de ploaia asta care imi intra in ganduri cu picaturi mici si reci
mi-e dor, dor pana la lacrimi de coloanele mele albe printre care dansam cu unicornii salbatici
mi-e dor de cer,
de lacul tacut unde pluteam in barca mea mica de argint
departe
ma simt straina si ciudata ca o poveste desenata in carbune printre coperti lucioase …
cineva m-a ratacit in rafturile de sticla ale unei biblioteci moderne, nu am cod de bare si nici numar de inventar…
paginile mele galbene nu se asorteaza cu zgomotul ceasornicului fara cuc
…
cu ce acord  sa imi incep concertul?
cu valuri, cu furtuna de frunze, cu falfait de aripi peste stanci ?
…
mi-e dor de sare uscata pe pielea arsa de soare
mi-e dor de iarba incurcata in par
mi-e dor de inalt inchis in priviri mirate
mi-e dor de sange clocotind in vene si de teama ca azi va deveni ieri
…
urasc constantele, secundele moarte si mainile ce stau cuminti si asteapta minuni
am furat clepsidra zeilor si am spart-o, cioburile le-am daruit vantului  sa faureasca el un timp neinscris in tipare
…
exista oare matrita pentru fericire?
izvorul ei e defect, am vazut eu, cu ochi de elf  pe plaja la Stuff  , pe o placuta de lemn din spatele barului
…
sa vina vara, sa prinda viata lumea mea imaginara cu margele colorate si spiridusi
sa vina vara ,sa pasesc pe malul marii cu talpile ranite de vals nebun cu pescarusii, cu buzele vinovate pe care a ramas gustul aspru al unui sarut
sa vina vara, sa imi cante greieri la ureche cand ma culc sub cerul plin de stele, sa imi plimb mainile peste pamantul negru si sa visez ca zbor
sa urc printre galben si negru si alb pana la cerul albastru
sa fiu
…
acum dorm…
…
m-am saturat de ploaia asta rece, de norii ei plumburii si de zidurile fara personalitate
sa vina vara !