You are currently browsing the monthly archive for noiembrie 2008.
nu stiu sa desenez…pacat, tabloul meu bucurestean ar da definitie oarecum eleganta culorii gri…e un gri aparte, din care trebuie sa extragi cu grija esenta, sa arunci, strat dupa strat celelalte lucruri ca sa ajungi la imaginea corecta
…
sambata seara…stand up comedy si Che
( nu pot sa beau bere neagra in grande, nu se asorteaza
cuba libre si fum albastrui )
lumini se aprind, lumini se sting…
zgomot nebun ce iti intra in vene
niciodata nu am inteles oamenii care vin in club si sprijina peretii, sunt atatea cafenele delicioase goale …de ce vin ?
poate ca sunt rea…lumea mea, diferita de lumea lor
( eu am aripi, le-am furat pasarilor, rad cu stelele si dansez fara noima , e cetatea mea, trezita la viata precum povestile din raftul bibliotecii, scriu fiecare rand cu cerneala argintie , inchin paharul si imi amestec gandurile cu farame de magie …)
…ies rar in we, doar atunci cand e frig tradez stanca si padurile , dar atunci cand ies, stiu sigur ca orasul batran isi aprinde felinarele , isi deschide usile, isi aranjeaza strazile pietruite ca sa ma intampine…si eu il salut cum se cuvine, cu zambet si doua piruete
cum altfel ? …il uit atat de des…:)
oboseala cu gust de scortisoara
simt ca leg si dezleg noduri… si mi-am uitat sabia acasa, atarnata intr-un cui vechi neruginit
cand iti setezi cuvintele sa sune a clopotei de argint si gandul ti-o ia asa, de nebun peste zari
miros de padure de brad cand bate vantul
miros de mere coapte , de glazura de caramel si de cafea
parca miros de iarna , parca…inca nu rad, nu in hohote
straturi straturi , vorbele cu multe vocale incep sa ninga
le dau pas si le avertizez sa stea cuminti, linistite…mai este cale lunga pana la fular si manusi
anul asta voi da pas si craciunului, il voi amagi neortodox , mi-o cere sufletul, cu dor de stanca, de catarat, de strazi necunoscute ,de ruine ce spun povesti, de smochine si baclava cu nuca imposibil de dulce…
scriu, incet, cu litere mici , pentru relaxare mi-am hotarat limite , nu, nu e corect, am hotarat limite…,in graba ,crescand…din nevoia de adaptare la inceput de 2007 mi-am jurat ca nimeni-niciodata, nimic-niciodata nu ma va mai face sa imi adaug plus stres peste orele traite si imi respect promisiunea si respect zidurile exterioare : linia rosie care spune, mai departe de aici NU, mai aproape de mine nu…nu oricum… am invatat enorm despre mine gresind repetat, am invatat ca obisnuinta naste monstrii, ca lucrurile la care renunti cel mai greu sunt de fapt pure ticuri capatate in timp pitici de incinta, dintr-o data neincapatoare tratez cu elfisme intrebarile pe care singura mi le pun acum 2 ani traiam in „ieri” si in visele care il construisera si imi daramasera mie toate valorile, acum, nu mai cred in maine ca intr-o constanta, cred in azi, si cred in mine imi vine sa sterg cu buretele tot ce am scris, suna a declaratie de neagresiune , suna sec, suna cumplit de nefiresc nu-i nimic, nu sterg, las o eticheta cu ” nu atinge , produs in transformare” nu stiu unde voi merge, ce voi face sau ce voi deveni…uneori nici nu ma intereseaza, uneori ma ingrijoreaza..si totusi, crosetez in zig zag, convinsa ca voi descoperi mereu ceva care sa ma atraga in dezordinea mea ordonata aproape totul e minunat,viata curge lin; nevoia de muguri, in continua crestere de cand am invatat sa traiesc …cu clocot nebun uneori, cu somn de copil uneori… banal, cumplit de banal, in prea multe cuvinte si prea sucit nu am inspiratie azi, e in vacanta , ea a plecat mai devreme, eu mai am cateva saptamani:) punct si de la capat. mi-au trebuit 28 de ani si un dus rece , vagoane de sentimente aruncate la cos si schimbari radicale ca sa inteleg , iar acum , reconstruita , nu mai accept compromisuri, nu oricum..nu prea des urasc uneori, urasc timpul , scurs stramb si aiurea si ma cert, apoi ma iert , sau il iert, pe el, pentru egoism , pentru dorinta ciudata, nascuta cine stie de unde de a ma desfiinta , bucata cu bucata , pe mine, pentru tacere si inactiune, pentru incredere irosita, spunandu-mi ca sigur , daca tot ceea ce am trait nu s-ar fi intamplat …nu as fi asa, aici, acum…ca sigur..uneori ranim din teama de propria persoana, sau de ceea ce ea ar putea deveni toate sunt oricum departe, nescrise niciodata… nu stiu de ce azi… poate pentru ca sunt mandra sa ma privesc in oglinda, poate pentru ca rad si ma incrunt fara sa imi ascund fata si gesturile, poate pentru ca simt nevoia sa fiu suparator de sincera, poate pentru ca pot intinde mana prieteneste , despartind ideea de om de cea de om, sau mai exact privind dincolo de asteptarile mele, la imaginea reala a unui om poate pentru ca imi place ceea ce sunt, sau mai degraba ceea ce am devenit…m-am reconstruit din cioburi, adunate la intamplare si ma mir de ce a iesit… a iesit bine:) …………….. „20” ma face sa zambesc, se stramba pe mess si se alinta, asa ca las balta frazele insipinde si autoanaliza ma stramb in reply si ma gandesc daca sa dansez sau nu in we pe 1 sunt arestata in incinta asa ca by by ganduri de cocotz sau cine stie?
pe plaja pustie din sufletul meu pescarusii tipa dezorientati
ma bucur de secundele de cristal si privesc valurile care se lovesc fara mila de tarm
scoici sfaramate…departe e furtuna, departe vapoare uriase viseaza insule fara nume
cu genunchii la piept si panza unui pareo de panza topita mototolita pe umeri privesc spre un orizont imposibil
simt ca e crima, sau cel putin aproape de crima pentru ca ucid boabe de nisip
le zdrobesc intre degete si le amestec cu apa sarata
mi-a intrat in sange gustul marii si acum simt cum imi incalzeste carnea cu dor de soare
alearga prin mine bolnav imagini verzi si albastre
sete, ma urmareste ideea de sete si imi fac palmele caus ca sa beau
vreau sa ma intind cruce si sa dorm, o mie de ani, pana cand timpul imi va ierta mandria si indrazneala
…
frig, e frig aici la mine, vantul ma izbeste peste obraji ca sa ma trezeasca, am deschis ferestrele si mi s-au amestecat frunze in par
ridic o cochile de melc goala, imi trec degetele peste scoicile albe din cosuletul de nuiele si imi las ochii sa alerge ei, din spatele pleoapelelor coborate pana pe plaja mea pustie unde pescarusii tipa dezorientati
in semn de protest impotriva ploii m-am hotarat sa imbrac pelerina de soare
pasesc elegant fara umbrela pe o strada inventata de mine si am pe buze gust de Pina Colada
…
las oboseala sa imi curga lin prin vene, oboseala faina, de zi in care m-am simtit bine
ascult Nouvelle Vague si ma gandesc cat de minunat e sa poti rade cu inima senina
traind intens fiecare clipa, traind cu bratele deschise a zbor fara margini
cautand intrebari, nu raspunsuri
…
mi se agata cuvinte indraznete de varful degetelor, si zau ca nu stiu unde sa le asez
gandurile din oglinda au o culoare ciudata , de curcubeu indecis
oare, nu mai sunt castele de cucerit si dragoni de ucis?
m-a apucat asa, un chef de razboi cu arcuri fermecate si armate de spiridusi
ma trag de ureche niste zambete ..ok, renunt la dragoni, nu ma mai iau la harta cu ei, uneori sunt simpatici, mai ales cei de argint cu coada zimtata 🙂
o sa dau anunt la mica publicitate ” gasit entuziasm , cedez 1/2, ce este prea mult strica „
ma simt bine , da? nepermis de bine, cumplit de obosita si cu gandul in vant
sunt convinsa, convinsa , ca undeva departe, la un capat uitat de lume, in spatele unei tejghele roase de carii, un batranel cu ciorapi in dungi si ochelari cu rama groasa imparte permise de bunadispozitie
habar nu am cum sa ajung acolo, dar am senzatia ca din cand in cand incurca numele:)
si trimite permise nesolicitate cu posta magica
si pac sau poc, sau altceva dupa caz, te trezesti dimineata cu cirese coapte in loc de cercei, cu gust de frisca in amintiri si caramele in buzunar
astazi am sarit intr-un picior, printre randuri, fara motiv si fara directie
acum imi inchipui ca ma joc de-a vacanta si ma duc sa ma ascund dupa un vraf de carti
…………….
un fel de somn usor si intre paranteze , sa aud numai eu: ” piticii sunt de vina, sufera de halucinatie colectiva , extraordinar de contagioasa 🙂 Am inceput sa stranut, si nu, nu de la praf de stele „
……………..
tic- tac de ceas uitat pe o noptiera, aratand ore ciudate, numai de el stiute
rama de lemn incadrand un portret vechi in ulei
doua nuci pe o masa rotunda , gradina cu bancuta si fantana de piatra
carte cu coperta de piele si semn de matase … aroma de ceai englezesc
imi vine a cere sa fie frig, sa imi infasor umerii in salul de lana si sa imi lipesc obrazul de fereastra
imi vine a cere sa fie luna si sa ii strivesc razele cu talpile goale
imi vine a cere sa fie ceata
sau despre cum, satui de camera cu jucarii s-au gandit sa mai faca si alte chestii
ar putea sa fie inceputul unei povesti sau o simpla concluzie
inca nu m-am hotarat, dar stiu sigur ca intotdeauna prajiturile cu ciocolata mi s-au parut teribil de pretentioase si fara sens…
nu, poate nu este o comparatie buna, poate ar trebui sa compar inghetata de zmeura cu cea de vanilie, dar…
despre ce ti-e cunoscut, comod sau despre zona de confort
si despre alunecarea pe gheata fara patinele potrivite
despre cum arata ursuletii de plus atunci cand s-au saturat sa mai fie simpatici, cuminti, fara hainute colorate si zambet copilaresc
despre imaginile pe care le croseteaza fara intentie in mintea lor sau in mintea altora
nu imi plac frazele care incep cu u, mai ales daca este U mare, mai ales daca reactia este gratuita
motivatie?
ursuletii de plus care gandesc , se misca si se incrunta
specimene ciudate
interzisi prin lege, sau prin definitie
…..
un alt gand, cu vant bun dinspre mare, a mea, personala, de margean azi, de smarald maine
ce nu te atinge te ajuta sa cresti
uneori neslefuit, brut, fara curbe line
….
iubesc punctul pe i , stelele cazatoare si oamenii simpli
defect de productie , sau de asezare in pagina
Precum Jean-Baptiste Grenouille, dar fara sa alunec in nebunie, ma intrebam astazi cum as putea sa prind in doua picaturi magice mireasma soarelui ce bate in frunze uscate, ce incalzeste stanca, ce cocheteaza cu umbra mea?
Si apoi, cand gerul va bate la fereastra sa deschid sticluta si sa ma joc de-a vara?
Am simtit ca am furat doua zile iernii, si acum rad, ca de-o pozna reusita 🙂
Soare de Oituz, clipind siret printre copaci, din inaltul cerului imposibil de albastru….
intr-o cupa de argint se ascund numai iluzii efervescente
dar cand toate ideile mele capata gust de ciocolata amaruie?
ma simt bine, ciudat de bine, intortocheat de linistita
ca si cum as fi strans tot verdele posibil doar pentru mine
egoism de vineri, zgomot in surdina si chef de drum
am scapat de labirint, de fulgere si de nori
portie dubla de pastile de la gheata, neaparat albastra, neaparat in cuburi mici:)
din nou licurici zapaciti imi umbla prin vise
ma uit drept , fara sa ma incurc in gene , fara sa ma feresc de soare
ma uit drept, printre vorbe, fara sa ma impiedic ,sa uit…
si imi iubesc pe rand toate clipele, fara sa le cern, fara sa le impart pe culori
…
e seara, si vinul e bun
1.
astazi fara replica si geometric am ucis veverite si grauri
mi-am lipit un post-it de monitor sa nu uit sa ud cactusul si am rontait smochine
mmm..prea dulci, prea aproape de dulceata de nuci verzi
inca 2008, il salut cu seninatate si ii fac loc sa treaca
mi-am amintit de carbuni si de foi albe
separat : minunate
as vrea sa imi adun toate gandurile, sa le fac ghem de frunze si sa le ascund intr-un buzunar de copil
afara e nebunie frumoasa, in Bucuresti strazile si-au pierdut personalitatea si sensul
…
2.
intr-o sticla de vin se ascund mereu doar trei vorbe intelepte..mai ales daca e rosu, sec si prafuit
calc apasat, cu speranta ca imi voi auzi zgomotul pasilor
nu, nu e luna plina, nu acum, pentru ca nu vreau eu
iluzii: spiridusi sau dragoni zburatori, nu conteaza…doar piticii sunt linistiti, si doar cei personali..i-am prins, periat, certat…si acum sunt cuminti…sadic , stiu..ca si cum ai interzice acadelele colorate intr-o gradinita
zaharul candel este muult mai ok…superior prin transparenta
….
3.
uneori, ma iau de varful degetelor si ma plimb aiurea prin poieni ascunse, imi desenez carari si imi inventez lacuri adanci fara maluri si fara oglinda
4.
…
niste greieri,in semn de protest s-au catarat astazi pe ecranul monitorului meu si au inceput sa se strambe in fel si chip, doar doar i-oi baga in seama
mmm, eu eram ocupata cu piticii , si cu prostul lor obicei de a roade toate creioanele rosii
asa ca am lasat greierii in plata omuletilor cu tichie, sau invers, sa se descurce cum or vrea si eu am fugit razna pe strazi sa caut o ramasita de iunie, de iulie sau de august
incinta are balcon cu vedere la lac, iar eu pot sa imi inchipui barci si umbrele, chiar daca…
mi-e dor de vara, atat de dor, incat mi-e teama ca in curand o sa imi fie dor si de toamna
sunt aproape convinsa ca la primul fulg o sa izbucnesc in hohote de ras incontrolabile
da, e si rasul un motiv pentru ganduri carliontate
astazi totul este carliontat
sa avertizez oglinzile ? sau fluturii? au o relatie de interdependenta , si orice incercare de a desfiinta unul dintre elemente il afecteaza si pe celalalt
dilema e…de unde sa incep cu decupatul? de la nord ? dinspre stele sau dinspre vise?
adevarul e ca… mi-e …putin frig, asa ca intr-o seara cu amintiri de raze care au dansat
si ma trage de par un dor de hai hui obraznic
poate o sa invat candva si un descantec pentru alungat iarna
apoi o sa imi para rau
nu, nu ma sperie temperaturile negative, doar gerul….
sau poate nici macar
vine o vreme, cand petalele isi cer dreptul la liniste
intre filele galbene ale unei carti cu basme uitate
nu am cheie potrivita pentru lacatul de la pod, au ascuns-o zanele printre gutui ce se coc, si nu o pot cauta , ma imbata mireasma si adorm
astazi impletesc cosite de cai suri si ii gonesc sa alerge zapaciti printre creste
nu am nori, nici motiv pentru ceata, dar o sa imprumut totusi cativa nuci batrani cu umbra buna
as mai pune o virgula dar am senzatia ca nu le prieste cerneala rosie…alta nu am asa ca renunt 🙂
imi venea sa fug in vama
toata ziua am avut sentimentul ca am sa fug in we in vama..si …atat m-am hranit cu el incat…iarasi eu traind in avans …visand la epave si la plaje pustii si inghetate…
imi aprind foc din vise si dansez nebuna ca si cand ar fi ultimul dans …singura in fata la Ovidiu asteptand rasaritul si al sau bolero de Ravel
ma imbat cu valuri uriase si pasesc peste scoici sfaramate
mi-e dor de mare… mi-e dor de munte… mi-e dor de pescarusi… mi-e dor de stanca… mi-e dor de mine
luni – doar luni cu fus de ganduri incalcite
ma uit pe geam : afara, prin praful gri sufletul meu paseste drept, imbracat regulamentar cu fustita cadrilata si camasa cu guler alb
nu are nimic pretentios in miscari, cred ca asteapta ploaia, ca sa faca turte de noroi si apoi sa le arunce fara sa stie de ce in gardul verde, proaspat vopsit al vecinului de alaturi
desenez grafice si ma asez pe rand pe axa lui y sau x..nu le-am dat inca un nume , le las sa fie necunoscute pana la noi ordine
ma privesc cum cresc si descresc ,sunt simple rapoartele, fara cifre neasteptat de obraznice
am trecut ordonat print nebuniile fiecarei varste, am experimentat si ce era moral, si ce era imoral de experimentat, am fost copil si matur pana in maduva oaselor, asa ca acum, privind cu seninatate in oglinda pot cu usurinta sa aleg copilaria, fara sa imi fie teama ca alunec in penibil
imi este simplu si firesc sa fiu, cu sosete trei sferturi si codite zburlite chiar si atunci cand port rochie eleganta de seara
am ales sa traiesc respirand adanc aer rece, care trezeste dimineata mai frumos decat un suc de portocale proaspat stoarse
si sunt eu, ma recunosc in fiecare gest , in fiecare clipire, in fiecare cuvant
e usor sa imprumuti si sa porti personalitati, e si distractiv uneori, dar atunci cand arta ajunge la grad de arma e trist…fara sens
asa ca imi chem sufletul de afara si il rog sa se spele bine pe maini, i-am pregatit tarta cu mure si lapte cald
daca nu o sa adorm inaintea lui o sa ii citesc o poveste, daca nu, sunt sigura ca isi va spune singur una….
astazi m-am indragostit de zmeie
uriase, din hartie colorata
sfidau norii le radeau in nas si se bucurau de zbor
…
ascult oui fm si am chef de dans
nebun, fara pasi eleganti, doar zapaceala de we si cuba libre
sa rad din toata inima scuturandu-mi cerceii argintii pana la „cling”
sa fiu complicata pana la ultima geana de intuneric, apoi sa plec dimineata hai hui fara fular la gat pe strazi pietruite cautand miros de cafea neagra si covrigi fierbinti
sa imi aduc aminte de Bucuresti, acela pe care mi-l desenez eu si in care nu locuiesc decat de luni pana vineri
…
astazi am sarutat copaci batrani si m-am indragostit de frunze in cadere
si aerul avea gust de prajiturele uscate pe farfurie mica de portelan cu floricele albastre
cand eram mica ma fascinau oamenii din spatele cortinei mici ce manuiau sforile, mi se parea ca detin tot adevarul, ca din cauza lor rasare si apune soarele si infloresc narcisele
am crescut, acum din decorul colorat nu mai vad decat fragmente, si stau si ma intreb, oare ei, maestrii traiesc viata lor sau viata papusilor de carpa si lemn?
sarind ca intr-un sotron, dintr-un scenariu in altul , mai fauresc povesti? sau povestile ii fauresc pe ei?
imi este frig, ca intr-o zi de la capatul pamantului si imi vine sa ma scutur si sa tac
ca si cum mi-as fi aruncat colectia de timbre fine in bataia vantului doar ca sa le vad zburand
ca si cum as fi trecut printr-un camp de maracini, cu talpile sfasiate pana la sange si m-asfi bucurat ca ochii stiu sa cearna prin sita fulgerele si norii si sa sopteasca senin : doar furtuna…
la sfarsitul reprezentatiei , papusile, aruncate intr-o lada de lemn, isi plangeau cu lacrimi de calti sufletul folosit, isi lipeau ochii de peruzea si isi coseau costumele ponosite adaugand margele colorate pentru incantarea copiilor
papusarii, in clinchet de pahare de cristal, isi sarbatoreau cu eleganta reusita spectacolului , uitand pentru o clipa ca si zeii sunt tot legende, ale vreunui Olimp pierdut
dar asta e o alta poveste, despre viori ce nu mai stiu sa cante
daca as avea un bol de alune as chema veverite sa ma muste de urechi
imi vine sa spun buna dimineata cand rasare luna si sa provoc ceata la lupta dreapta
de pantofi de lac nu poate fi vorba, valsul asta se danseaza in picioarele goale 🙂
imi vine sa desenez vorbe, sa le construiesc din nisip , sa le scrijelesc in lemn alb
nu stiu ce s-a intamplat cu semnele de circulatie dar traficul a devenit infernal
partea buna e ca asta imi da pofta de scris, pofta de certuri interminabile cu mine
retez de ce-uri de la radacina ca pe buruieni nedorite, trebuie sa imi fac loc: astazi imi dau voie sa cresc
ma ar, ma seman , ma plivesc si ma curat de uscaciuni, imi prieste soarele si apa de izvor
limpede, mai ales limpede
cand o sa ma coc, timpul o sa aseze cu mandrie iuhu-uri si tralala-uri in panere de rafie
si o sa afirme ca sunt opera lui
iar eu o sa il las sa se alinte, macar in fata timpului sa fiu darnica, dar o sa le soptesc libelulelor albastre secretul meu despre padurile magice unde se nasc doar cei ce nu au avut loc in padurile de stejar
cateodata e bine sa te intinzi cu fata la stele si sa crezi in tine
daca ai rabdare si numeri incet pana la 105, o sa observi ca incepi sa devii poveste, iar daca esti de-a dreptul cuminte, poate reusesti sa visezi
astazi sunt precum castanele, fac poc atunci cand ma lovesc de asfalt, mai ales daca este gri, si mai ales cu gandul fix ca vreau sa il inveselesc
rad, pe rand, de fiecare idee cu umbra pentru ca vreau sa ma pot ridica pe varfuri pana la raftul cu dulceata
da, fac curatenie, cu ferestrele larg deschise, ca sa le dau si vrabiilor putin din linistea din interior
sunt suparator de galagioase iar mie mi-e bine, plantez rasaduri fara manusi de protectie
Lectia de gradinarit numarul 1 :
„Cea mai buna metoda de a scapa de aceasta planta este sa folositi ierbicide speciale pentru a ucide semintele inainte de a germina. Aceste ierbicide pot fi sub forma de granule sau lichid. Inainte de aplicare trebuie sa aerati putin pamantul pentru a permite o mai buna infiltrare”
speriotorile de ciori au creier de paie si suflet de sticla
ele alearga cu gandul prin lanuri aurii si rad manzeste, fara griji si fara pareri de rau
toate povestile ar trebui sa inceapa si sa se termine cu z, nu stiu de ce, nu am motiv, doar am certitudinea ca asa ar trebui sa fie
Dru este astazi suparat, i-au picat frunzele si ii este frig..da … 20 de grade si lui ii este frig
Dru seamana cu mine, putin ciudat, visator, mandru ca un drac sau tacut ca o cochilie goala de melc atunci cand nu are chef
simt bulgarii de pamant cum mi se sfarama sub talpi, pamant aspru, de Chiojd si mai simt soarele cum imi arde ochii, tolaniti in iarba verde, ce au avut indrazneala sa il salute printre copaci
mi-e inima triuliuliu de atata toamna si imi vine sa fluier
mi se incurca maracini in par si crengute uscate in ganduri
miroase a gutui si a pere coapte, parca timid, cu teama de a nu starni primii fulgi
as fi dansat , dar simt nevoia sa bat cu incapatanare din picior si sa afirm ca sperietorile de ciori au creier de paie si suflet de sticla dar poarta intotdeauna tichie viu colorata
si mai simt nevoia sa arunc cu pietre in lac, nu conteaza in care, sa le arunc in asa fel incat sa sara de trei, patru sau cinci ori si imi doresc mult , mult de tot sa nu vina niciun intelept sa le scoata de acolo
prea multe vorbe saltarete, ma apuca lenea de sfarsit de 2008 si analiza bizara, nu neaparat corecta conform careia tot ce e stralucitor si usor de obtinut se topeste in doua minute
pacat ca vorbeam astazi de sperietori, mai bine as fi vorbit despre clowni, despre pantofii lor scalciati, despre nasurile precum gogosarii si despre perucile caraghioase, si nu in ultimul rand, despre surasul pictat…
daca as fi semn de intrebare m-as aseza la sfarsitul unei propozitii care ar vorbi despre apa
despre ploaie, trandafiri uscati, lacrimi , vant si inceput de noiembrie
noroc ca astazi sunt semn de exclamare, cu euforie contagioasa in varful degetelor
ucid acorduri grave si ma iau la tranta cu norii
stau intr-un picior , precum cocostarcii doar de dragul jocului si ma stramb la oglinzi , nu am chef de ele
am chef de sampanie rosie de Cricova
si e fain, trag aer adanc in piept si ma mir de minunea de’a fi
elfcris 
Comentarii recente