You are currently browsing the category archive for the 'taceri' category.

pe pielea lui uda sa imi scriu temerile  si apoi sa las soarele sa le arda pana la scrum…
vreau sa ma ascund intr-un ban gaurit, intr-un timbru vechi furat din clasorul din pod, intr-un soldatel de plastic ce de abia a invatat sa lupte, printre spitele bicicletei rosii ce a plecat la colindat pe strazi cu piatra cubica, printre crengi de copac ce imi acopera cu verdele frunzelor mainile vinovate  patate cu visine…..
vreau sa nu imi fie somn si sa ascult cu mirare  minciuni vanatoresti
cateodata si ghindele par prea mari pentru a descrie dimensiunea sufletului ce se fereste printre intrebari ascutite
prinsa in disputa cu mine despre buclele temporare, calatorii cu masini nemaivazute si zane care au baghete din lemn de abanos
greu, ca numaratul oilor imaginare…intotdeauna se va gasi una care sa se strecoare inapoi in rand ca sa iti strice calculul
rabdare…si nevoie de perfuzie cu optmism
maturitate,  aer bun si rece ; ochi larg deschisi…
lupta cu imaginatia care nu stie ca si in joaca te poti rani
nisip
pe pielea lui uda sa imi scriu temerile  si apoi sa las soarele sa le arda pana la scrum…
si apoi sa chem valurile…



sau oglinzile de care ne temem….

nu, sa nu imi spui ca din milioanele de luciri nu este niciuna de care fugi…

nu, sa nu imi spui ca nu exista undeva..in lumea asta mare un lac peste ale carui unduiri te feresti sa te apleci, vreo feresatra peste care tragi cu furie draperiile grele, vreun ciob pe care il ascunzi de soare ca sa nu ii reflecte razele….

umbrele si luminile din care suntem facuti…nu exista cercuri perfecte asa cum nu exista unghiuri care sa nu se supuna …

si totusi , din cand in cand e atat de bine sa te odihnesti in oglinda care inalta , in oglinda care coloreaza, in oglinda care…

nu, nu masti…mastile ascund, oglinzile arata…chiar daca doar o particica dintr-un “ceva”

legea oglinzilor…hmmm… nu pot arata ceea ce nu exista, reflecta ,reflecta, reflecta

ar trebui sa schimb titlul…ar trebui sa spun “oglinzile in care alegem sa locuim”

dar oare ar fi bine ?

inca mai caut oglinda de care ma tem