mi s-au deschis porii insetati de iarba si ochii s-au aprins sa inghita flamand orizontul cu crenele de stanci
imi curg gandurile precum apa printre pietre de rau si intre expir si inspir e o intreaga lume de vise
e bine acasa…
sa nu uit, sa nu uit, sa nu uit……
degete care cauta, maini care freamata, vant care se joaca
mi-am pus rostopasca peste rani si s-au inchis ca stropite cu apa vie
pentru ca respir verde
iar greierii recita poeme
……
sa nu uit, sa nu adorm….
4 comentarii
Comments feed for this article
8 iunie 2017 la 4:36
arpeges
Asa e acasa. 😘
5 iulie 2017 la 22:28
elfcris
pai da:)
2 octombrie 2018 la 10:43
xxlweblog
Vezi, acum imi dau seama de ce nu eram lasat sa-mi tin respiratia 🙂
2 octombrie 2018 la 10:54
elfcris
pentru ca mecanica sa nu suprime abstractul, nu ?:)))