ceasca albastra

Am vrut sa beau cafea neagra…am luat o gura , cu pofta si apoi mi-am adus aminte de soare…nu, nu se oglindea in negrul lucios…am spart cana..si cafeaua s-a scurs printre pietre catre pamantul uscat.

Nu, nu pot bea cafea neagra de doua ori din aceeasi ceasca, nu sub soarele mare si galben ce imi ucide gandurile bolnave de zbor

Privezc cioburile…neregulate si albastre…amintirea cestii  din care nu a mai ramas decat toarta, ca un cercel de papusa.

Astazi imi imbrac sufletul in mantie de roua..am dormit mult, mult..sute de ani…