You are currently browsing the tag archive for the ‘ganduri de elf’ tag.
as fi început un haiku dar am prea multe rânduri și silabe in buzunar așa că mă mulțumesc să eșuez precum un vas de pirați cu pânze, pe o insula pustie unde cocotierii nu au înclinații spre poezie…
Cate fire de nisip se pot cerne pe minut printr-o sita cu ochiuri dese?
am căutat niste leme dar se pare că stocul a fost epuizat in incercarea anterioară a inorogilor de a demonstra că există și dincolo de filele cărților cu povesti…
Prin urmare am scris pe o frunza (cu rune microscopice) că declar vara eterna independent de condițiile meteorologice si m-am apucat de compus simfonii .
Undeva , departe, niste cercei încă își caută codițele verzi…
alergau grăbite după umbre…de copaci, de clădiri, de oameni ce clădeau amintiri…
undeva departe se auzea marea , agitandu-se alintat, conștientă de zambetele ce ii vor invada plaja dimineata
portocalele pozau cu obrăznicie sub balcoane iar papagalii se certau cu porumbei nedumeriti
eu…printre picături de gânduri mă întrebam adormita : cate vacante mari incap într-o vacanță mica ?
3 fire de iarba, niste raze de soare ….
Nu-i fabula
Uitasem cat de fain se impletesc gandurile cand bagi grijile in buzunarul pantalonilor scurti si faci dintr-o zi o vacanta intreaga .
Ieri poate avea nori, maine e undeva departe dar azi are culoarea simfoniilor de vara si gustul cataratului in copaci
Si daca te uiti cu grija printre degetele rasfirate s-ar putea sa zaresti si cativa unicorni rataciti care au uitat sa spuna vraja de invizibilitate in timp ce stau la coada pentru un cornet de inghetata cu caramel sarat…
Si zau ca nu-i fabula, copilaria e ca jocurile cu recomandare „intre 0 si 99 ani” , atata timp cat nu uiti cum sa sari intr-un picior sau sa faci piruete imaginare ….
Cum ziceam: 3 fire de iarba, niste raze de soare si cate zambete incap intre ieri si plus infinit:)
zambete incap in buzunarul de la rochia papusii?
De ce nu sar aricii coarda?
In ce limba vorbesc copacii?
……….
Dimineti cu flori de cires, cand ti se aseaza gandurile lenese la soare si cafeaua are gust de caramel sarat..
unde s-a ascuns luna?
as bea ceai verde dar nu am cescute cu toarta sparta si nici lingurite cu coada indoita
nu am taciuni stinsi , nici file rupte din calendar sau creioane tocite
incercand sa scriu cu mainile goale pe fereastra aburita constat ca nu am nici flori de gheata….
au trecut zeci de vesnicii de cand am uitat sa uit cuvintele
cam tot atatea de cand timpul a uitat sa ninga ….
in calimara si un umar sprijinit lejer de albul unei coli albe, oarecare,ma intreb fara sprancene ridicate oare unde se duc cuvintele care alcatuiesc descrierea gandurilor atunci cand buletinul meteorologic anunta descarcari intermitente de emotii?
cu un fir de zambet agatat sui dupa ureche si niste amintiri de sotron ghemotocite in buzunarul drept , stau si socot cate frunze ros-galbene or fi incapand intr-un cos impletit din tulpini de vise...
cu degetele asezate comod, undeva intre rasarit si apus, rasfir razele de soare care rasfata filele cartilor ce ma asteapta (fara rabdare) langa cutiuta cu castane
si zic ,asa in soapta, ca sa nu se umfle prea tare in pene, ca mi-a fost nitelus dor de toamna..
Atunci cand iti lenevesc gandurile in diminetile fara soare si zambesti pur si simplu, fara virgule, fara unicorni si fara povesti scrise cu cerneala magica.
Linistea profunda dintre doua batai de inima, doua respiratii, doua clipiri, cand a fi e mai firesc decat orice firesc imaginabil.
Cand te infasori in tine, precum fluturele in cocon chiar daca maine nu iti vor creste aripi…
danseaza
as fi crezut ca pietrele doar tac
dar cumva, visul lor, de mii de ani , e o poveste cu mai multe culori decat pot strange o mie de aripi de fluturi intr-o zi calda de vara
Si daca inchizi ochii, atunci cand padurea canta , si daca pasesti, fara sa te uiti pe harta, si daca vorbesti, fara sa te gandesti la semantica, si daca….
Pe o coama de deal : un zid de cetate, intr-o livada de meri: iz de scortisoara, intr- un colt de gradina: felinare pentru pitici…
Am crezut ca doar copacii danseaza….
ca ecuatiile au o poezie a lor, nestiuta de nimeni ? ca printre doua necunoscute intrezaresti dantelarii de zambete? ca nervii , ca un foc de artificii, atunci cand mana stie ce priza trebuie sa prinda dar mintea a uitat cum e sa dai glas pornirilor , aduc linistea de dupa furtuna ?
e atata pace inghesuita intr-un petec de cer albastru incat imi vine sa il fur si sa il ascund in buzunarul secret de la piept
Si-i cu iuhuu si heilaaa si promisiuni de cirese atarnate la urechi
Sssst, crosetez vise, sadesc livezi de meri intre pereti de beton si imbrac azi-ul in curcubee….
daca sar intr-un picior dinspre maine spre azi rasucindu-mi ideile dupa ureche oare o sa apara mai repede ciresele de mai?
mi-au ramas picaturi de vis in causul palmelor iar acum degetele deseneaza cu creta colorata nori imaginari pe asflat
m-am decis sa fur soarele si sa il ascund in buzunarul de la piept ca sa il aud cum face tic-tac odata cu gandurile..
daca sar intr-un picior dinspre rasarit spre apus, oare o sa imi creasca mai repede frunzele ?
ca Cenusareasa a refuzat sa poarte condurii de sticla ,ca Alba ca Zapada a facut un pact cu vanatorul ca sa o detroneze pe regina iar Rapunzel si-a taiat cositele de aur si a provocat-o pe vrajitoare la lupta dreapta.
Vorbe….unele pentru spus la gura sobei, altele pentru boabele de nisip ce isi doresc sa devina pietre..
E o poveste in ieri, despre azi si o poveste in maine, despre ieri
Oare urechile de ac pot auzi cum suiera gandurile cand tes vant?
Si intr-o zi si-a pierdut manusa…”
Animalele padurii au gasit-o si si-au facut locuinta din ea : un soricel o broscuta, un lup ba chiar si un mistret
Povestea, zgomotul vantului printre crengi. …
Incerc sa desenez in culori alte povesti dar din degete imi curg doar picuri de alb si negru, ca si cum timpul ar vrea sa imi atraga atentia .El stie de ce…
Daca as fi stiut sa cant probabil ca notele ar fi stiut ce sa spuna
Eu, adunand rune ucise incerc doar sa nu uit cum se tes visele…
atunci cand devine sticla, cantecul apei atunci cand ingheata, clinchetul vorbelor care se sparg atunci cand sunt spuse, dansul zambetelor dupa ce si-au luat zborul…
Si apoi niste ganduri ce vin sa imbrace ceea ce nu-i nici alb, nici negru, nici noapte, nici zi..
Oare in afara de est,vest,nord si sud mai exista si alta directie?
Simfonia linistei in sol major. De-as sti sa o cant….dar m-am invatat minte din vara in care am speriat toti pescarusii atunci cand incercam sa imit sunetul valurilor…
Asa ca…mi-am asezat capul intre palme si astept cuminte sa imi inmugureasca iar aripile...
ce faci cu parantezele?
rotunde,patrate,acolade….
Sunt putin confuza…ordinea efectuarii operatiilor se aplica si atunci cand suma unicornilor este mai mare sau egala cu diferenta dintre entuziasm si liniste?
De pe varful linguritei o farama de busuioc ma intreaba : iti mai aduci aminte cat soare incape intr-un pumn de magneziu ?
A fost odata ….o poiana si la marginea ei, haaat departe un om care facea cu mana peste luna plina care nu isi gasea locul in google translate
Printre canute rosii si gauri inamice se strecoara adormit un zambet cat o dimineata la cort.
Heilaaaa ,zise gandul,pornind hai-hui , tare-s simpatice primaverile ce vor veni !!!!
au intrat in greva spontana cerand dreptul la prioritate . Stiau ca sfideaza matematica, dar sustineau cu putere libertatea de exprimare .
„Catre infinit” !strigau
In haosul creat acoladele si-au dat seama ca prinse fara voie in razboiul semnelor nu vor mai conta asa ca s-au incolonat si au impartit totul la 0
Surprinse intre ziduri, ramase fara virgule , numerele au inceput sa creasca si sa descreasca necontrolat nascand teoreme utopice
Iar eu, undeva departe , departe de batalia aritmetica ma intreb: cat valoreaza un punct ?
Mi-am lipit cu plasturi de frunze cioburile ideilor si am cusut cu fire de iarba urmele pasilor
O urzica si un maracine schiop se certau cu un fluture iar o albina ratacita cauta ziua de ieri
Raul dansa nehotarat printre pietre carora le era prea somn ca sa spuna povesti…
Iar eu mergeam alaturi de mine cu gandul in nori numarand umbre de fragute ce vor fi fost…
ma privesc din spatele sufletului de frunze si imi vine sa imi doinesc despre ape care curg lin , despre pietre gri si flori de Nu ma uita
Si-i atata liniste incat nu stiu unde sa o asez…
Zambind privesc in oglinda zilei de ieri cu tot iuresul ei, privesc in oglinda zilei de maine cu tot clocotul de vulcani amenintand sa erupa si tac.
Tac o eternitate , doua sau trei banuind ca semintele magice nu cresc din neant ci din cochilia in care si-au visat si inteles gandurile si vorbele pana cand au stiut ca ele, singure singurele inseamna un intreg univers …
Iar poimaine? Poimaine ma voi ridica, voi rade in hohote, voi dansa cu zanele si voi alerga prin paduri fermecate , pentru ca voi fi stiind ca stiu sa cred in mine….
sau poate doar o iluzie , un crampei de idee, o farama ratacita prin coltul vreunui buzunar rupt…
Am uitat sa uit ca uitasem cum se danseaza in ploaie, asa ca am ratacit schiopatand cu ochii peste soaptele filelor galbene ca cadeau din povestile ce se pregateau de iarna
Ar fi trebuit sa incep cu un cantec ? Sa il desir si sa il crosetez la loc in noduri complicate ? Un sunet pe fata , unul pe dos, unul rosu , unul verde…unu si zero sau zero si unu?
Sertare elegante sau cutii de carton cu etichete scrise de mana ? Unde sa asez linistea ?
Un strat de soare, unul de vorbe, un strat de praf si un praf de stele…
Si o margine de gand ce indeamna la somn
Sssssssst…..
ce se rostogoleste dezordonat , simfonia liniilor ce se hotarasc sa se aseze in zig zag, foi albe, incercari de schita pe asfalt,umbre, copaci ce se uita mirati pe geam…
as scrie o poveste, dar ghemul cu panze de paianjen s-a pierdut pe sub pat cautand lenea pisicii sau ziua de maine, asa ca torc ganduri si le cern prin sita de nisip…
s-a asezat praf de stele pe rafturi iar aripile mele stranse nu vor sa il scuture, asa ca picur cu vorbe pe la urechile acului rugandu-l sa imi coasa x-ul de y ..
…….
Si se facea…se facea ca dorm ,undeva la capatul ploii si ca sortez curcubee.. se facea ca joc sotron, fara codite si fara cirese la urechi
…………..
Si parea… ca duminica are gust de vin rosu si ciocolata…iar pietrisul se rostogolea dezordonat…
Sa fie de sticla sau de lemn? Nisipul sa fie fierbinte? Apa sa curga linistit?
Si furtuna? Si norii? Si ploaia? Si vantul?
Imi presar sare pe ganduri si ma intreb daca iluziile au fost inventate de catre copaci sau copacii sunt doar o iluzie?
Tot ce se darama are un scop si toate drumurile se pierd candva in zare , iar atunci cand pui pietre in buzunar poti cu siguranta sa zbori…
Dar….dar…. pana la urma cine sunt eu de indraznesc sa crosetez curcubee? Si cu ce drept?
Nu ca as avea ce sa spun despre vals dar cateodata, doar cateodata, ma apuca o pofta teribila de pasi desenati pe asfalt…
E ca atunci cand simti cum iti cresc ramurile …
Miroase deja a frunze cazand, asa ca ma pregatesc sa pun zambetele la borcan, am etichete asortate si panglici imposibil de albasre ( am decupat felii de cer, ssst)
Si ca intr-un dans cu repetitie, invit elegant toamna sa se aseze in livada de meri din sufragerie, i-am luat toc si cerneala si un caiet nou nout pentru schite….
elfcris 
Comentarii recente