You are currently browsing the monthly archive for septembrie 2018.
intr-o dimineata as scufunda toate corăbiile ? Stiu, sunt de hârtie, dar daca? Posibilitatea imposibilității din visele despre mare sau nostalgie la început de iarnă .oare de ce imi chinui secundele ca pe bonsai ? Ornamentale ganduri așezate alandala in grădina cu o singură piatra ce refuza cu stoicism sa creasca. Cresc in schimb boabele de nisip până când plaja devine deșert.nu mai am , nu mai am petale, au zburat toate si s-au așezat râzând la coada așteptând să devină idei.
Ziceam, ziceam ca ma voi ridica si voi scrie, despre toate pădurile prin care am trecut si voi trece dar cheful de scufundat corăbii nu imi da pace.
Mototolesc si de la capăt, croșetand din plăcerea de a croseta in zig zag..Nu am litere dar am un sac de vorbe ascutite ,pregătite de bal. Si cum condurii de sticla sunt la reparat si n-am dovleci la indemana îmbrac tot haina verde de elf si încălecând pe un unicorn fac si eu ce se poate face.
acolo unde dinozaurii verzi dorm, cerul se cearta cu gandurile
si drumul? si el… curge năvalnic încercând să închidă timpul intr-o buclă de copil
paharele sunt pline de vorbe …
am praf pe mâini și soare printre gene
iar oamenii drepți ca brazii mi se scriu si rescriu în suflet,fila cu fila
iz de menta sălbatică
eu sunt eu si astazi e despre mine,despre ploi si despre pietre galbene
pentru ca dinozaurii dorm si visează ca se cearta cu norii….
care isi cauta religia
sau era despre unghiuri?
dar ma uit dinspre mine spre mine abrupt si imi iert degetele care se joacă de-a poaia in banca
timpul are gust de furtună …
si-un pui de vânt cântând gri-gri printre pietre pestrițe…se facea,se făcea ca gândurilor le crescusera dinti …si devorau avid departarile…
un orizont, doua orizonturi..tic-tac, aici e atat de liniste incat imi aud sângele curgând obraznic prin vene….
si pe o bancă, lângă o cana de ceai ,vorbele mele bete de apus ma intreaba : mai ai toamna? am mai vrea o felie, doua felii…
Pentru ca am ramuri in loc de brate si frunze in par…asa ca scoate-ti masca de oxigen, eu respir co2 …
Sa fi fost luna beată de vina ? Ieri cand culegeam castane mi s-a parut ca mi-a răsărit sub umăr o aripă …nu, stai, nu albă, sau poate era doar gândul unei aripi?
De ce ? Adica de ce sa vina toamna ? Mai am de strâns soare in buzunare si nisip sub tălpi, n-am terminat de pictat toate cărările de munte iar izvoarele încă mai au vorbe de tors!
X si O , un sotron strâmb și un cer indecis
Eu respir co2 asa ca nu uita să îmi aduci apa, aer si cateva carti cu povesti….
elfcris 
Comentarii recente