candva

pe aici treceau elfi

isi ridicau mandrii capetele si isi scuturau pletele pe sub verdele frunzelor

beau licori fermecate din cupe de argint alaturi de copacii seculari, dansau cu zanele si cantau cu spiridusii pamantului

acum…a venit iarna

padurea e pustie si versurile plutesc in deriva printr-un maine ipotetic asteptand vara sau macar o farama de soare

elfii dorm si vorbesc in somn despre dor, despre zambete uitate si temple  parasite unde apele tacute asteapta banuti fermecati sa le fure o dorinta……

 

cartile se scriu singure daca sunt pline calimarile si penita are varful netocit……

 

…..

 

 

candva…pe aici treceau elfi

 

 

 

treceau pasari

mari si gri pe la fereastra sufletului meu

picurau franturi de azur de pe varfurile aripilor…de-ar fi iesit soarele, stropii de cer s-ar fi transformat in zambete, dar asa, inghetau inainte sa imi atinga palmele

 

imi trec degetele peste bucati de pamant negru ca sa nu uit cum miroase campul ininte de a naste flori

imi trec degetele printre frunze ca sa nu uit cum viseaza copacii

imi trec degetele prin par ca sa nu uit ce gust are vantul 

 

cioburi;milioane de cioburi………

daca iei un pahar si ii dai drumul de foarte foarte sus, de pe un munte de gheata iar apoi in timp ce cade rostesti repede abracadabra se va transforma in patinoar pentru zane cand va ajunge jos?

 

orice nord are un sud, un vest si un est…..

 

mi-e dor de soare bun sa imi incalzeasca pleoapele, mainile si inima….

 

treceau pasari, 

picurau franturi de poveste de pe varfurile aripilor….le priveam din livada de meri, cu bratele larg deschise si o umbra de zambet atarnata la coltul drept al ochiului stang…sau invers…cine sa mai stie? zambetele migreaza, se transforma si isi schimba densitatea…

 

astazi …astept cocorii…..papusile de portelan si vulpile