confuz

e frig…afara sau in mine…nu stiu

ma infasor in mirosul de portocala tavalita prin miere si rasfoiesc fara sa ma uit paginile unei carti groase

parca citeam…parca spune si gandul si ma trage de urechi clatinand incetisor din cap in semn de nemultumire

sa ma certe..ce stie el ? lui nu ii este dor de mare, de vara , de vant…

de ce mananc portocale ? le urasc ! le-am aruncat in mierea ce e sora cu florile ca sa uit, ca sa uit ca nu au gust de mere crude, de mere verzi

visele pasesc pe strazile unei cetati pustii…au plecat singure sa caute cavalerii pierduti

curajoase vise … sa plece asa, fara harta prin cetatea imaginara pe care am desenat-o, piatra cu piatra?

eu, nu stiu de ce am ramas aici si privesc cu manie cerul gri din care nu cad fulgi de nea

ce fel de iarna e asta? ce sens are fara alb? fara turturi? fara patine sa zgarie obraznic gheata?

simt nevoia sa sparg ceva : pahare de cristal, lampi fermecate…tipare…

un trol ciufulit ranjeste de pe raftul bibliotecii, nu, nu e un trol din lumea mea de ciocolata, e unul fals din lut ars cu grija, pe talpa stanga poarta o inscriptie magica : ” made in Norway”

ihi, pana si trolii de jucarie imi rad in fata

asa nu se mai poate : e timpul sa sterg din calendar 48 de ore, sa calc pisica neagra pe coada , sa fac o pirueta si sa dispar 🙂

aer, am nevoie de aer, mult, proaspat, rece

in camera asta plutesc fulgi de papadie si alte chestii care ma fac sa stranut

melancolie in exces si nu e toamna, nu reala … falsa ca si trolul meu, daca ma uit mai bine, cred ca pot sa ii descifrez si eticheta ” made in….”

dar ce mai conteaza ?

plec in pasi de dans si rad

nu inainte de a le face cu ochiul viselor, asa de la distanta ca sa le incurajez…o sa se descurce fara mine o vreme, sunt sigura, doar sunt vise de elf 😉