sa nu simt

ca imi cad frunzele

sa nu simt nicodata ca se ingalbenesc si mor

sa nu imi ramana crengile pustiite de verde, jefuite de seva, napadite de paienjeni fara casa

nu, nu e vorba de toamna,m -am imbatat cu simfonii nescrise, inventate de greierii care canta pentru libelule, pentru licurici si alte gaze naive

ridic paharul in cinstea mea, mi-l torn pe pamantul arid si il sorb insetata cu radacinile intinse pana la capatul curcubeului

da…aseara a plouat

cine sa mai numere stropii? nu vezi ca vine iarna ? ca imi ingheata visele si gutuile din geam?

adu-mi un pian, adu-mi doua piane sau si mai bine adu-mi toate pianele

o sa le imprastii clapele pe podeaua uda si o sa sar din do in re , din sol in la, pana cand o sa infloreasca ciresii

si….si atunci…si atunci o sa imi creasca din nou muguri si o sa iti spun o poveste 

sau..sau si mai bine tu o sa imi spui o poveste iar eu o sa fac umbra

sau….

numai sa nu simt, sa nu simt ca imi cad frunzele, ca se ingalbenesc si mor….