ca imi cad frunzele
sa nu simt nicodata ca se ingalbenesc si mor
sa nu imi ramana crengile pustiite de verde, jefuite de seva, napadite de paienjeni fara casa
nu, nu e vorba de toamna,m -am imbatat cu simfonii nescrise, inventate de greierii care canta pentru libelule, pentru licurici si alte gaze naive
ridic paharul in cinstea mea, mi-l torn pe pamantul arid si il sorb insetata cu radacinile intinse pana la capatul curcubeului
da…aseara a plouat
cine sa mai numere stropii? nu vezi ca vine iarna ? ca imi ingheata visele si gutuile din geam?
adu-mi un pian, adu-mi doua piane sau si mai bine adu-mi toate pianele
o sa le imprastii clapele pe podeaua uda si o sa sar din do in re , din sol in la, pana cand o sa infloreasca ciresii
si….si atunci…si atunci o sa imi creasca din nou muguri si o sa iti spun o poveste 
sau..sau si mai bine tu o sa imi spui o poveste iar eu o sa fac umbra
sau….
numai sa nu simt, sa nu simt ca imi cad frunzele, ca se ingalbenesc si mor….