You are currently browsing the monthly archive for octombrie 2007.
ce inca nu si-au gasit forma…eterna miscare in jurul centrului orologiului…oricare ar fi acela
si au curs rauri de bere…si mai curg inca printre celulele ce striga „realitate”
mdea…si oare ce o fi aia? :))
rad, isteric, cu pofta, asa cum imi place mie sa rad
maine va fi doar maine si nu doar un alt ieri
si e noapte si mie imi este sete, sete , sete, cumplita si ucigatoare sete de foc
pai da, ca mi se cam amesteca frazele, se incaleca si la simpla adunare matematica dau rezultate nepermise, rezultate impertinente, deci interzise
imi vine sa ma trag de ureche si sa ma intreb….
dar de ce?
ceata albastra stie mai bine….ceata albastra patrunde in fiecare celula, in fiecare clipa
mda…cu bere, si cu ras isteric…maine e joi, sau vineri, sau duminica, ce conteaza?
maine e doar ” o zi”
galagioasa , alba, nebuna, fara somn si fara vise se agita prin camera…
yuhuuuu, ce luna nerotunda mi-a rasarit la fereastra
ma duelez cu umbrele si le inving ! asa, ca vreau noapte cu stele de argint, ca doar sunt ale mele, mi le-am decupat singurica
zbrrrr, un gand zapacit uitat dupa usa (facusem curatenie , dar pe asta il sarisem) ma pocneste peste ureche si ma intreaba : auzi, da’ tu in iarna asta hibernezi?
nuuuuuu, ii raspund, cum sa fac eu asa ceva?
deci jurnalul de bord pregatit …incotro navigam?
sau oglinzile de care ne temem….
nu, sa nu imi spui ca din milioanele de luciri nu este niciuna de care fugi…
nu, sa nu imi spui ca nu exista undeva..in lumea asta mare un lac peste ale carui unduiri te feresti sa te apleci, vreo feresatra peste care tragi cu furie draperiile grele, vreun ciob pe care il ascunzi de soare ca sa nu ii reflecte razele….
umbrele si luminile din care suntem facuti…nu exista cercuri perfecte asa cum nu exista unghiuri care sa nu se supuna …
si totusi , din cand in cand e atat de bine sa te odihnesti in oglinda care inalta , in oglinda care coloreaza, in oglinda care…
nu, nu masti…mastile ascund, oglinzile arata…chiar daca doar o particica dintr-un „ceva”
legea oglinzilor…hmmm… nu pot arata ceea ce nu exista, reflecta ,reflecta, reflecta
ar trebui sa schimb titlul…ar trebui sa spun „oglinzile in care alegem sa locuim”
dar oare ar fi bine ?
inca mai caut oglinda de care ma tem
in farul meu parasit din care privesc marea si …
paienjenis de idei peste intinsul fara culoare…apele mele nu au valuri albastre…
ar fi un cantec trist daca nu as avea aripi sa zbor pana la nori
dimineti cu nisip aspru ranind talpile ude si goale, o scoica mica fara perla pe care mi-o lipesc de suflet ca sa iti ghicesc soaptele
as fi fost azi daca nu mi-ar fi fost somn…
linia imaginara a orizontului…infricosator de aproape…
candva…
sa imi culc capul in palme si sa las timpul sa imi macine trupul care ma doare de prea mult sange ce alearga nebun
sa imi incatusez picioarele cu lanturi de otel ca sa nu mai danseze bete in lumina lunii…
de ce ?
pentru ca am priviri salbatice in ochii ce vor sa stie
padurea mi s-a incurcat printre suvitele de par, printre degete
farul meu parasit de la capatul lumii, invaluit in ceata, invaluit in poveste…
agatat de un cui ruginit, un arc cu sageti de argint
sa il ridic si sa il curat cu lacrimi proaspete, neatinse de degete
si as fi azi…daca nu m-ar durea gesturile
sete, de mare, de vis, de stanci, de inalt, de copaci, de stele, de viata
radeam…si stelele radeau si ele sorbind ganduri din cupe de argint…
valsam…si coloanele de marmura se roteau tacute uitand pentru o clipa sa sprijine boltile
cu doi ochi ca doua semne de intrebare, cu brate imbratisand trupul de fiara tanara al clipei ce se scurgea incet
poveste…cu petale de trandafir zdrobite dureros sub talpi
poveste …cu vin ce se scurgea pe dalele de marmura ca pe un altar pagan
poveste…
despre cirese intr-un copac uitat de iarna, despre sange alergand prin vene, despre maci in bataia vantului, despre rubine incatusate in vechi inele, despre un foc ce ardea in soba, despre cuvinte ….
am ales sa spun Buna dimineata in loc de Noapte buna..
atunci cand visele bat timide la poarta noptii…atunci cand le strang in palme ca pe bulgarii de tarana amestecati cu apa si le dau forma dorita…
am ales sa las vorbele sa curga suvoi in cascade de ceata
si merg…dinspre nicaieri spre departe..alb imi este drumul, albe imi sunt intrebarile…
cine esti?
si soapta , si gandul, si speranta…si…si niste randuri…niste campii verzi unde cresteau ierburi salbatice…niste ramuri ce se aplecau cu umbra deasupra raului ce tacea printre pietre, niste clopotei purtati de spiridusi, o stanca si flori de colt…
sa iti aduci aminte sa iti aduci aminte sa iti aduci aminte!!!
in buzunar am ascuns cheia mica, mica de sticla a cetatii din poveste…si cutiuta cu doua lacrimi
bate vantul…
va fi…imi spun, va fi!
in incinta e cald..prea cald si as vrea sa beau un ceai de iasomie.. dar n-am, asa ca beau cafea cu lapte, putin prea dulce si ma gandesc cum as sta acum intr-un fotoliu, cu lampa aprinsa si o carte in mana…
mda , dar sunt in incinta, si aici e cald, prea cald…iar piticii de pe monitor mi s-au cocotzat in cap, si acum bocane cu ciocanelele mici la poarta gandurilor mele
nu ploua, nici macar nu ploua si totusi trotuarele sunt cumplit de gri
ma duc sa imi cumpar bomboane colorate..ca pe aici nu sunt copaci sa faca mere verzi 😉
ciufulind frunze nebune…
sau despre poteci …cine sa mai stie ? o melodie curge in cascade daramand zidurile gri
si pumnii se strang neputinciosi, vor sa inchida un gest
pentru ca imi vine sa zbor, imi vine sa zbor, imi vine sa zbor
si aripile…si vorbele…si rafalele….
care o fi a opta culoare ?
si ma scutur de noapte ca de zapada, si ma scutur de soare …numai acolo unde lumina musca din intuneric si intunericul din lumina….
ce banal…atat de simplu incat e frumos
si frumusetea ucide salturile…stiai? ma intreaba gandul…
daca as fi stiut ce as mai fi fost fara intrebari?
si gandul se supara si spune ca se duce sa se plimbe prin castele parasite ascunse printre muntii cei batrani ca timpul
o sa se intoarca…asa ca ii fac un ceai cald..cu aroma de scortisoara
brrrrrrr, asta cred ca era din alta poveste… 🙂 neterminata
povestea de azi e cu vant, si cu somn care nu vrea sa vina 😉
bufnitele nu fac buhuhu…sa presupunem adica…:)
de ce? de ce nu ?
ce vreau eu sa subliniez este ca poate verdele nu este de fapt verde ci este doar perceput ca verde
si ca daca te uiti atent s-ar putea sa aiba usoare idei de rosu…pentru ca daca il gandesti ca rosu din simpatie macar incepe sa arate asa 😀
si oare cum ar face bufnitele daca nu ar face buhuhu? hmmm?
tralala, clar ar face tralala
macar cele argintii care livreaza corespondenta la domiciliu
noapte buna…eu mai am ceva lupte de dat cu spiridusii, ma trag de urechi ca aberez….
ce stiu ei…
bufnitareala generala, clar :)))
beti…daaaa beti…s-au imbatat cu praf de stele
cica undeva, atarnat de coltul de sus al lunii albastre s-ar odihni un gand…cica
povestesc florile de colt, eu stau si le ascult
tralalala sa fie gandul?
nu imi mai este frica de fluturi si imi lipseste asta, pentru ca ma face sa ma intreb :bine…si atunci de ce sa ma mai tem?
cica…un drum in zig – zag, pai da, ca n-am ce face eu cu drumurile drepte, nu as sti sa umblu pe ele…poate cel mult sa sar 😀
niste licurici beti…
da , leapsa, din nou 😀 de la cine altul, daca nu de la Artistu’
3 sa fie ?
3 atunci
< Guns N’ Roses – November Rain-pentru partea in care Slash canta in fata bisericii, filmarea mi se pare absolut senzationala …
Soundgarden – Black Hole Sun -ciudat de interesant, mi-a placut si imi place inca, sf de-a dreptul deci super 🙂
< Always-Erasure – decor artificial, poveste absolut simpla, prea putina grija la detalii si totusi atunci cand eram pustoaica imi placea foarte mult…..un videoclip relaxant
ma opresc la cele 3, ar fi mai multe…nu pot sa spun ca am unul preferat
astept si alte pareri…Blogpopor….asadar?
daaa, stiu, putina faina, oua, lapte, cacao, stafide….si totusi…
magia ce face nucile atat de jucause sa stea cuminti infasurate in aluatul moale…mirosul cojii rumene….cuptorul ce pare neincapator…cozonaci copii in canuta mica de tabla, doar pentru mine…amintirea mainilor ce se intindeau lacome sa apuce coca fierbinte..da, mie imi plac cozonacii fierbinti…
miroase deja a craciun..astazi am vazut un film , si am plans, si sunt atat de vesela…
fiecare lacrima mi-a adus aminte ca traiesc
ca traiesc dublu, triplu, ca traiesc de un infinit de ori in fiecare secunda
vreau bradul meu inalt, cel mai frumos si cel mai inalt brad din lume, cu conuri mici , cu iz de rasina….
vreau manusi rosii si moi, vreau sa imi ridic capul catre cer si sa ma ninga si apoi sa patinez, sa patinez pana la capatul lumii
licurici, licurici de iarna
fiecare lacrima, fiecare stea …si imi aduc aminte ca am suflet ce se coace incet in cuptorul ce nu stie sa faca decat cozonaci
infinit…
o gramada de pitici s-au inghesuit in monitor, nu mai au loc, si eu ii sarut pe rand, ca sa nu se supere 😉
fara cuvinte, doar gesturi….
cu tamplele zvacnind, cu sangele curgand grabit prin vene
desene nervoase pe piatra cubica…pictorul necunoscut a intins vopseaua cu degetele, cu palmele, cu buzele….desene in negru si gri
ah, vreau sa vars cupe de vin rosu peste ele…vreau sa aprind felinarele si sa rad
da, este noapte, intotdeauna cand vreau sa dansez este noapte
nerabdare..
a inceput sa mi se onduleze parul, de la ploaie sau de la vis…nici eu nu stiu
deschid un dulap , stiu ca am asezat pe un raft condurii de sticla
nu, nu sunt condurii cenusaresei ; nu au nimic fragil in constructie
unde? unde ? unde?
usi care nu scartaie, usi care se inchid doar daca le trantesti
astazi am pofta de ciocolata
dar vitrinele sunt pline de ambalaje colorate …vreau ciocolata facuta de spiridusi
e tarziu…nu destul de tarziu…nu destul de tarziu ca sa fie devreme
maine voi dansa
m-a apucat o pofta ciudata de radacini de copac
m-a apucat un dor nebun de tulpini verzi
sa imi intind palmele catre cer, si sa las secundele, minutele, orele, anii sa curga prin mine….
simt, stiu ca n-am mai crescut, ca nu pot creste…
ma joc, ma joc cu viata, cu cerul, cu ploaia….
si ma intreb ? voi fi mereu copil sau m-am nascut om mare ? :)))
cateodata imi doresc, cumplit de mult sa ma vad altfel, imi doresc sa nu mai zambesc din spatele bretonului ce imi intra in ochi, sa nu mai sar atunci cand ma bucur, sa nu mai rontai mere verzi, sa nu mai fluier, sa nu mai dau ghionturi prietenesti ce lasa vanatai inchipuite, sa sa nu mai mananc batoanele de ciocolata de la capete spre mijloc, sa nu mai…..
dar tot eu, mereu eu..imi spun "ce ?, te-ai zarghit ? "
si ecoul imi raspunde : "bine ca ti-ai dat seama, ca altfel iti lungeam urechile pana la cerul tau cu licurici"
simpatic ecoul asta , cred ca o sa ii crosetez niste tarlici de lana ….
de gutui galbene
sssst…visez
noapte buna
cu litere stambe si rosii…da- imi plac literele mele, care sunt bete, si tralala, asa ca mine 🙂
heila ! cea mai frumoasa vara
heila viata este …nu, nu frumoasa, suna banal…e ca merele rosii si verzi, ca vinul aspru, ca mierea din vase de lut in care se odihnesc nuci , ca o melodie traznita, ca lenea calda , ca dansul nebun, ca iarba cruda
hmmmmmmmm
viata e plina de umbre si de pitigoi, si de dude
dar mai ales de zambete
rosii, neaparat rosii…ca literele mele strambe si bete
heila!..cea mai frumoasa vara din frageda mea viata de elf 🙂
deci dragii mei, imi este sete, din aia cumplita de bere nevirtuala, asa ca ce ziceti, cand o mai comitem? joia viitoare ?
adica pe 11 Octombrie ?
sa va aud parerile 🙂
elfcris 
Comentarii recente