l-ai ridicat ca pe o mica minune din valuri iar marea si pescarusii au ras de rasul tau ce facea ca ochii mei sa devina rotunzi precum margelele si apoi am plecat pe dig sa pescuim guvizi..Atunci cand m-ai inarmat cu sabie de lemn si am navalit peste hoardele de ciulini si brazii se scuturau peste noi iar ghindele pocneau aiuristic din flacari…Atunci cand, aplecat in genunchi mestereai fantani din borcane de iaurt pentru gasca de indieni ce aveau de cucerit un fort imaginar…Atunci cand,nefiind prieten cu printii si printesele simandicoase spuneai cele mai frumoase minciuni vanatoresti..Atunci cand construiai cazemate din carti de joc , trageam cu prastia si ne cataram in copaci..

Atunci cand…ceasul batea miezul noptii iar noi sorbeam vorbe si vin de tara in bucataria plina de zambete, cand iti povesteam despre facultate si imi povesteai despre viata, cand iti ziceam vrute si nevrute despre lucruri mari si mici iar tu aveai o cheie pentru fiecare usa fermecata sau nu…

Atunci cand …

Mi-ai dat verticalitatea ,drumul drept si sangele iute,mi-ai dat milioane de amintiri ,mi-ai dat constelatii de vise…

Atunci cand..iti simt mainile aspre si bune in vis , mangaindu-mi obrazul, stiu, stiu ca ai zambi daca am sta iar de vorba. Pentru ca nimic nu se pierde iar timpul e relativ. Anii sunt doar un drum , ceea ce traim in ei este nemuritor…..