf…

nu mai vreau aripi

zborul meu nu are nevoie de fulgi colorati…

ca intr-o zi de iarna cumplita cand vantul imi coboara pana in maduva gandului si o singura farama de idee uitata in coltul unei lacrimi reuseste sa aprinda focul…

poezie de iulie

singura poezie cumplit de minunata la care ma pot gandi..stanca..atat de imperfecta, atat de calda , atat de plina de taceri

ma doare fiecare respiratie a ei, fiecare bataie de inima , fiecare fir de iarba ce indraznete sa ii rasara printre fisuri

nu o poti invinge,nu o poti urca decat daca te lasi cucerita

ca o pagana de razele de luna ce danseaza nebun

cu intelegerea unui batran si zambetul unui copil…

sa inveti ca nu mainile, nu talpile , nu degetele urca..doar sufletul, numai el, mare si alb, frate cu albul pietrei pe care o iubesti…

sa inveti sa nu bei atunci cand ti-e sete

sa inveti sa nu mananci atunci cand ti-e foame

sa inveti sa nu ceri atunci cand nu ai nimic de dat

sa simti cu fiecare celula cum patrunzi tot mai adanc in marea de cuvinte neinventate ce povestesc despre rauri ce si-au schimbat de sute de ori cursul, despre flori ce au rasarit si au murit, despre fluturi ce n-au dansat decat o zi dupa ce i-au contemplat nemiscarea

si imi e dorul fara astampar, si imi sunt ochii plini de soare

si m-am intors ca sa plec din nou

imi vine sa rad, aici nu sunt eu…

aici dorm..acolo traiesc

aici doar merg…acolo zbor

si n-am nevoie de aripi…..

concret

atunci cand incerci sa asemeni albul cu negrul pentru ca tie ti se par la fel

virgula

pentru ca am ramas in pana de puncte

fara calimara, fara pescarusi si mai ales fara valuri

oare bufnitele isi spun buna dimineata atunci cand rasare luna?

fara frunze

pentru ca nu este etic sa le acuz pe ele pentru lipsa vantului

ar fi ca si cum as acuza ploaia pentru nori

pauza mea de verde, sau perfect egal, pauza mea de cer albastru

e abstract gandul de piatra

dintii stransi se traduc in minte de rau care curge..rau de munte , limpede in final

si ce daca mai poarta busteni doborati

e suficient sa ma uit la crengile care se lupta cu zambet pe scoarta sa ramana atarnate in copacul care le-a inventat

fara tincturi cantecele sunt mai faine

chiar si fara versuri

si mai ales fara portativ

si asta nu pentru ca elfii au paduri si povesti si arcuri de argint

ci pur si simplu pentru ca exista sotronul si poienile fara margarete

si pentru ca parantezele de dupa doua puncte se pot transforma atat de usor in d incat imi vine sa ma rog de punct si virgula sa le-o ia inainte

hai hui de vara

sau tralala de luni

suficient, sau definitie pentru rotund de luna oarecum plina

si mi-e dor de dorul de perete gri

dar nu mi-e dor de mine

pentru ca am penita si coperti de piele si semn de carte de matase rosie

daca as fi peter pan

as sti cu siguranta de ce ghindele uneori incearca sa treaca drept castane…sau invers:)

si de ce ceata nu se aseaza niciodata peste curcubeu

fara aripi …

1-1=? ecuatie de vineri

astazi imi este teama de x si de 0

si am nevoie de praf de zane ca sa fac sa zboare cuvintele prea clare

1-1=verde

crud, si eu prea lucida

daca as fi peter pan…

doamne si ce pofta de soare am

si de hohote, si de cer albastru

m-am plictisit de margarete si de fluturi si…

si vreau sa sar si sa zbor, si sa fie mereu sambata

si sa mananc inghetata de vanilie cu caramel

duminica a plouat

si eu am dormit mult, mult, mult si am citit privind la ploaia ce curgea peste munti

buruienile ravasite se aplecau indraznete catre florile dezorientate si pietrele tacute respingeau stropii calzi…

duminica a fost liniste si am citit o carte frumoasa

…..

au trecut sute de duminici de cand nu m-a mai doborat somnul la pranz ca pe un un prunc, de cand nu am mai rasfoit pagini cu ploaia plangand la fereastra, de cand nu am mai valsat printre ganduri cu fulgi de vise

….

elful a ridicat mirat o spranceana, in timp ce femeia a facut o pirueta iar copilul a batut indaratnic din picior

…

acum ma dor mainile, oboseala placuta, si in we ies la cocotz…

e faina vara asta, faina rau

Today Is The First Day Of The Rest Of My Life

astazi mi-am cumparat sandale negre cu toc inalt

astazi am fost la “Sex and the city” imbracata cu rochia rosie de drac

si am ras in hohote si am plans

astazi am urat din adancul sufletului si m-am bucurat ca simt

astazi am fost

punct

toate intamplarile minunate incep cu un punct

iar eu incep aici si acum ce am crezut ca incepusem ieri

muscate rosii la fereastra

stau si ma intreb, cu gandurile cuminti asezate pe langa corp si cu parul prins la spate….

mai vreau? mai stiu? mai incerc?

m-am rastignit pe nisipul aspru plin de scoici

m-am rastignit in iarba salbatica mirosind a cantece de greiere nebun

parca mi-ar fi sete …

las sa treaca pe langa mine umbre , le las sa ramana straine si reci

sau poate eu m-am imbracat in frig ca intr-o armura

vara indiana…

nu mai stiu sa plang…atata timp mi-am negat lacrimile incat acum nu mai stiu sa plang

vreau sa ma doara, vreau sa stiu ca ma poate durea, vreau sa stiu ca imi pot lasa clipele sa devina de ceara

prea multe ziduri si prea inalte

acum cateva secole cand iubeam…

mai vreau? mai stiu? mai incerc?

de fiecare data cand ma indragostesc imi vine sa rad…constienta ca int-o clipa, in doua sau in trei imi voi scutura cu nonsalanta suvitele rebele, voi privi spre soare cu indrazneala si voi spune : “doar mi s-a parut”

si viata curge, ca un rau de munte…

si eu vreau sa cred

in vara indiana, in vant, in ploaie…

prea multa zapada in care m-am ingropat crescand, prea multi pasi sariti, prea multi licurici si prea putine taceri

cand eram copil ma temeam de ziua in care vor disparea spiridusii, zanele, si copacii fermecati

cand eram copil …acum cateva secole…ieri…

acum imi este frica de intrebarile din suflet

nu vreau sa le rostesc, sa le astern,… si ma joc, cu soarele, cu luna si cu bucati de plastelina moale si colorata

modelez ore frumoase si raze de soare

dar…

sunt nebuna? sunt nebuna pentru ca vreau lacrimi in loc de zambete?

pareri

daca mi-as arde aripile ce ar ramane?

daca mi-as mototoli ideile mazgalite cu cerneala magica

daca mi-as incuia amintirile in dulap de lemn

cateodata simt nevoia de a-mi ucide povestile

cateodata ma cutremur si nu de frig

ma uit la buzele muscate pana la sange ce se chinuie sa opreasca cuvinte care inteapa

la mainile incercand sa netezeasca suvite  care se incapataneaza sa ramana rebele

inchid ochii…ii strang pana la durere ca sa sufoc ironia

e dimineata..acum cand apune soarele la mine e dimineata

stau intr-o gradina cu nuc, privesc pietrele cum cresc si ma mir

sau ele se mira ca eu nu cresc

tot una-i…

curcubeu

si atat

unul special, cu mai multe culori decat permit limitele imaginatiei

si margarete, multe si albastre..da, de la caracatite

sau de la libelule

si pitici fara incinta

si …si multe puncte de suspensie  jucause

confuz

inre 2 fulgere si 3 stropi de ploaie

astazi dorm cu umbrela rosie si ochelari de soare

ochelari pentru gandurile sugubete ce atarna pe gene

aproape…

bandana albastra cu dungi

mar verde si suflet de pici

sa ma inalt pe varfuri si sa imi atarn leaganul de cer

concluzie :

gulerele scrobite au farmec doar cand au si haz !

unitati de masura

oare exista? pentru fericire ? pentru pofta de viata ?

cred ca degetele sunt prelungire a sufletului prea plin de prea plin

da..cateodata tarziu  dar niciodata prea tarziu descoperi minuni, sau ti se intampla lucruri care iti fac fiecare secunda, fiecare gand altfel

si altfel e frumos, sau e in zig zag

liniile mele frante si colorate…

drum lung de ieri pana azi, timp dilatat acum…sau pe care vreau sa il dilat

parca sunt beata..beata de aripi ce urla dupa inalt…

iubesc, iubesc pana la durere, pana la sange nu pe cineva, nu ceva, pur si simplu iubesc imaginile si senzatiile ce mi se aseaza in celule..amprente ale unor intamplari doar ale mele

nu-mi pasa si imi pasa in acelasi timp

amestec aiuristic ca un ghem de ate incurcate

complicat, fara schema, fara instructiuni de folosire

eu acum, eu maine

m-am saturat sa explic, m-am saturat sa adun

matematica de duminica

exista unitate de masura pentru fericire?

o poti masura in intensitatea unui iuhuuu ce destrama peretii realitatii?

in lacrimile ce spala din cand in cand drumul unor zari necunoscute?

in zambetele care  rasar uneori in coltul ochilor?

o doamne, sunt brambura, si ma doare si in acelasi timp simt ca explodeaza vulcani cu entuziasm, ca se darama cetati, ca vin si pleaca furtuni…

o sa mai cad  si o sa ma mai ridic, o sa mai zbor si o sa mai curg

o doamne..cat imi doresc , cat imi doresc

degetele sunt sigur prelungire a sufletului prea plin de prea plin

si eu visez stanci albe si galben-roscate si gri…

atentie cad dude

sau dusuri de vara…tot aia-i

ca eu observ priviri cu ranjet acolo unde ar putea fi zambete printre gene daca orgoliul…..

asa e..unii copaci nu cresc decat in padurile tropicale si elefantii au urechi mari si clapauge nu glezne delicate de gazela

talmes-balmes, talmes balmes de aproape vara

o sa fie cu iures si cu heila

si cu colti…ce fiara mai e superba fara colti ?

daca as avea 2 munti..daca… as intinde o sfoara de ceata intre varfurile lor si m-as agata de urechi la uscat, acolo in cer

de sus in jos gandurile or fi mai clare poate

sa ma cert, sa nu ma cert….sa rup petale de margarete

iarasi, poveste spusa de 1000 de ori…iarasi sotron colorat pe asfalt

sau poate sah …si sa joc cu negrele…statistic vorbind negrele o patesc mai rar cu sah mat

imi vine sa ma duc departe , undeva inspre curcubeu si sa strig heeeeeei, hei hei hei aici e noapte dar eu tot pot citi!!!

cirese amare

cu ochi mirati ascunsi printre crengi

ce nu s-au hotarat daca sa ramana sau nu

imi fluiera rafale de vorbe pe la urechi

cu panglici lungi de mascarici nebun al carui chip in carouri albe si negre e umbrit de palaria cu clopotei

m-as lua de mana si m-as tari intr-o carte cu pagini sfaramicioase ascunsa pe un raft mare de lemn intr-o biblioteca de la capatul lumii, acolo unde doar condorii derutati mai ajung..le-as citi lor despre corabii cu panze albe, sau despre vise plutind pe deasupra prapastiilor

sau m-as arunca printre pietrele rotunde de pe o aleie napadita de buruieni batrane, sa sfasii cu verdele crud al ierbii ce creste in mine monotonia felinarelor ce intind umbre sfioase

…

e departe…nu stiu ce, nu stiu de ce, nu stiu cum…

sentimentul ala ciudat de cafea neagra ce nu se mai termina, ca si cum ceasca s-ar umple mereu si mereu si mereu

prea multa cafea amorteste simturile

ca si zambetul in exces..da, zambetul, nu zambetele…la singular e periculos…

….

imi e dor asa , de cirese negre, de cirese amare si jucause

si de noapte

mai ales de noapte

astazi am urat ploaia

astazi am urat frigul ce imi face degetele crengi uscate si inutile

doamne, unde e vara ?

imi vine sa…sa cert timpul care a curs stramb si a sucit anotimpurile

verile copilariei mele erau lungi si blande

verile pe care le traiesc acum sunt scurte si salbatice, prea scurte si prea putin salbatice

imi plang mainile de dor de stanca

astazi am cochetat cu raul si padurea nebuna sub norii negrii si neprietenosi

unde e vara? unde??????

sambete albastre

ar putea fi la fel de bine duminici, dar atunci nu ar mai fi albastre…

cateodata ma intreb unde dispar cand inchid ochii

am dormit agitat, ca si cum as fi dormit pe mare

da, niste valuri si un pui de furtuna si cateva zambete lipite de cer

….

o sa ma duc sa ma ascund intr-o ceasca mare de cafea fara lapte

si apoi o sa hoinaresc pe strazi pietruite

gandindu-ma la maine

cirese de mai

sau ca sa citez niste frunze : a venit vremea cand soarele bate cu pumnii stransi la fereastra sa o deschid

sa astept vantul?

imi simt sufletul de piatra amestecata cu ceara

curg picaturi de ploaie calda, si mi se preling pe buze si pe gat si pe brate

gust de nori ce se lupta

gust de maine

gust de sange care alearga nebun

ma privesc printre gene intr-un ciob de oglinda

nu am timp sa ma rasfat in luciu de apa calma

din nou nu stiu daca traiesc in visele mele sau visele mele traiesc in mine ….

cautam un motiv

sa nu imi mai fie lene

nuu, nu lene de pisica ce toarce, ci lene rea cu pitici

ma simteam ca in “The island” , mda..cand toti au senzatia ca realitatea e reprezentata de imaginea din monitor si bazaitul din megafoane

un fel de a spune…un fel de a spune multe

nu sunt mai cu mot, doar ca pot sa compar

si mi se pare sf

primavara

atat de multa primavara incat doare

lyrics

cautand aseara pe net versurile de la Placebo – Meds mi-am adus aminte de liceu, de vremurile cand internetul era poveste si noi scoateam versurile de la melodii deruland inainte si inapoi casetele rasrascopiate…si mai era cate o piesa prost inregistrata (de unde casete originale ? si ne chinuiam , si ne chinuiam…

isi mai aduce cineva aminte ?
ca ma simt nitzel dinozaur
pffff

miserupe

ma certa arpi zilele trecute ca ma ascund dupa degete..

nu mai arpi nu ma ascund dar is mai faine lucrurile cand le spui folosind vorbe cu spiridusi, sunt aceleasi, tine doar de exprimare si de perceptie, iar printre randurile rosii cine ma cunoaste stie citi

ma uit la titlul de l-am pus si ma intreb ce s-or intreba cei care il vad

si parca mi-e lene ca simt ca e condensat totul in titlu si ca nu as mai avea nevoie si de altele, multe si marunte

adevarul este ca obosesc cand sunt nevoita sa explic

pentru ca eu cred ca se vede

daca as avea un pahar de vin rosu l-as ridica in sus, in soare sa ii simt culoarea precum sangele si as inchina pentru mine …

pai da, si rada cine-o vrea….

miserupe de cei care nu pot vedea mai departe de gesturi si de chip…de ce truda sa ii fac sa vada mai departe?  ideile, sufletul, sa imi asculte parerile…

era o vorba cu niste margaritare si niste animalutze nu tocmai simpatice

n-o s-o spun, spun doar ca eu sunt carte deschisa pentru prieteni si carte colorata si lucioasa pentru restul , nu ca pe cei din urma nu i-as lasa sa citeasca numai ca daca nu vor, ce atata bataie de cap sa ii conving? sa castig ce ?

si asta-i, nu ca nu ma intriga , dar atata timp cat eu ma cunosc si ma plac si cat cei pe care ii plac ma cunosc, restul e deja film comercial

si eu nu prea gust genul

din nou despre oglinzi

ce ciudate sunt  oglinzile pe care ti le aseaza in fata parerile celorlalti

le consideri mai pure? mai pline de valuri? mai false? e oglinda reala cea in care te privesti sau e oglinda din Alba ca Zapada ?

adevarurile sunt atat de transparente si de fragile…crosetate din picaturi ce se aduna si se destrama 

ma gandesc la puzzle, ma gandesc cum as aranja fiecare gramajoara de figurine intr-o cutiuta cu eticheta albastra…doar amestecate mi-ar da raspunsurile la intrebarile din care sunt formata..separat..fiecare ar insemna altceva

sunt momente in viata cand esti spectator inactiv la piesa ce se deruleaza pe scena in fata careia te-ai trezit din pura intamplare

sunt ciudate oglinzile, dar ele reflecta mereu ceva, nu pot arata ce nu exista chiar daca doar farame de realitate

un pic din ieri, un pic din azi, un pic din maine

importante sunt culorile cu care imbraci lutul, si cuptorul in care il arzi

……………………………….. 

putin mirata, putin cu zambet in coltul buzelor 

nu stiu daca recunosc oglinda prin fata careia am trecut dar cu siguranta sclipirile ei m-au ajutat sa o gasesc pe cea prin fata careia trec acum  

 

uneori

mi se pare ca amestec prea multe culori indraznete…

uneori mi se pare ca flacarile sunt prea inalte

rad, cum poate nu rad decat globurile de cristal cand se sparg

e toamna si e vara si e primavara in mine, niciodata iarna desi afara ninge

de ce imi rasar cirese rosii la urechi atunci cand ma uit in oglinda ? si de ce intind mana nu ca sa cert ci ca sa imi asez o suvita rebela ?

si imi e drag si imi e ca dimineata cand lenea e de pisica neagra

de parca as lua o carte veche de multe ori citita si m-as aseza intr-un balansoar la umbra unui nuc batran

si e azi ca atunci cand nu puteam sa vorbesc dar imi era sufletul plin de greieri ce stiau toate cantecele

si imi e azi ca atunci cand iarba verde cuteaza sa muste din negrul pamantului inghetat

si e cu dar si cu poate caci si cei mai nebuni vulcani se sting odata si in urma cenusa ingroapa umbre ce au dansat

daca timpul ar fi un singur semn de intrebare nu as sti unde sa il asez…

………………………….

si mainile ridicate spre a face se opresc si asteapta

si cuvintele ce s-ar fi nascut pe buze daca ar fi rasarit stelele adorm

si povestile se intorc acolo de unde ar fi venit

uneori noaptea …

nu fluier…doar merg

mintile cretze fac pui mai repede…

in principiu ar fi trebuit sa ma gandesc la pitigoi, dar am eu asa vaga impresie ca pitigoii sunt nitzelus prea simpatici pentru niste idei ce imi treceau prin cap si ca nu ar merita chiar toate cuvintele ce nu se gasesc in dictionar dar imi atarna pe buze

in principiu doar, pentru ca de fapt zambesc

ca viata e faina, ca imi place ziua de azi, si mi-a placut cea de ieri si va fi fantastica cea de maine

de foaie verde si de luna plina si de aiureli

pai da … ca imi bateau piticii cu ciocanele ascutite in cap si eu ma chinuiam sa ii trimit la culcare

ca pana la urma nu ma intereseaza ce nu ma doare si nu ma doare pentru ca gradina e mare si gardul nu prea inalt

da, mintile cretze fac pui mai repede …

de tinut minte din povesti

ca firmiturile de turta dulce pot fi ciugulite de pasari, deci e mult mai intelept sa folosesti pietricele….

asta daca te intereseaza drumul, cel de intors acasa….

turta dulce e mai simpatica aparent dar….

pariez pe pietricele, si daca nu se gasesc prin zona pe ramurele de copac