Undeva

intre sfârșitul dimineții și începutul primăverii, prinsă în ițele artizanale ale unei ipotetice pânze de păianjen se ascunde din când în când o sămânță de zâmbet .

Pe un cer desenat cu cretă colorată furată din cutia păpușilor ce s-au umplut de praf stand cuminti pe pervaz în așteptarea poveștilor planează tăcut bondari în devenire.

Mai aproape de concret , lângă un trunchi care nu s-a hotărât dacă să devină vlăstar sau buturugă furnicile dezbat planurile arhitecturale ale unui nou mușuroi.

Adie un vânt ciudat cu iz de copilărie făcând să pară toate lucrurile mari mici și toate lucrurile mici mari iar eu, cu mâinile înfipte în buzunarele pe care am uitat să le cos încerc să mă decid dacă să învăț să fluier sau sa dansez step…..

Cum croșetezi încrucișat când ai doar rime cu cireșe ?

as fi început un haiku dar am prea multe rânduri și silabe in buzunar așa că mă mulțumesc să eșuez precum un vas de pirați cu pânze, pe o insula pustie unde cocotierii nu au înclinații spre poezie…

Cate fire de nisip se pot cerne pe minut printr-o sita cu ochiuri dese?

am căutat niste leme dar se pare că stocul a fost epuizat in incercarea anterioară a inorogilor de a demonstra că există și dincolo de filele cărților cu povesti…

Prin urmare am scris pe o frunza (cu rune microscopice) că declar vara eterna independent de condițiile meteorologice si m-am apucat de compus simfonii .

Undeva , departe, niste cercei încă își caută codițele verzi…

Niste străzi

alergau grăbite după umbre…de copaci, de clădiri, de oameni ce clădeau amintiri…

undeva departe se auzea marea , agitandu-se alintat, conștientă de zambetele ce ii vor invada plaja dimineata

portocalele pozau cu obrăznicie sub balcoane iar papagalii se certau cu porumbei nedumeriti

eu…printre picături de gânduri mă întrebam adormita : cate vacante mari incap într-o vacanță mica ?

X, y și z

in călătoria lor inițiatică către egal oare au observat că a venit toamna ?

In ordinea rezolvării operațiilor ce loc ocupa frunzele ruginii care cad ? Și cu cât influențează rezultatul vântul care șuieră nebun la ferestre ?

Daca ar fi necesar să calculez indicele de dulceață al gutuilor din peltea m-aș împiedica oare de puful gălbui sau nu ?

Toate cămările au necunoscutele lor și orice umbrela are spițe ce se pot rupe….

Ronțăind un capăt de creion de lemn mă întreb dacă pătratul perfect al unei minți crete este totuși realitate matematica sau cumul de ipoteze …. Da, știu ,sau mă prefac că știu ….că prin bălți e bine să treci cu cizme de cauciuc și pelerina de poaie .

Dar azi e joi, orice zi cu ploaie, indiferent de pozitia in săptămâna e o joi , chiar daca ploaia e doar în gânduri și norii doar in amintiri.

Important e sa ai curcubee ( un fel de acadele pentru vise ) in orice buzunar.

In rest, vals..și pinguini care fac cu mana ….

Idei preconcepute

precum aceea ca fluturii sunt incompatibili cu frunzele verzi sau ca zanele nu pot exista in acelasi timp si spatiu cu integralele curbilinii sau ca papusile de portelan pot sta numai cuminti in rafturi. ….

senzatie de non infinit presarata cu iz de branduse ( daaaa stiu, primavara a trecut de ceva vreme)

analizand rolul ghilimelelor intr-un text oarecare ajung la concluzia ca nu stiu de ce Marry Poppins avea nevoie de umbrela sau Peter Pan de umbra…

Dileme de seara, scrise fara pana de gasca pe hartie necerata. ….

Zise melcul

privind mirat la cochilie: si zici ca Universul tau e mai complex decat al meu?

Da, aberez, in rime incrucisate, convinsa fiind ca nu joc x si o

Mai exact, incerc sa crosetez doar cu mana stanga in timp ce cu mama dreapta culeg ultimele cirese din plop

Am chef de soparle, infinit si magneziu, intr-o ordine absolut intamplatoare

As zice ca m-am saturat de vara daca nu as fi absolut sigura ca am pierdut primavara in timp ce ma gandeam cu zambet la toamna.

Cresc arici, bufnite si caracaptechipterite in speranta ca cineva se va gandi sa deschida o gradina zoologica pe Marte

Pana atunci, ma rezum la dezbateri filosofice cu melcul , care inca cerceteaza posibilitatile existentei intr-o lume fara culori.

Gaze,

3 fire de iarba, niste raze de soare ….

Nu-i fabula

Uitasem cat de fain se impletesc gandurile cand bagi grijile in buzunarul pantalonilor scurti si faci dintr-o zi o vacanta intreaga .

Ieri poate avea nori, maine e undeva departe dar azi are culoarea simfoniilor de vara si gustul cataratului in copaci

Si daca te uiti cu grija printre degetele rasfirate s-ar putea sa zaresti si cativa unicorni rataciti care au uitat sa spuna vraja de invizibilitate in timp ce stau la coada pentru un cornet de inghetata cu caramel sarat…

Si zau ca nu-i fabula, copilaria e ca jocurile cu recomandare „intre 0 si 99 ani” , atata timp cat nu uiti cum sa sari intr-un picior sau sa faci piruete imaginare ….

Cum ziceam: 3 fire de iarba, niste raze de soare si cate zambete incap intre ieri si plus infinit:)

Cate

zambete incap in buzunarul de la rochia papusii?

De ce nu sar aricii coarda?

In ce limba vorbesc copacii?

……….

Dimineti cu flori de cires, cand ti se aseaza gandurile lenese la soare si cafeaua are gust de caramel sarat..

Stau si ma intreb

unde s-a ascuns luna?

as bea ceai verde dar nu am cescute cu toarta sparta si nici lingurite cu coada indoita

nu am taciuni stinsi , nici file rupte din calendar sau creioane tocite

incercand sa scriu cu mainile goale pe fereastra aburita constat ca nu am nici flori de gheata….

au trecut zeci de vesnicii de cand am uitat sa uit cuvintele

cam tot atatea de cand timpul a uitat sa ninga ….

Cate frunze

Incap intr-un pahar cu amintiri ? De ce, conventional, turcoazul nu este permis intr-o pictura de toamna ? Cum de zilele scurte de iarna par lungi?

Organizandu-mi agenda printre stropi de ganduri constat cu spranceana stanga ridicata ca am uitat sa programez cateva sesiuni de privit in gol si scrijelit idei crete pe peretele drept si alb.

Lema : orice poezie are un algoritm , perele coapte au inghetata iar nucile sunt obligate sa doarma in caramel…

Si am incalecat pe o sa si am plecat sa vanez imposibilitati dincolo de marginea drumului ce ipotetic incepea la capatul curcubeului…

Cand sopteste vantul printre brazi

stiu ca vrei sa imi spui o poveste ( chiar daca nu mi-ai spus niciodata basme cu printi si printese, aventurile imaginare din jungla ta nedescoperita inca erau mai minunate decat orice s-ar putea scrie vreodata)

cand imi este dor, tare dor de tine , ridic ochii spre creste de munti si stiu ca o sa iti vad zambetul, undeva acolo, printre petele de albastru, verde si gri

te regasesc in vorbele pe care le spun si gandurile pe care le macin ,oglinda a ceea ce m-ai invatat sa fiu, sa sper si sa cred

si iti multumesc ca mi-ai aratat cum sa nu ma plec in fata furtunii, cum sa merg in echilibru pe fire din panza de paianjen, ca mi-ai dat aripi cu care pot ajunge pana dincolo de marginea oricarui curcubeu imaginat….

sunt mandra ca mi-ai fost tata ,tu, cel mai minunat ,zapacit, imposibil si incapatanat berbec din lumea asta fara margini!

Cu un picior

in calimara si un umar sprijinit lejer de albul unei coli albe, oarecare,ma intreb fara sprancene ridicate oare unde se duc cuvintele care alcatuiesc descrierea gandurilor atunci cand buletinul meteorologic anunta descarcari intermitente de emotii?

cu un fir de zambet agatat sui dupa ureche si niste amintiri de sotron ghemotocite in buzunarul drept , stau si socot cate frunze ros-galbene or fi incapand intr-un cos impletit din tulpini de vise...

cu degetele asezate comod, undeva intre rasarit si apus, rasfir razele de soare care rasfata filele cartilor ce ma asteapta (fara rabdare) langa cutiuta cu castane

si zic ,asa in soapta, ca sa nu se umfle prea tare in pene, ca mi-a fost nitelus dor de toamna..

Emotii pe fundul unei cesti de ceai

Atunci cand iti lenevesc gandurile in diminetile fara soare si zambesti pur si simplu, fara virgule, fara unicorni si fara povesti scrise cu cerneala magica.

Linistea profunda dintre doua batai de inima, doua respiratii, doua clipiri, cand a fi e mai firesc decat orice firesc imaginabil.

Cand te infasori in tine, precum fluturele in cocon chiar daca maine nu iti vor creste aripi…

Si daca de partea cealalta a lunii nu cresc fluturi?

daca tacerea e doar un popas al zambetului in drumul lui spre a deveni iluzie ?

cum ar fi?

sa mananc vata de zahar in timp ce nu valsez?

de ce?

unde?

cand?

Mi_E DOR

de o planeta care nu se sinucide in timp ce uita sa asculte cum creste iarba in micile gradini de la capatul curcubeului….

Atunci cand

greierii isi pun chitara in cui, furnicile pleaca sa bea limonada cu menta si ghimbir iar pietrele stau si privesc cum iti cresc ideile intr-o gradina non-japoneza in care nu e liniste

Atunci cand iti clocoteste sangele in varful degetelor iar tu le plimbi grabita prin par ca sa mai ai ragaz pentru doua, trei sau in infinit de taceri saltarete

Atunci cand cresti ,cresti, cresti , intr-o zi cat baobabii in zece ani si te asterni cu litere buclate intr-o carte cu coperti de piele….

Atunci cand vara iti fluiera incet pe la ureche…

Ho Ho Ho and a buttle of rum

si singura insula unde cresc baobabi fermecati

pasarile Dodo , pisicile salbatice, elefantii pitici si un roi de zane albastre

un hamac agatat intre stanci si trei cantece pestrite

capatul lumii e acolo unde pleaca gandurile mele atunci cand incepe vara.

cu batic rosu,sabie stramba si zambete in buzunare se imbarca in corabii din coji de nuca si iau cu asalt toate oceanele imaginare . Fura comori si danseaza pe punte in picioarele goale pana cand soarele care nu apune niciodata se plictiseste si isi acopera un ochi ….

Navigheaza catre singura insula unde cresc baobabi fermecati…

Lumea mea

are antene de furnica, cer de caramel si metereze de stanca. Are vant care canta printre frunze , cercei de cirese amare si un catralion de ganduri suprapuse

timpul meu nu curge, sare mereu intr-un picior intr-un ritm numai de el stiut si se opreste doar cat sa zica heilaaaa cand intalneste o floare salbatica , o albina nauca sau o pasare care falseaza de pe o creanga de nuc batran

Toate chitarile greierilor, toate razele de soare, toate valurile si toate crestele……

Dincolo de stirile de la avizier,independent de solstitiu si echinoctiu, fara legatura cu coroanele schimbatoare ale regilor si numele noilor papi , lumea mea are toate culorile curcubeului si inca cateva in plus .

Pentru ca un minut e mai greu decat un an atunci cand un zambet e mai larg decat orice orizont oricat de albastru…

Penru ca eu, pentru ca elf!

Caut alternativa

la Abracadabra…

am sucit si rasucit literele alfabetului dar nimic nu este suficient de verde, suficient de crud sau suficient de iute

Mi-ar trebui ceva care sa semene cu vantul care rascoleste praful de pe un drum uitat printre ruine nascand vartejuri de ganduri

Am? N-am !

Rasfoind frunzele ciresului ce promitea cirese de mai ( a mintit la faza asta, a facut doar dude si omizi) am gasit o frantura de suier ce ar putea fi crosetata in stil non clasic pana la o formula aproximativa de incantatie magica daaaaar…

Dar greierii nu au chef, furnicile nu au chitara asa ca ma rezum la potiuni: amestec doua masuri de vara, cativa nori si un strop de ploaie si arunc pelerina invizibila peste umar.

Poate, poate din greseala reusesc sa dansez in loc sa pasesc …..

Si cum stateam asa,

cu mana stanga lipita de tampla dreapta mi-am dat seama brusc ca nu imi plac ghioceii.

Daaaa, stiiiu, alb, vestitor, primavara dar…

Ganduri de dimineata cu promisiuni de cafea, gust de raze de soare printre frunze si amintiri de valuri

Revenind la flora, ma tem ca dezvolt chiar o aversiune, asa ca fac o diversiune si culeg niste flori de ciulin

N-am ierbar dar imi place sa colectionez reactii….

As fi zis ca doar copacii

danseaza

as fi crezut ca pietrele doar tac

dar cumva, visul lor, de mii de ani , e o poveste cu mai multe culori decat pot strange o mie de aripi de fluturi intr-o zi calda de vara

Si daca inchizi ochii, atunci cand padurea canta , si daca pasesti, fara sa te uiti pe harta, si daca vorbesti, fara sa te gandesti la semantica, si daca….

Pe o coama de deal : un zid de cetate, intr-o livada de meri: iz de scortisoara, intr- un colt de gradina: felinare pentru pitici…

Am crezut ca doar copacii danseaza….

Ai zice oare

ca ecuatiile au o poezie a lor, nestiuta de nimeni ? ca printre doua necunoscute intrezaresti dantelarii de zambete? ca nervii , ca un foc de artificii, atunci cand mana stie ce priza trebuie sa prinda dar mintea a uitat cum e sa dai glas pornirilor , aduc linistea de dupa furtuna ?

e atata pace inghesuita intr-un petec de cer albastru incat imi vine sa il fur si sa il ascund in buzunarul secret de la piept

Si-i cu iuhuu si heilaaa si promisiuni de cirese atarnate la urechi

Sssst, crosetez vise, sadesc livezi de meri intre pereti de beton si imbrac azi-ul in curcubee….

Sotron

daca sar intr-un picior dinspre maine spre azi rasucindu-mi ideile dupa ureche oare o sa apara mai repede ciresele de mai?

mi-au ramas picaturi de vis in causul palmelor iar acum degetele deseneaza cu creta colorata nori imaginari pe asflat

m-am decis sa fur soarele si sa il ascund in buzunarul de la piept ca sa il aud cum face tic-tac odata cu gandurile..

daca sar intr-un picior dinspre rasarit spre apus, oare o sa imi creasca mai repede frunzele ?

Semantica

zise ea, incercand sa interpreteze sensul strigatului pescarusului obraznic

Inutil, zise vantul: nu ai observat ca boabele de nisip nu se aseaza atunci cand le strangi in palme ci doar cand le ciufulesti cu degetele ?

Hai hui, pe langa o margine de orizont incalzita de soare ….

Oare zarzarii ce viseaza atunci cand infloresc?

Se facea

ca Cenusareasa a refuzat sa poarte condurii de sticla ,ca Alba ca Zapada a facut un pact cu vanatorul ca sa o detroneze pe regina iar Rapunzel si-a taiat cositele de aur si a provocat-o pe vrajitoare la lupta dreapta.

Vorbe….unele pentru spus la gura sobei, altele pentru boabele de nisip ce isi doresc sa devina pietre..

E o poveste in ieri, despre azi si o poveste in maine, despre ieri

Oare urechile de ac pot auzi cum suiera gandurile cand tes vant?

„Mergea odata un mosneag prin padure

Si intr-o zi si-a pierdut manusa…”

Animalele padurii au gasit-o si si-au facut locuinta din ea : un soricel o broscuta, un lup ba chiar si un mistret

Povestea, zgomotul vantului printre crengi. …

Incerc sa desenez in culori alte povesti dar din degete imi curg doar picuri de alb si negru, ca si cum timpul ar vrea sa imi atraga atentia .El stie de ce…

Daca as fi stiut sa cant probabil ca notele ar fi stiut ce sa spuna

Eu, adunand rune ucise incerc doar sa nu uit cum se tes visele…

capacitatea cuvintelor

de a se imbraca cu caracteristici proprii unghiurilor

puterea gandurilor de a isi schimba culoarea in functie de cantitatea zambetelor si a incruntarilor intr-un anumit timp, mai mic decat suma viselor cu ochii deschisi intr-o zi cu soare

dansul iluziilor

ecuatii de primavara

umbre de inorogi

si apoi?

Glasul nisipului

atunci cand devine sticla, cantecul apei atunci cand ingheata, clinchetul vorbelor care se sparg atunci cand sunt spuse, dansul zambetelor dupa ce si-au luat zborul…

Si apoi niste ganduri ce vin sa imbrace ceea ce nu-i nici alb, nici negru, nici noapte, nici zi..

Oare in afara de est,vest,nord si sud mai exista si alta directie?

Simfonia linistei in sol major. De-as sti sa o cant….dar m-am invatat minte din vara in care am speriat toti pescarusii atunci cand incercam sa imit sunetul valurilor…

Asa ca…mi-am asezat capul intre palme si astept cuminte sa imi inmugureasca iar aripile...

Intr-o lume fara unghiuri

ce faci cu parantezele?

rotunde,patrate,acolade….

Sunt putin confuza…ordinea efectuarii operatiilor se aplica si atunci cand suma unicornilor este mai mare sau egala cu diferenta dintre entuziasm si liniste?

De pe varful linguritei o farama de busuioc ma intreaba : iti mai aduci aminte cat soare incape intr-un pumn de magneziu ?

A fost odata ….o poiana si la marginea ei, haaat departe un om care facea cu mana peste luna plina care nu isi gasea locul in google translate

Printre canute rosii si gauri inamice se strecoara adormit un zambet cat o dimineata la cort.

Heilaaaa ,zise gandul,pornind hai-hui , tare-s simpatice primaverile ce vor veni !!!!

Despre beneficiile cafelei,

baobabilor si castanelor imaginare.

Sau despre surplusul necesar de imaginatie atunci cand in jur totul pare sa devina taramul Palarierului Nebun

In episodul urmator despre greieri care isi fac vara sanie si iarna trasura dar o dau in bara fabulos in stil traditional.

Cum era ? Daca fluieri de 3 ori inspre soare apare un inorog si iti indeplineste 7 dorinte?

Pana aflu raspunsul cultiv nuci….. ipotetici . Am auzit ca Omega 3 e benefica pentru organism. Ma bate un gand sa ma apuc si de pescuit….

,

Firul Ariadnei

Pasi, ordonati, cateodata in zig zag, doar pasi….

Si o foarfeca

Si gandul ca poate labirintul e doar o relicva de gand dintr-un sertar cu sosete desperecheate.

Si zidul? De ce sa cauti poarta cand poti sari?

Intr-un con de umbra Minotaurul sforaie ca o pisica, satul de legende cu zei si zeite. Vrea doar putin mai putina atentie si putin mai mult somn.

Povestea, ramasa brusc fara eroi se strange la loc in ghem iar Ariadna se gandeste serios sa se apuce de tricotat…

L-a zarit cineva pe rege?

Fabula

Intr-o zi, o vulpe, satula sa fie alungata cu surle si trambite pentru furtul gainilor si din aceasta cauza exclusa de la masa carnivorelor serioase a angajat o companie de marketing ca sa ii curete blanita.

A lipit afise in tot orasul ,afise in care ea , roscata ,aparea in ipostaze indedite impartind boabe pentru fiecare cotet . Ba chiar s-a laudat ca va construi cateva noi, upgradate , mentinand insa stilul traditional si respectand toate normele de constructie..

Orbiti de imagine, fermierii si-au alungat cainii si au dat lacatele jos de pe porti ba chiar au invitat-o in ograda ca sa se faleasca cu asa oaspete, care intre timp ajunsese vedeta locala cu posibilitati reale de extindere pe plan international.

Cine nu dorea o poza cu vulpea reeducata ???

Ei, in punctul asta ar trebui sa apara si intamplarea care i-a adus cu picioarele pe pamant, numai ca, vedeti voi, cand dai drumul la vulpe in ograda , apoi urmeaza sacalii care stau dupa colt sa culeaga prada alergata si vanata de altii

S-ar cuveni si o morala gen: „cine fura azi un ou..” dar n-am, asa ca fabula mea se termina cu un inceput de gand : oare de cate gainarii e nevoie ca sa dai in vileag o vulpe ? .

Astazi parantezele patrate

au intrat in greva spontana cerand dreptul la prioritate . Stiau ca sfideaza matematica, dar sustineau cu putere libertatea de exprimare .

„Catre infinit” !strigau

In haosul creat acoladele si-au dat seama ca prinse fara voie in razboiul semnelor nu vor mai conta asa ca s-au incolonat si au impartit totul la 0

Surprinse intre ziduri, ramase fara virgule , numerele au inceput sa creasca si sa descreasca necontrolat nascand teoreme utopice

Iar eu, undeva departe , departe de batalia aritmetica ma intreb: cat valoreaza un punct ?

3 ursi fara zen

Plecasera in calatorie initiatica spre capatul padurii Sperau sa isi gaseasca adevaratele nume si sa scape de sindromul „Bucle Aurii„….

Cateodata insa povestile au tendinta enervanta de a ramane blocate in mintea cititorilor asa ca oricat de mult s-ar chinui autorul sa transforme vulpea in personaj pozitiv ,Zmeul in Fat cu stea in frunte si Cosanzeana in Cotoroanta o sa dea cu virgula…

Ce as fi vrut eu sa zic?

Nu cumva ne-am obisnuit prea mult cu ideea ca ne-am obisnuit???

Sau sunt doar literele strambe???

Heila

Mi-am lipit cu plasturi de frunze cioburile ideilor si am cusut cu fire de iarba urmele pasilor

O urzica si un maracine schiop se certau cu un fluture iar o albina ratacita cauta ziua de ieri

Raul dansa nehotarat printre pietre carora le era prea somn ca sa spuna povesti…

Iar eu mergeam alaturi de mine cu gandul in nori numarand umbre de fragute ce vor fi fost…

Nu stiu

Daca paginile au culoarea furtunii sau furtuna are culoarea paginilor albe

Nu stiu daca tunetele suna precum bataile inimii sau inima are ritm de furtuna

Nu stiu nici macar daca, privind cerul, vad stele sau lucurici

Si oare , oare in mojar sunt destule ingrediente ?

Recitesc incantatia si mai adaug doua virgule, trei puncte si cateva rune apoi presar cateva note si astept

Sa-mi creasca aripi……

Cateodata

ma privesc din spatele sufletului de frunze si imi vine sa imi doinesc despre ape care curg lin , despre pietre gri si flori de Nu ma uita

Si-i atata liniste incat nu stiu unde sa o asez…

Zambind privesc in oglinda zilei de ieri cu tot iuresul ei, privesc in oglinda zilei de maine cu tot clocotul de vulcani amenintand sa erupa si tac.

Tac o eternitate , doua sau trei banuind ca semintele magice nu cresc din neant ci din cochilia in care si-au visat si inteles gandurile si vorbele pana cand au stiut ca ele, singure singurele inseamna un intreg univers …

Iar poimaine? Poimaine ma voi ridica, voi rade in hohote, voi dansa cu zanele si voi alerga prin paduri fermecate , pentru ca voi fi stiind ca stiu sa cred in mine….

Stau si ma intreb cateodata

cum iti dai seama ca ai incredere in cineva? Cum poti spune din toata inima ca ai face orice salt mortal, de pe orice trapez, fara plasa de siguranta avand certitudinea ca te va prinde?

Raspunsul e in ochi si in palme, in zambet si in puterea degetelor, in ridurile de expresie care spun atat de multe…

Chiar si acum, dupa ani, am curajul sa fac orice salt , oricat de indraznet doar uitandu-ma in gand si in vis in ochii lui..

M-a prins de atatea ori incat intr-un final m-a invatat sa zbor…fara aripi…

Poti spune ca ai incredere in cineva, incredere oarba, atunci si doar atunci cand te invata sa ai incredere totala in tine, cand te invata sa sari de pe orice trapez, daca este decizia ta, luata cu logica si cu sufletul

Mi-e dor de el ..dar pe masura ce trece timpul inteleg tot mai mult ca in loc sa fie tot mai departe e tot mai aproape…Atunci cand durerea se cerne raman zambetele, vorbele si amintirile bune….

Un licurici

Incet dansa..

2 piruete, praf de stele si o umbra de luna

Sa dorm sau sa mai merg putin?

Ganduri scurse prin ureche de ac si vorbe scrise pe o aripa de nor furata de vant..

Ochii mint frumos a primavara….

Ganduri de ploaie

Mi se pare nedrept sa compari poezia metalului cu grozavii precum dintii vrajitoarei, coltii balaurului,lantul capcaunului….De ce nu s-au inventat basme in care Fat Frumos sa fuga mancand pamantul pentru ca a intalnit un zmeu care i-a cantat dulce, cu vers de bumbac despre trandafiri,albastrele si fluturi?Ar fi mai realist…

Ne, nu-s de bagat in seama numai ca mi se pare ipocrit sa te fardezi cu sclipici atunci cand de fapt iti place sa musti din ideea cruda, neperpelita la foc . Sau invers, stiti ce zic?

Doar ganduri de ploaie care astazi picura nepoetic invartind nervos nerabdarea : mai e multa iarna ?

N-am! Nu am pus la murat, nu am facut dulceata si nu am uscat. Deci crosetez neelegant fire de otel inchipuind haotic copaci spinosi care sa imi astampere cu iluzii provizorii setea de verde .

Ganduri de ploaie, in negru si alb,in 1 si 0…..

Atat…

Despre lene

Adica opusul efervescentei? Hmmmm…greu cand incerci sa imbraci in cuvinte bulele care se misca ca firele de lana dinspre un colt de gand spre un colt de gand…

Si stand asa, cu palma mainii stangi sprijinita de tampla dreapta incerc sa ma desprind dintre filele in care ma asezasem comod ca sa mai scriu doi pasi, doua randuri , doua povesti

Ploua…as putea spune ca este o banalitate daca miscarea picaturilor nu ar intra in contradictie cu somnul gandurilor efervescente…

In sufrageria mea este vara si ceasul nu face tic-tac …

Unde s-a ascuns dimineata???

O margine de gand

sau poate doar o iluzie , un crampei de idee, o farama ratacita prin coltul vreunui buzunar rupt…

Am uitat sa uit ca uitasem cum se danseaza in ploaie, asa ca am ratacit schiopatand cu ochii peste soaptele filelor galbene ca cadeau din povestile ce se pregateau de iarna

Ar fi trebuit sa incep cu un cantec ? Sa il desir si sa il crosetez la loc in noduri complicate ? Un sunet pe fata , unul pe dos, unul rosu , unul verde…unu si zero sau zero si unu?

Sertare elegante sau cutii de carton cu etichete scrise de mana ? Unde sa asez linistea ?

Un strat de soare, unul de vorbe, un strat de praf si un praf de stele…

Si o margine de gand ce indeamna la somn

Sssssssst…..

Sonata pietrisului

ce se rostogoleste dezordonat , simfonia liniilor ce se hotarasc sa se aseze in zig zag, foi albe, incercari de schita pe asfalt,umbre, copaci ce se uita mirati pe geam…

as scrie o poveste, dar ghemul cu panze de paianjen s-a pierdut pe sub pat cautand lenea pisicii sau ziua de maine, asa ca torc ganduri si le cern prin sita de nisip…

s-a asezat praf de stele pe rafturi iar aripile mele stranse nu vor sa il scuture, asa ca picur cu vorbe pe la urechile acului rugandu-l sa imi coasa x-ul de y ..

…….

Si se facea…se facea ca dorm ,undeva la capatul ploii si ca sortez curcubee.. se facea ca joc sotron, fara codite si fara cirese la urechi

…………..

Si parea… ca duminica are gust de vin rosu si ciocolata…iar pietrisul se rostogolea dezordonat…

Despre ursi

S-ar putea scrie multe…Am observat insa ca apar in general atunci cand limita de timp tinde spre roz-albastrui. Parca atunci sunt conturati grafic mai bine. Nu stiu…o fi carbunele mai ascutit? Hartia mai alba? Cert este ca se comporta precum oile care nu vor sa sara gardul atunci cand vreau sa adorm.

Dilema: daca incerci sa vinzi pielea ursului din padure oare ce impozit platesti?

Lema : nu tot ce mananca mure, are si blana

Concluzie: ursii nu au frontala….

Clepsidra

Sa fie de sticla sau de lemn? Nisipul sa fie fierbinte? Apa sa curga linistit?

Si furtuna? Si norii? Si ploaia? Si vantul?

Imi presar sare pe ganduri si ma intreb daca iluziile au fost inventate de catre copaci sau copacii sunt doar o iluzie?

Tot ce se darama are un scop si toate drumurile se pierd candva in zare , iar atunci cand pui pietre in buzunar poti cu siguranta sa zbori…

Dar….dar…. pana la urma cine sunt eu de indraznesc sa crosetez curcubee? Si cu ce drept?

Dans cu repetitie

Nu ca as avea ce sa spun despre vals dar cateodata, doar cateodata, ma apuca o pofta teribila de pasi desenati pe asfalt…

E ca atunci cand simti cum iti cresc ramurile …

Miroase deja a frunze cazand, asa ca ma pregatesc sa pun zambetele la borcan, am etichete asortate si panglici imposibil de albasre ( am decupat felii de cer, ssst)

Si ca intr-un dans cu repetitie, invit elegant toamna sa se aseze in livada de meri din sufragerie, i-am luat toc si cerneala si un caiet nou nout pentru schite….

Fiecare i

asteapta un punct, fiecare virgula asteapta un cuvant si fiecare paranteza are limitele ei. Daca m-as considera teorema, m-as declara intre plus curcubeu si minus infinit si m-as raporta la liniile orizontului cunoscut . Dar…ma declar necunoscuta si ma supun legilor nescrise ale magiei. Oare? + ma enerveaza,- nu are sens, iar × este un talmes balmes.Si atunci? Si atunci, privind senin apusul de pe o stanca fara nume, filosofez: caii nu sunt ceea ce par a fi iar agentii de circulatie nu au job full time in capat de drum de sat bulgaresc. De rest: cafea, vin si stanca de voie 🙂

Ram pam pam

Cand mintea face briose, cumperi caramel, nu ?

Astazi am gandul in patratele si vorbele au nevoie de ochcelari …si mi se pare asa , ca as sta sa fluier sub frunze pana cand graurii s-ar plictisi si m-ar trimite la plimbare….Sa cant? Poate se sperie norii…poate revine vara, poate se coc din nou ciresele…

Ram pam pam

Fiecare graunte

de nisip care mi se aseaza in palma …Si clepsidra care l-a cernut? Si vantul care l-a dus departe? Si apa care l-a purtat printre valuri ? Pasind constient dinspre maine spre azi prin padurea de piatra. ….Si daca? Daca as dansa in loc sa merg si as merge in loc sa dansez?

Imi plac lamaile ….au ceva sincer in acreala lor .Nu mint, doar inteapa ….iar culoarea, departe de rosu ,ucide greierii ce canta fals…

Azi nu am fluturi, nu am frunze, nu am crengi …am doar pasi care s-au revoltat asezandu-se ordonat unul dupa altul . Mi-am rupt condeiul si acum scriu cu gandul , in 1 si 0 . Poezie….

Candva , un urs satul de paduri a coborat in desert sa bea apa si a sapat cu indarjire pana cand cactusii s-au indurat si au adus ploaia. Era frig apoi si cumva din neant se scurgea ceata in valatuci fantomatici…

Fiecare graunte de nisip va fi candva marea ce l-a nascut..Nu, azi nu am dude, cirese si nici bocanci militari . Azi am alune si vorbe pentru veverite .

Mi-am pus cerceii cu frunze si am plecat sa desenez niste nori ….

Timpul ca un susur de ape….

Sa fie vara ? Ce imi curge bland prin vene? Sa fie greierii ce mi s-au asezat cuminti in buzunar? Sa fie frunzele de nuc ce imi domolesc gandurile prea sprintare ? De ce miroase a caise coapte asfaltul ?

Se facea…se facea ca imi asez talpille goale pe pamantul sarutat de ploaie, se facea..se facea ca alerg printr-o padure de stejari…se facea, se facea ca am muguri verzi in loc de degete…

Timpul, scos din matca lui e ca un susur de ape daca il asculti cu atentie…

Azi, joaca de pisica ce a gasit ghemul de lana sub pat si zambet cu corcoduse din gradina bunicilor…..

Se facea ca ploua

norii se adunasera buluc si se certau : care sa fie primul ? Iar picaturile, ei bine, ele nu se hotarau daca sa fie calde sau reci …

m-am cautat prin buzunare sa vad daca mi-a mai ramas vreun rest de curcubeu si am gasit farame de frunze..ca si cum degetele ar fi inceput sa doineasca verde despre zile fara inceput si sfarsit…

Imi este dor de stele, si sete de litere schioape..

Se facea ca ploua…..

Pe vremuri erau pietre

Dar le-au sfaramat omizile. Mda, iar nisipul scrasneste surd sub talpi de furnica…era asa, o seara in care ar fi cantat graurii serenade sub balconul vreunui castel dar povestile se ascunsesera in sertare si erau surde chiar si la acorduri fine. Mi-e sete, iar, de fire de lana toarse pentru pisici si mi-e lene iar, de rau care curge dinspre inspre. Doar atat fara litere, fara puncte, fara virgule. Dinspre o zi spre o alta zi, ca intr-o carte pe care o citesti in tren…Pe vremuri erau pietre…

Plif plaf

zise ploaia stand sa se odihneasca putin sub geamul meu …

ai greieri?

Am!

Iar pamantul mirosea a vara tanara, cu cirese la urechi…..

Plif plaf…

Undeva departe o moara de vant invartea vise si iarba proaspat cosita mirosea a copilarie

Loading, vara 2.0

Sau? Daca’s muguri, sa fie si maci zic! Sau niste flori de salcam, sau de tei, sau flori de camp..

Timpul? Improbabil, mai ceva ca meteoblue in iunie ..Vremea? Intre descarcari electrice cu unicorni la orizont si senin cu sanse de jobene magice.

Pofta de lipii cu soare, felii de cer albastru si 2,3 pahare de iarba verde cat vezi cu ochii. Si niste nisip, asa, prin buzunare …

Treaca de la mine, sa fie si vant

Musai cu iuhuuuu, ca mi’i dor de creste si carari

Si’s desculta ,mi-am pierdut cipicul drept undeva intre ziua de ieri si cea de maine iar pe cel stang intre vineri si joi. Dar e fain asa…cu putine litere schioape si niste colb printre virgule..

Vara 2.0…gust de caramel sarat.

Cioc cioc

Stai asa, ce cioc-cioc? Eu nu rog, eu cer, eu nu cer, eu iau, eu nu astept, eu…. (ar fi zis elful nerabtator batand cu degete nervoase la poarta verii ..) Dar el, elful , a invatat ( asa nitel, cat sa isi amageasca mugurii pana devin flori si apoi cirese) ca timpul e o chestie tare hazlie atunci cand cresti dinspre exterior spre interior. Atunci cand te privesti dinspre nori spre farame de celule. Greu? Asa au simtit-o talpile care ar fi vrut sa zburde, degetele flamade de stanca, ochii insetati de departari..Dar..dar el gandul, un gand …a stiut ca muntii sunt vesnici si cresc dinspre suflet spre cer, ca paharele cu picior isi asteapta vinul rosu chiar si cativa eoni mici , ca prietenii au imbratisari calde chiar si de departe, ca …ca atunci cand esti suficient de copil incat sa poti atinge curcubeele cu mana goala , atunci , ei bine atunci orice clipa poate fi zambet , unul la care nu te mai uitasesi de mult …..iar zambetul ala creste, creste si iti arata ca uneori nestematele locuiesc in rabdare si grija..ca atunci cand e liniste in interior, furtuna trece mai repede sau tu treci prin ea mai usor…

Dar..sau pentru ca, sau …deoarece magia are margini dantelate:…..

Cum era ? A da…eu nu rog, eu cer, eu nu cer ,eu iau !.cu obraznicie si sete si ganduri sprintare bat cu palmele deschise la usa verii ! Si-i ordon sa fie vesela si verde! Si cu mult soare ! Am zis!!!!

Atunci cand ai cioplit un sfinx,

l-ai ridicat ca pe o mica minune din valuri iar marea si pescarusii au ras de rasul tau ce facea ca ochii mei sa devina rotunzi precum margelele si apoi am plecat pe dig sa pescuim guvizi..Atunci cand m-ai inarmat cu sabie de lemn si am navalit peste hoardele de ciulini si brazii se scuturau peste noi iar ghindele pocneau aiuristic din flacari…Atunci cand, aplecat in genunchi mestereai fantani din borcane de iaurt pentru gasca de indieni ce aveau de cucerit un fort imaginar…Atunci cand,nefiind prieten cu printii si printesele simandicoase spuneai cele mai frumoase minciuni vanatoresti..Atunci cand construiai cazemate din carti de joc , trageam cu prastia si ne cataram in copaci..

Atunci cand…ceasul batea miezul noptii iar noi sorbeam vorbe si vin de tara in bucataria plina de zambete, cand iti povesteam despre facultate si imi povesteai despre viata, cand iti ziceam vrute si nevrute despre lucruri mari si mici iar tu aveai o cheie pentru fiecare usa fermecata sau nu…

Atunci cand …

Mi-ai dat verticalitatea ,drumul drept si sangele iute,mi-ai dat milioane de amintiri ,mi-ai dat constelatii de vise…

Atunci cand..iti simt mainile aspre si bune in vis , mangaindu-mi obrazul, stiu, stiu ca ai zambi daca am sta iar de vorba. Pentru ca nimic nu se pierde iar timpul e relativ. Anii sunt doar un drum , ceea ce traim in ei este nemuritor…..

De ce sta pisica la fereastra ?

De ce curge atata poezie din crengile ce imi umbresc gandurile? Compenseaza oare razele de soare ? Cand timpul isi va reveni, cand…voi saruta fiecare picatura de ploaie si voi sorbi fiecare frunza care mi se va aseza in palme…voi dansa cu talpile goale calcand cu frenezie glodul sub picioare si voi hauli printre creste ! 

Mi-e buzunarul plin de prieteni si oameni dragi, le simt bratele cum se revarsa virtual printre taste, din ecrane,ca si cum marginile infinitului ar fi devenit invizibile. Sunt bogata! Si ma inchin in fata zambetelor primite !

 

De ce sta pisica la fereastra ? Cine a furat luna ? De ce se dau vrabiile in scranciob? De ce ma urmaresc din umbra aricii in incursiunea prin gradina ? Fiecare a are un z si fiecare z are un a. Eu dezleg integrame si crosetez verbe. Si impletesc fire de borangic pentru inimi frumoase.

Nimeni nu poate fura povestile, nici macar timpul ! Asa ca. …de asta sta pisica la fereastra pentru 2 pagini cu sclipici si o pereche de tarlici fermecati!  Pentru mers pe varfuri, atunci cand dorm unicornii;)

 

 

Livada de meri

din sufrageria mea a rodit !Si sa vezi minune, pomii , inteligenti si adaptabili su inceput sa produca ananas,nuci de cocos, struguri, mango, nuci si cate si mai  cate.. Provocata de atata creativitate m-am vazut obligata sa tin 2 3 numere de magie noninvaziva si sa fac papusile sa danseze, cartile sa zboare si florile sa-mi cante sub fereastra. Vrajitoarea de lut, gnomul cu nasul spart si ariciul fara un picior au zis ca se simt nedreptatiti asa ca au facut party separat in dormitor. In bucatarie am un cinematrograf pentru mostrofonti iar in dormitorul mic soldatul interstelar s-a imprietenit cu 2 Jedi. Totul e bine  , ciresele sunt crete si cercurile patrate. Am radacini, n-am radical. Dar am magie. Si o dau gratis, online, fara cerere speciala in dosar cu sina. Primesc zambete ca donatie. Va pupa Elful!

Ce faci?

cand ai de cules urzici dar esti alergic la masti ?

-Dai cu sclipici !

(Legaturi ? De la – infinit la – cat vreti voi ! Si atunci de ce sclipici ? Din fix aceleasi motive pentru care o paiata va misca pe termen scurt o masa foarte mare de bile colorate uniform .)

-Hmmmm ( zic eu in soapta) nu prea ma intereseaza bilele daca sunt colorate uniform si nu se pot misca independent..

Din culise:

1.Bilele fac zgomot? Fac! Dar oare nu-i mult zgomot pentru nimic ?

2.De ce oare imi plac cactusii? 

……(escala)

Ganduri de joi, intr-o zi de miercuri care miroase a luni. Ganduri despre melci , senatori, pace mondiala, concursuri de frumusete si declaratii politice. Ganduri despre lanuri de grau, sperietori de ciori, actori . Ganduri despre sertare, cufere, chei si panze de paianjen. Ganduri despre logica ,ganduri albe , negre , multicolore si efervescente.

Dialog realist:

-Ce faci cand ai de cules urzici dar esti alergic la masti?

-Auzi, mi-ai vazut pe undeva cizmele de cauciuc ???

 

Zeii trililiu

au un mod aparte de a iti sopti stramb in urechea dreapta ca-i ok sa dansezi in ploaie atunci cand e soare si cerul e pustiu de nori. Sau invers, nu ? Sa faci plaja sub picaturi plumburii in cea mai verde pelerina, asortata cu cizme vechi de cauciuc. E ok, atata timp cat nu uiti sa clipesti. Des! In tandem cu fiecare tic-tac care iti spune :

„Hei! N-ai ajuns pana aici crosetand spaghete! „

Mi-e tralala azi, si mi-e curcubeu pe la colturi cu zambet in unghiuri drepte. Doar pentru ca. Pentru ca asa vreau. Pentru ca heila in buzunarul stang. Pentru ca am cirese la urechi oricand am chef! Pentru ca in orice sufragerie exista undeva, pitita in vreun sertar, pliata bine, o livada de meri, portocali sau nuci de cocos.

Pentru ca eu! Cu egoism moderat si modestie ambigua. Pentru ca sunt:) Asa cum sunt eu;)

 

2 bani

pentru jumatate de luna…

ma ard degetele ? sau ma gadila gandurile care au sorbit vin fiert ?

2 bani si luna cu gust de ciocolata

hoinarind printre brazi 

eu? sau caciula mea sub care s-au ascuns ochelarii de soare?

zic: partieeeeeeee si mi scutur ideile de zapada…

 

 

 

Gandul din cui

are cercei . Asa, ca zambetul care sare coarda sub nuc.

Cu intarziere, un greiere chinuie note si nu-i pasa ca n-are voce. Nici mie ca nu am sclipici. Am inorogi si praf magic, sclipiciul il las cu bunavointa pentru printese exilate in turn. 

Deci gandul din cui are cercei iar in sufrageria mea au inflorit merii .( da, da, sunt meri fermecati, infloresc cand vor ei) .

Si ma ustura degetele care au rasfirat toata vara nisipul si ma cearta si ma trag de urechi spre munti. Dor de stanca, dor de creste, dor de paduri nebune…

Gandul din cui a sarit in buzunar iar eu privesc inspre cer printre gene….

Radical

Pentru ca fara radacina copacii ar fi doar niste umbrele fara cocktail…zic..la capatul mesei de lemn sepcile fara bere si berile fara sepci dau culoare zambetelor .punct. sau fara.

Despre pitici, sens, curcubee si oameni misto.

Si daca zic, zic. Pentru ca vraji si pentru ca e inca vara la + si – 20. 

Pentru ca elf 🙂

Sfada celulelor

Sau cand te uiti la ceas si te intrebi: „Cand s-a facut atat de toamna?” . Apoi privesti frunzele valsand cu inconstienta gratioasa si iti spui : a fost bun ceaiul,ar trebui insa sa il sorb mai pe indelete…

Si iti cronometrezi inspirul si expirul , analizezi secundele dintre 2 priviri pe sub gene spre cerul cu nori sau fara nori si iti propui sa taci mai des  si sa gusti mai mult. Sa lasi gandurile sa te imbrace in mantii de zambet atunci cand celulele se iau la sfada. 

In globul de sticla e liniste. …

Hai, zise bufnita

Zi-mi repede care este diferenta intre gandul stang pe care il auzi in urechea dreapta si gandul drept pe care il auzi in urechea stanga?

Stai sa-mi pun ochelarii de cal, zic eu ..si valsez mai departe printre iluziile dezvoltate de prea multe cescute de cafea ( pai da, ca Fata Morgana personala e atipica, apare cand ma ancorez mai puternic in realitate).

Si totusi : daca m-as croseta in 1 si 0 as ajunge la capatul contradictiilor ? 

Era o poveste: cu gandul drept visez si rad, cu gandul stang rad si visez. 

Imi plac zambetele : le mananc la micul dejun amestecate cu lapte si fulgi de ovaz. Dau energie pentru 5 sau 6 zile obisnuite. In a 7 a ma odihnesc.

Am chef de ciocolata: neagra ca pacatul, sa o rontai cu dinti ascutiti si sa desenez in minte valuri….pffffuuui , a fost prea lunga si prea cu nisip vara asta, asa ca reset, punct si de la capat.

Hai, zise bufnita, zi-mi repede….(si nu a mai apucat sa zica – diferenta dintre gandul stang si cel drept e o chestie de unghi, temperatura si pozitia soarelui pe cer intr-o noapte de toamna, asa ca mai bine ignor si ma duc sa joc sotron cu maimutele, sunt mai haioase…)

Cheshire Cat

Si ai ei pixeli dansand elegant printre povesti virtuale, atat de credibile incat par de domeniul fantasticului. Coada in vizita la bunici, zambetul poposind printre borcanele de smantana ale vecinei iar labele deschizand si inchizand ferestre intre ieri si  „ieri” , cu calm englezesc si eleganta de rege prins in sah.

Ma dor ideile crete iar umbra ma cearta ca am vrut sa o cos , cica i-am aranjat buzunarele pe dos si i-am ciobit un ceas cu cuc. 

Pisica, cu ranjetul specific agatat in cuier zice: ti-am zis ,nu ? Iar eu , sufland parul care imi intra in ochi ii raspund razand : da, mi-ai zis, iar eu ti-am raspuns ca am litere pentru toate povestile, fie ele si cu pisici care se teleporteaza de la casa bunicilor la borcanele vecinei cat ai zice foaie-verde.

 

Pic pic

Ce se intampla cu ploaia cand atinge acele unui cactus?

De ce fosnesc frunzele sub picioarele furnicilor?

De ce este lutul atat de enervant de cuminte in asteptarea mainilor care il vor obliga sa intre in tipar?

…

Eu tes vise !

Le tes haotic folosind toate culorile interzise, le tes obraznic pentru iele ce danseaza sub clar de luna, le arunc vantului sa le poarte…

…

Pic pic..

 

 

 

Titirez

stare de spirit. rosu.culoare pentru pasi.ghem.sinonim.litere.

alfabet.

lene

muzica pentru papusi de portelan

Noapte de vara

cu ganduri ce nu incap prin urechea acului.

„Vrei sa le cosi ? ” zice Dru 

Mhmm, cu ata colorata, ca sa ai ce sa desiri ..

„Tic tac”  zice vantul …tu mai ai pietre ? 

Am ! Le pun in buzunare ca sa ma ajute sa zbor 

Dar mai ales am frunze, crengi si muschi , ca sa ma ajute sa fiu

Noapte de vara, cu stele ce nu incap prin urechea acului ..

„Vrei sa le cosi?” ma intreaba iar Dru

Mhmm, ca sa ai motiv sa desiri gandurile…

 

Sharp

Era o vreme cand ma uitam la brazi si nu le vedeam decat forma, contur vag ,proiectat pe fundalul muntilor. Era o vreme cand, atrasa de umbra merilor, perilor, si a altor specii producatoare de flori si fructe placut mirositoare ignoram puterea brazilor de a rezista in fata oricarei ierni. Cand uitam sa ma uit la juramantul brazilor de a apara padurea cu pretul ultimei radacini chiar si atunci cand ea ramanea dezgolita de frunze.

Dar..ca orice elf veritabil , intorcand privirea dinspre interior spre exterior ( caci egoismul este mai definitoriu pentru alte fapuri magice) imi revad versurile : ceea ce dai trebuie sa fie egal cu ceea ce ceri atunci cand, in lipsa pavezei de frunze te astepti sa vina iarna. Iar daca brazii s-ar incolona si ar dezerta atunci cand padurea geme ingenuncheata sub troiene de zapada , nu ar mai fi brazi ci fructiferi.Si nu i-as mai putea respecta.

Am uitat sa spun : fructele sunt dulci dar nu au esenta. Prefer conurile, care au curajul sa existe, fara haine de gala. 

Sharp: ma asez matematic in matca mea si ma gandesc la munti, cu radacinile puternic ancorate in realitate.

Undeva, departe,acolo  unde vulturii isi fac cuib ,in tara elfilor nemuritori , un faun canta o balada…

Intrebari turcoaz pentru scoici vesele

Ce faci cand iti vine sa faci cirese si le faci desi legile verii iti spun sa faci visine, ca toti visinii din categoria ta ?

Ce porti cand buletinul meteo arata furtuna iar tu ai chef de raze de luna si licurici?

Cum desenezi sotronul pe care ai chef sa il sari? De sus in jos sau de jos in sus? Fiecare patratica cu alb sau folosind toata cutia de creta colorata ?

Si daca, doar daca, ipotetic vorbind vorbele ti-au luat-o ghidus inaintea gandurilor te certi si apoi te ierti? 

Imi este soare de la varful urechilor ascutite pana la firele de iarba ce imi gadila talpile si ma intreb turcoaz: oare scoicile de ce zambesc ?

Am dragoni de foc

in vene, zboara nebuni de dor de creste iar gandurile imi scrasnesc de foame de piatra. Azi e azi , cu goana  prin paduri magice si gust de cafea peste zambetele ce nu vor sa adoarma. Degetele imi alearga incapatanat peste vorbe iar unghiile scurte lasa semne adanci in carnea timpului.

Si? Si era un vis cu ursi polari…se jucau cu mine de-a baba oarba dar le-am pus piedica si au picat in plasa de paianjen. …Imi plac labirinturile, cu sau fara minotauri….

Am! Cercei de smarald in forma de fluture ! Pentru ca eu sunt eu dincolo de falfaitul de aripi, dincolo de rasul care se sparge in cioburi mici, dincolo de lenea de pisica neagra, dincolo de milioanele de cuvinte care incap intr-o seara ploioasa de vara.

Zic! Apasat si cu punctul pe i. Zic cand tac , asa cum vorbeste si vantul…

Cu soare in ganduri

si lene de maslin ce creste in soapta, cu valuri in par si nisip printre degete..simt cum mi se topesc incet gandurile pana devin albastre ca marea. Mi-am aruncat ceasul suuuuuus si mi l-au furat pescarusii iar zambetul mi-a ramas agatat de stanci… precum scoicile…..

Review de film

Punct ..virgula..si o paranteza rotunda. Chiar asa se naste un zambet..intriga este mai interesanta cand finalul este alternativ

…

Centrul Vechi miroase a limonada cu menta iar dimineata are gust de furtuna de vara

…

Review de film : un proiector vechi si spiridusi care imi gadila gandurile

…

 

 

Adevaruri la colt de strada

la manunchi, la bucata , la alegere

unele reci ,unele fierbinti ,unele cu sare si piper

vanzatorul ambulant striga in zadar, e mai comod sa servesti vorbe semipreparate ,ambalate elegant in pungi cu fundita roz

sau nu ? 

fara punct si fara virgula. cateodata trebuie sa respiri adanc .pas!

…..

aplecata peste fereastra din minte ii zambesc cerului cu nori. astazi gandul meu isi soarbe cafeaua alaturi de statui de metal. Cafeaua e neagra , gandul e colorat…

Si dincolo de zgomot ?

Si dincolo ! Fix acolo unde noaptea se bate cu ziua si unde sar intr-un picior visele.

Stop! Punct si de la capat : dincolo de zgomot dragonii au aripi de plus si ursuletii gheare de dragon.

Zici ? Mi s-a agatat un zambet de varful degetului mic de la mana stanga si se incapataneaza sa nu cada cand il scutur …

Si dincolo de zgomot ? Iar intrebi ? Ti-am mai zis : iar confunzi valurile cu vantul ….

Zic!..si cu picioarele atarnate peste pervaz musc cu pofta din marul verde si numar dudele care cad din plop.

Ganduri despre sclipici

Roz sau auriu ? Curcubeu? Cateva fire din fiecare? Suma defectelor compozitiei atesta autenticitatea .Amestecat deci : cu unicorni -pentru ca pot, cu vant-pentru ca vreau, cu incapatanare-pentru ca stiu ! Culorile de pe paleta s-au uscat iar pictorul s-a hotarat sa inlocuiasca pensulele cu degetele si acum deseneaza simplu pe un perete de lut .De la Z la A . Simplu am zis. Pentru ca sclipiciul dispare si mastile de carnaval cad atunci cand deschizi fereastra si spui respirand adanc : buna dimineata ! Iar dimineata iti raspunde zambind : am briose,le-am copt special pentru tine, le pudrez cu zahar sau cu vise ? 

Super power

Halucinant sau nu , nu vine din praf magic 🙂 e magia pamanteana pe care o extragi din lucruri simple : un zambet pentru covorul de nori vazut de pe creste, unul pentru mana mica care poposeste in mana ta cand o conduci pe carari, una pentru vantul care iti ravaseste parul…lucruri simple de asezat in flacoane de parfum pretios… Si apoi? Si apoi linistea aia profunda care te imbratiseaza cand obosit iti asezi obrazul in palme … Super power : eu, o gaza si povesti de adormit elfii….

Transparenta

Astazi m-am ratacit prin cutia de farduri. Nu ma puteam decide daca sa imi asortez reactiile cu pantofii sau cu poseta. Zambetele ma imbiau sa le dau cu rimel iar vorbele ma rugau insistent sa folosesc un ruj rezistent la apa. Ca doar ploua nu ? 

Aici, la mine in livada de meri se poarta gandul-sticla : proaspat spalat si fara zorzoane. 

Sezonul de pomi infloriti a trecut, urmeaza pozele sexy cu cirese in castroane de lut …vand bilet la balcon, eu prefer sa mananc visine

Si zic asa : ma definesc de la radacini inspre cer si nu invers…

Astazi m-am ratacit prin cutia de farduri. Ma gandeam cu ambele maini pe tample care o fi diferenta dintre joc si joaca. Apoi am ras, fara ochelari de soare , pentru ca aici, la mine in livada de meri se poarta gandul sticla : proaspat spalat si fara paranteze.

Gand fara tic tac

timp furat…pasi verzi pe carari mici si suflet cu urechea in iarba…si cerul, si frunzele ce mi-au imbratisat sufletul si pianul urias de piatra pe care degetele alearga flamande in cautarea ritmului perfect…

si un cuc, uituc, certand soarele ca se joaca cu norii..si furnici in rucsac si un zambet de inghetata cu caramel sarat…

Hei la !!!!!!

Si ce dor imi era de mine !!!!!

Si ganduri fara tic-tac….

Licuricii

danseaza sau doar se deghizeaza in stele ca sa prinda niste vise in plasa ?

Iar despre insecte ? O sa spui, ridicand spranceana dreapta…Iar ! O sa iti raspund eu, ridicand spranceana stanga .

Despre flori am vorbit in capitolul trecut si nu-mi place sa ma impiedic printre petale. Se poarta rapita stiu dar n-am film in aparat .

Deci: licuricii unde se duc cand se stinge noaptea ? 

Nu-mi plac fluturii,

nici vata de zahar si brazii care uita sa creasca drept. Nu-mi plac cartile cu foaie lucioasa si cuvintele care se ascund pe sub gene ca sa nu dea ochii cu soarele..

Ieri am vazut un sarpe..se plimba printre pietre iar pasul  meu in zig zag l-a scos din calmul sau englezesc..

Am frunze in par si iarba in buzunare iar bufnitele s-au hotarat sa fie ceea ce par a fi.

Incurcata de aceasta schimbare de atitudine ciocanitorile care initial facusera pact cu veveritele au inceput sa se incurce in propriile semne de punctuatie si propozitiile n-au mai fost depozitate corespunzator in scorbura.

Cotele apelor Dunarii sunt in crestere ,eu mi-am pregatit pluta si vreo cativa saci de bureti.

Pana atunci sar intr-un picior si ma prefac ca ma joc de-a baba oarba. 

Maimuta care nu vede si-a pus ochelari de soare, cea care nu vorbeste are laringita iar cea care nu aude mi-a furat caciula de eschimos.

Si mie tot nu-mi plac fluturii ,vata de zahar si bomboanele mentolate;)

 

 

 

 

Daca m-as juca de-a matematica

as spune asa intr-o doara ca o multime de pere nu se poate intersecta niciodata cu o multime de cirese ba chiar as merge pana acolo incat as demonstra pas cu pas ca salata de fructe nu poate exista dincolo de granitele parantezelor patrate. 

Daca, doar daca m-as juca de-a poezia as spune ca in fiecare picatura de soare zace o raza de ploaie, ba chiar as merge pana acolo incat as afirma cu candoare ca primavara e compusa din rezultatul afirmatiei de mai sus la care se adauga doua pale de vant si un varf de muguri verzi..

Dar eu nu ma joc,doar stau ….stau la umbra dudului si ii cant ca sa creasca. Cant fals stiu , dar dudele mele vor avea personalitate….

 

Magicienii nu au zambet personal

atunci cand spun ” Abracadabra” imprumuta pentru cateva secunde zambetul lui Pierrot…

E o lume construita din praf de zane…plif-plaf si se destrama ca valurile marii atunci cand se ciocnesc de o iluzie

Eu cred in arbori…cred in ei de la radacina pana la primul mugure, de la scoarta pana la frunze, cred in fiecare cerc care se deseneaza involuntar…

Magicienii nu au zambet personal, afara miroase a furtuna iar eu refuz sa ascult vantul…incolacita in panza de paianjen ca intr-un hamac imi rasfoiesc vorbele si tac ….

Licuruci

Dacă silabisesc, par mai multi..am asa, o stare de înghețată de caramel sărat de la vârful unghiilor si pana in creștetul gândurilor.Ploaia a facut inundații serioase in grădina cu inorogi asa ca am trimis piticii sa repare . Piticii da…cum care pitici ? Cei de incintă . Doua dude cu trei castane fac un complot numai bun pentru zi de leneveala printre nori.

Licurici …Sau erau furnici sub acoperire ?

Ganduri in echilibru instabil

Sau despre povesti gri învăluite în nori de magneziu ….Momentul ala cand respiri , taci, crezi ,tipi, te temi , te bucuri si ti-e cald si frig in acelasi timp.Un pas doi trei si cerul…un prag mic , un loc de odihnă și păsări care iti sperie gândurile in echilibru instabil. Și plângi si râzi si iti promiti ca data viitoare vei putea mai mult si te certi si apoi te ierți si sorbi cu sete fiecare senzatie care iti aleargă prin vene . Și degete care pulsează de sânge în clocot….Și înveți : ca nerăbdarea portionata in felii digerabile e un soi de răbdare  . Și notezi pe o frunză magică pe care o ascunzi printre pietre: eu sunt eu , eu sunt, eu vreau !

Hoțul de ceai

O bănuiesc pe bufnita..ea poate.. Cert e ca in fiecare dimineata cineva imi înlocuiește ceaiul verde cu cafea fara zahar iar ghicitul poveștilor in frunze se transformă involuntar in ecuații si integrale .

O fi veverita…răzbunare pentru alunele caramelizate ? O fi..

Cert e ca n-am ceai..dar am furnici pe vârful limbii si carlionti printre fraze…Si mi se pare…mi se pare ca vântul rade in hohote cand imi ciufuleste ideile. 

 

Bucuresti cu gust de cafea…

Cateodata , foarte rar, ma indragostesc de orasul asta cu  toate pacatele lui si-i intind mana ca unui iubit capricios …..

Ii iert strazile prea gri si i le alint cu varful piciorului pe cele pietruite, ii admir ferestrele mici prin care intra timid cateva raze  si-i sorb cu nesat povestile atunci cand infloresc zarzarii…

Cateodata, foarte rar , Bucurestiul are gust de cafea iar oamenii  dezbracati de neguri iau lectii de vals pe alei verzi

O vrabie, una singura , striga guresa de pe marginea unui burlan vechi, iar porumbeii ii fac semn ” ssssssst, nu vezi ca azi , chiar azi, fix azi, Bucurestiul deseneaza primaveri ? „

Iar ciocolata e amaruie , spranceana usor  ridicata si zambetele la locul lor in buzunar 😉

Parasolar

de frunze.Nu m am hotarat încă daca de nuc sau de păpădie…Asa, ca o soparla trecând pe la umbra firului de iarba mi se strecoară necuminte un zumzet de depărtări in ureche .Să iau un mar zic…cireșe încă nu am, nu s-a făcut încă „Mai ” in tara papusilor.Ele-s cuminți, joaca X si 0 , au desenat cu creta invizibilă pe asfaltul încins de soare, asteapta ceaiul de la ora 5 dar Palarierul nebun si -a dat demisia asa ca…

Asa ca zic.. zic răsfoind firele pe deget : păpădie..si apoi mușc cu pofta din prăjiturile de ovăz , uitând că am uitat cheia pe masa…. împrumut zâmbetul pisicii si ridic din umerii ipotetici…

Unde s-o fi ascuns regina de cupa…… ?

Cand mintea

o ia hai hui printre frunze si gândurile ti se topesc răsfățat precum înghețata de caramel sărat si ai voie sa însiri dude inofensive pe fire de iarba si râzi si simti cum ti se umple sufletul de ras bun precum vinul negru băut cu prieteni dragi

si cand mergi si n ai graba si e frig dar nu e si stanca e faina si fara soare pentru că ai soarele in buzunar si te miri

si te miri de primăvara ascunsă în micsunele pe care nu o văzusesi pentru că ti furase raul  ideile si ..

si-i cu copaci ce stau sa infloreasca si cu degete nerăbdătoare si cu amintiri de cireșe agățate de urechi ascutite de elf 🙂

 

 

Păi dacă ti-e sete bei apa nu ?

Ca de asta ai doar caus al palmelor…sau…

Sau daca ti-e sete rau rau de tot te apuci de strâns roua de pe frunze de trifoi..va dura doar o vesnicie sau zece , cam tot atat cat i-ar lua melcului sa clipeasca pana la curcubeu si inapoi.

Ce nu pricep eu insa …e…ce faci cand ti-e asa, ca o mancarime pe varful limbii si n-ai răbdare in buzunare si nici nu stii sa pui vorbe dulci la murat (pentru impresie artistică merg si alea de-a gata..cumpărate de la Mega) Deci ? Ce faci zic? 

Păi daca ti-e sete bei apa nu ?

Si cand iti tiuie urechea dreapta si ti se zbate ochiul stâng cel mai probabil ai avut vreun bob de mazăre pe sub cele 7 saltele de mătase sau te-ai înțepat în fusul gresit ca fusese vrăjitoarea la bairam cu o seară înainte si incurcase itele.. 

Si-am zis sa-i zic …Ca apa-i limpede,codrul verde si primavara departe iar pe mine m-a pălit cu soare pe la varful penitei si-mi miroase a hai hui….

 

Aspru

Cam asa suna pietrisul rasnit in moara . Cam asa si vorbele cand le arunci ca sa iti păcălești sentimentele.2 pasi inainte ,7 inapoi si 10 pe loc.Nu, nu eu.Din ciclul minunilor il recunosc doar pe Moș Crăciun dar sezonul e pe sfarsite iar seria noua încă nu s-a turnat.. A fost odată, a fost un dud care făcea dude dulci.Cand a vazut ca nu păcălește pe nimeni (dulceața de dude este după cum se știe rar apreciată prin părțile locului ) s-a apucat să scrie un referat prin care sa convinga ca el de fapt de la bun început isi dorise sa fie doar copac decorativ dar nedreptățile vremii, programul de agricultură anual si conditiile economice l-au forțat să…Atat de convingător era incat până si echipa de suport cu ochii in 14 a ajuns să concluzioneze la fel pierzându si brusc si irevocabil obiectivitatea in favoarea customer care level. Eh…Cum ziceam: aspru, cam asa suna pietrisul rasnit in moara , făcând zgomot pentru nimic si uitând că de fapt ca sa construiești un drum ai nevoie sa nu schimbi planul si conditiile de execuție după cum s a facut vara si canta gazele a hai sa pastem iarba albastră. Dar parca vorbeam despre dude, dulci dar fără gust..

..Si am încălecat pe o sa si am plecat sa ma clătesc pe ochi cu apa rece de izvor ca tare mi-e sete de brazi ! 

Plif Plaf

Crăciunul nu-i despre reni ! Stiai? Dacă ti-as spune ca am urechile ascutite împodobite cu margarete sălbatice ai rade sau mi-ai tine isonul la sărit sotronul legată la ochi ? Se făcea…se făcea că intr-o pădure de brad sunau chitari de argint iar mie imi crecusera aripi de gheata…nuuuuu,nu era iarna , doar ne jucam de-a poveștile pe cărări…Se făcea… se făcea că munții creșteau intr-un an cat ar creste la 7 rotatii ale unei planete oarecare si ca veveritele veniseră să mă cheme la joaca…

Si am stele..ti-am mai zis ? Sunt uituca, sau imi place sa fiu, mai ales cand ascult vântul cum șoptește obraznic la fereastra…

2 maini si o jucărie de plus căreia i s-a șoptit tainic : ” dormi, altfel nu vine Moșu’ „…Nu, Crăciunul nu-i despre reni..

Plif Plaf, si-am transformat cafeaua in glob,fursecul in cetină si eu m- am dus sa visez vara împachetata in hartie lucioasa.

Plif Plaf, noapte bună copii , elfi, unicorni maimuțe si crocodili. Mâine e despre voi !

 

 

Caramel

dulce sărat si ace de siguranță.Sau erau semne de carte ? Toate păsările de hartie au început să zboare, si-au pictat aripile in argintiu si au plecat sa cuibareasca undeva pe malul mării. „A” de la apus..undeva departe unde nisipul plajei pustii asteapta cuminte urme de tălpi sa il răscoleasca si scoicile rad timid dintre pietre… Cafeaua are gust de caramel dulce sărat iar eu învăț sa valsez printre ace de siguranță. 

Iarna asta

are patine cu lama de plus

As număra elefanți dar precum oile încăpățânate care nu vor sa sara gardul cand eu vreau sa adorm si elefanții isi fac de cap cu panza de păianjen

si stau sa ma intreb acum: oare imi este frica de fluturi ?

Iarna asta are patine cu lama de plus iar eu mi – am agățat menajeria in cui.. ma găsiți pe o plajă pustie sorbind fara rusine Pina Colada dintr-o nuca de cocos…

 

Sa zicem ca nu am titlu

Dar daca as avea , astăzi ar fi despre elfi si despre sotron:)

Se făcea că…

Numărătoare încrucisata, sau era despre siruri ? Daca sar din 2 in 3 si ma învârt în jurul axei o sa castig la Piticot ? 

Nu am : nasturi, bile de sticla, portofel cu surprize si soldați de plumb

Am: indieni, un cal schiop si cateva carti cu coperțile roase 

….stand asa, cu gândurile in buzunar sprînceana mea dreapta se ridică intr-un unghi periculos către „ce ” în timp ce zâmbetul se apleacă copilăresc înspre „cum ” iar degetele extrag radical din fiecare ecuație care se naște între 2 cuvinte.

Sa zicem ca n-am titlu, dar daca as avea astăzi ar fi despre elfi, care trăiesc în păduri seculare, mănâncă mure la micul dejun si alune cand vine seara…

Astăzi literele sunt rosii

căci imi sangereaza rugii de mure peste urmele desenate in lut…

undeva,la poalele unui munte un cal sur necheaza spre depărtări…nu are sa iar eu mangaindu-l pe grumaz il rog sa mai stea o clipă sa respirăm impreuna departările

de-as fi Heidi, de-as fi Peter Pan..

astăzi literele sunt rosii, căci imi sangereaza rugii de mure peste dorul de păduri seculare…

 

Pic pic

Nu plouă, pica doar frunze pictand aleile in rosu si galben.. cafeaua are gust de nuci prăjite si păpușile croșetate tac. Eu am pierdut niste gesturi, cum ar fi invartitul suvitei de par pe creion…

Sa vina iarna, sa  nu ? Pot să dau cu zarul ?

Intre timp o simfonie oarecare, dintr-un glob de sticla prăfuit ruleaza uituc si schiopatand de câteva note.

Nu plouă…

Si inainte de concret?

Inainte de concret a fost cuvantul, o sa imi spui….

cioplit cu truda in piatra alba de rau, asezat cu sudoare pe piedestale de lemn batran, adulat cu regularitate de turme de pelerini

insa fara urme de cerneala cuvantul imaculat si-a pierdut majuscula, si acum zace parasit intr-un parc oarecare , la o margine de oras, asteptand anul electoral pentru a capata o noua carapace

sa….

sa disec carnea unui fag zic, fagii sunt puternici, au sange verde si poate l-ar resuscita

sau poate un cantec de graur?

nu….

mai bine asa, calcand apasat pe trotuarul gri 

pasii mei sunt lila si prin lentilele ochelarilor pot sa imi imaginez cerul albastru

am dat anunt la ziar:

„pierdut film , gasitorului  : 2 barcute de hartie si un creion fara varf”

……

avea salopeta de carpa, in patratele,  il chema Toto si a murit intr-o zi cand aveam 5 ani, uitat pe prispa inundata de ploaie

inainte de concret a fost Toto, o maimuta fara cheita

era simpatic, radea de orice lucru greu si plangea cand il rugai sa sara coarda…

…

inainte de concret am fost eu

skills: pot sa ridic din sprancene si am agrafe de birou colorate pentru situatii de urgenta

..

am cirese, saboti de lemn, rochie cu buzunare, 3 carti si un plop:

il cheama Dru, se hraneste cu vise si doarme cand pleaca vrabiile in tarile calde.

noapte buna…

 

here live dragons

Cam asa : intr-o zi iei niste întâmplări cu ulcioare sparte si cioburi de oglindă, le sucesti, le amesteci, le întorci pe toate partile si apoi spui : asta e, vrăjitoarele sunt de vina..si apoi trăiești fericit până la adânci bătrâneți, convins fiind că bobul si neghina sunt imposibil de ales atâta timp cât nu esti Cenusareasa …

Si ce-ai facut cu asta Dru?

Simplu zici ? Si totusi complicat deoarece realitățile pe care ti le-ai croșetat devin fantome care iti bântuie visele cand ti-e soarele mai soare si cerul mai albastru. Pentru ca realitățile astea inventate au viata doar in interiorul buclei , respira si se hrănesc cu aceeași materie care le-a format.Afara din buclă devin toxice.

Iar intr-o buna dimineata, cand pocalul iluziilor false se golește constati ca pământul e rotund, timpul curge intr-un singur sens iar prezentul nu se trăiește între paranteze.Si te întrebi : in ecuația asta eu unde ma asez?

Si iaca asa, draga Dru, a te minti singur nu inseamna magie…De asta iti spun, nu inventa lumi paralele decât atunci cand te joci…

Here leve dragons, afara e toamna, sfarsit de Octombrie iar oamenii grăbiți ca niste furnici curg spre musuroaiele lor. 

Eu, cand mi se termină literele mai iau o gură de cafea si tin capul sus: ochii privesc limpede inainte si gândul spune : ai voie sa valsezi prin povesti, stiu ca o faci doar aici , unde nu există ziduri de care te poti lovi.Iar eu ii zâmbesc pentru că stiu ca nu crosetez iluzii in spatii interzise. Pentru ca nu imi plac buclele.

.

 

 

 

 

 

Poleiala

care nu-i buna numai pentru învelit ciocolata.cateodata e folosita pe post de armura medievală , ca rochie de bal mascat sau înlocuitor de tichie de mărgăritar.metaforic , poleiala e un fel de cuvânt pentru cei carora le e frica sa vorbeasca cu sufletul si sa iasa pe strada cu pieptul dezgolit.astazi este despre ezitări și despre puterea lor de a ucide vise …