You are currently browsing the category archive for the 'taceri si atat' category.
marea se agita in verdele ei de smarald cu tot cu scoici si alge si pietre …
imi vine sa rad, intinsa pe nisip privind la pescarusi de dincolo de stancile ascutite
e din alta poveste , spune vantul, bea o gura de vin sec si treci mai departe
si eu pasesc incet, ascultand cuminte cuvinte desprinse din dictionarul realitatii
instinctiv…scara cu trepte egale la fiecare etaj
dreapta…drepte si cuvintele mele
straine
si ochii spun “bau ” de dupa gene ce clipesc vinovate de dorinta de zari necuprinse
imi dau parul dupa ureche si numar invers de la 1000 spre 0
hai – hui
eu, eu, eu
spune gandul egoist si eu ii zambesc complice
am doi ochi si o lume de cuprins in ei
pasarile batand din aripi mari si albe se roteau fara tinta deasupra unei lumi desenate cu carbune pe asfalt
intr-o piata parasita cu tarabe de lemn un orb vindea nepasare in bucati inegale invelite cu grija in matase colorata
zanele zapacite agatau clipe rotunde printre pietre si copaci
…
n-am numarat niciodata de cate batai de inima am nevoie pentru a spune “ma bucur ca sunt”
ma doare incheietura mainii drepte arsa de urme de azuriu
o las , tine de respitatie si de realitate
… si ieri dansam m-a coplesit foamea de cuvinte si de mirari
si placerea de a clipi strengareste din ochi cu drag in ganduri -talisman pentru niste zambete calde
…
… si ieri dansam m-a coplesit foamea de cuvinte si de mirari
si placerea de a clipi strengareste din ochi cu drag in ganduri -talisman pentru niste zambete calde
…
matematica : iar eu imi disciplinez imaginatia lasand carnii si sangelui vocalele frumos rotunjite si hranind gandurile doar cu radicali, logaritmi si integrale… chirurgie :
” era necesar sa ploua”, ar spune norii indiferenti la protestele mele “altfel nu te-ai mai fi uitat drept la cerul cateodata albastru, cateodata plumburiu, ci doar prin ochelari fermecati, iar tie nu iti plac mastile” “si nici previziunile meteorologice ” as adauga eu… certitudine/teama :
dincolo de intuitie si instinct sta incapatanarea mai ales cea de elf
candva, nu demult am ras ironic, m-am scuturat si am invatat sa merg, altfel decat in soapta si de atunci, cand imi vine sa fiu copil si sa dorm ma iau de mana , ma duc in fata oglinzii si ma cert pentru ca uit ca pot seca marile, ca pot muta muntii , cu un simplu “as vrea” fara alte conjugari inutile
arta: culorile nu se aseaza singure si fara sens pe albul panzei o mana inconstienta le culege din lacasul in care stateau cuminti visand la ce ar putea deveni morocanoase, trezite de lumina cruda a diminetii nu inteleg si mie imi vine sa strig la ele, sa le arat ca tabloul a fost si este cald, inteligent si frumos chiar daca un Picasso nebun le-a aranjat alandala
timp: caruia i-am interzis sa curga
intrebare : complicat de simplu sau ciudat de complicat ? rezumat : mana intinsa NU trebuie sa spuna intotdeauna o poveste
………
daca as spune ca scriu linistita cu mana la tampla si penita asezata strengareste intre doua degete as minti
iar elfii nu mint, cel mult interpreteaza ,se insala sau sunt uituci
un joc, si el plin de culori pe care le amestec alandala si le trimit sa treaca dintr-o parte in alta a tunelului sapat printre ganduri asa nu trebuie sa mai dau cu zarul intre acorduri fine, aspre sau prea inalte nu ma pricep la muzica, cum nu ma pricep la pasii clasici de dans tot ce are legatura cu zgomotul trebuie sa fie atipic, prin urmare salbatic ca sa imi placa de ce tunel fara voci ?
imi e teama …ca le-am eliminat pentru vinovatia de a apartine unor chipuri oarecare
si sunt satula de vorbe lungi sau de unde scurte, de hopa-mitica intre alb si negru si mai ales de frica , scrisa cu litere transparente si ascunsa dupa zambete calde si strangeri de mana prietenesti
doamne cat de sarac e DEX-ul cautand cuvantul “relaxare ” dau peste definitii seci , daca nu le-as gasi in dreptul cuvantului as crede ca se refera la altceva
da si de aici incepe sa ma mai roada o intrebare : relaxarea este ruda mai saraca sau mai bogata a nesimtirii ?
sau linistea ?
mi se face frig,parca si eu ma invart in tunel… as vrea sa beau vin, rosu, sec, sa fie vineri si vara si maine sa plec la cocotz dar e marti ,iarna, gri inca si nu am timp pentru vise asa ca ma rezum doar la vin si la gesturi fara teoreme de demonstrat simple sau eu simpla azi
cred ca sunt obosita, foarte foarte obosita si imi doresc sa ma relaxez cu nesimtire , in liniste sa nu ma mai gandesc ca mi-e frica de frica celor care imi zambesc cald si imi strang mana prieteneste maine miercuri, februarie , noapte cu -3 grade cf. AccuWeather, ploaie si somn sau nu…
un joc, si el plin de culori pe care le amestec alandala si le trimit sa treaca dintr-o parte in alta a tunelului sapat printre ganduri asa nu trebuie sa mai dau cu zarul intre acorduri fine, aspre sau prea inalte nu ma pricep la muzica, cum nu ma pricep la pasii clasici de dans tot ce are legatura cu zgomotul trebuie sa fie atipic, prin urmare salbatic ca sa imi placa de ce tunel fara voci ?
imi e teama …ca le-am eliminat pentru vinovatia de a apartine unor chipuri oarecare
si sunt satula de vorbe lungi sau de unde scurte, de hopa-mitica intre alb si negru si mai ales de frica , scrisa cu litere transparente si ascunsa dupa zambete calde si strangeri de mana prietenesti
doamne cat de sarac e DEX-ul
cautand cuvantul “relaxare ” dau peste definitii seci , daca nu le-as gasi in dreptul cuvantului as crede ca se refera la altceva
da si de aici incepe sa ma mai roada o intrebare : relaxarea este ruda mai saraca sau mai bogata a nesimtirii ?
sau linistea ?
mi se face frig,parca si eu ma invart in tunel… as vrea sa beau vin, rosu, sec, sa fie vineri si vara si maine sa plec la cocotz dar e marti ,iarna, gri inca si nu am timp pentru vise asa ca ma rezum doar la vin si la gesturi fara teoreme de demonstrat simple sau eu simpla azi
cred ca sunt obosita, foarte foarte obosita si imi doresc sa ma relaxez cu nesimtire , in liniste sa nu ma mai gandesc ca mi-e frica de frica celor care imi zambesc cald si imi strang mana prieteneste maine miercuri, februarie , noapte cu -3 grade cf. AccuWeather, ploaie si somn sau nu…
asortat cu fluturi
azi
scotandu-ma din geometria lui ieri cu unghiuri ironice
pfffff
maine “Dumbrava minunata”
acum somn
picaturile de ploaie dansau acrobatic printre cuvinte de portelan vechi si albastru , desenand cupe in care imi varsam cuvintele de ciocolata amaruie
la fereastra cu zabrele de lemn asteptau pasari mari fara aripi
frig…si norii dansau in spatele perdelei gri
sopteste vantul…”ziua in care” a fost ieri, un alt ieri din care timpul va face dulceata de trandafiri si de nuci verzi
………………………..
toamna fara plumb
dar totusi toamna
ca o apa care curge ocolind cu eleganta pietrele rotunde, patrate sau cu forma nedefinita
ca ” buna dimineata” cu zambet pe gene si dorinta de dulceata de cirese negre pe buze
oare exista bucati de realitate mai calde decat cele dintre munti, cand cerul plin de stele iti navaleste cu forta in ganduri? cand o pala timida de vand iti fluiera in ureche cu glas de greiere indragostit?
doamne…o fi venit toamna? de imi ploua in suflet ruginiu si absurd?
sau despre sambete cu iz de vacanta mare
cand pielea fierbinte miroase a noapte si are gust de vanilie cu caramel
lene…
vreau sa ma intind sub o umbrela cu dungi albastre si sa beau limonada cu gheata
imi vine sa rad, dar zambetele de culoarea zmeurei coapte prea mult ma trag de par
mi-am cumparat struguri, galbeni, ciorchini mari cu boabe obraznice pe care le zdrobesc cu ura intre dinti
un gand cu clopotei la glezne ma cearta ca nu dorm
asa ca mai clipesc odata cu intelegere , imi ridic sprancenele putin ironic si tac
elfii doar spun povesti, nu umbla incaltati in bocanci de lemn prin ele…..
atunci cand incerci sa asemeni albul cu negrul pentru ca tie ti se par la fel
virgula
pentru ca am ramas in pana de puncte
fara calimara, fara pescarusi si mai ales fara valuri
oare bufnitele isi spun buna dimineata atunci cand rasare luna?
astazi mi-am cumparat sandale negre cu toc inalt
astazi am fost la “Sex and the city” imbracata cu rochia rosie de drac
si am ras in hohote si am plans
astazi am urat din adancul sufletului si m-am bucurat ca simt
astazi am fost
punct
toate intamplarile minunate incep cu un punct
iar eu incep aici si acum ce am crezut ca incepusem ieri
stau si ma intreb, cu gandurile cuminti asezate pe langa corp si cu parul prins la spate….
mai vreau? mai stiu? mai incerc?
m-am rastignit pe nisipul aspru plin de scoici
m-am rastignit in iarba salbatica mirosind a cantece de greiere nebun
parca mi-ar fi sete …
las sa treaca pe langa mine umbre , le las sa ramana straine si reci
sau poate eu m-am imbracat in frig ca intr-o armura
vara indiana…
nu mai stiu sa plang…atata timp mi-am negat lacrimile incat acum nu mai stiu sa plang
vreau sa ma doara, vreau sa stiu ca ma poate durea, vreau sa stiu ca imi pot lasa clipele sa devina de ceara
prea multe ziduri si prea inalte
acum cateva secole cand iubeam…
mai vreau? mai stiu? mai incerc?
de fiecare data cand ma indragostesc imi vine sa rad…constienta ca int-o clipa, in doua sau in trei imi voi scutura cu nonsalanta suvitele rebele, voi privi spre soare cu indrazneala si voi spune : “doar mi s-a parut”
si viata curge, ca un rau de munte…
si eu vreau sa cred
in vara indiana, in vant, in ploaie…
prea multa zapada in care m-am ingropat crescand, prea multi pasi sariti, prea multi licurici si prea putine taceri
cand eram copil ma temeam de ziua in care vor disparea spiridusii, zanele, si copacii fermecati
cand eram copil …acum cateva secole…ieri…
acum imi este frica de intrebarile din suflet
nu vreau sa le rostesc, sa le astern,… si ma joc, cu soarele, cu luna si cu bucati de plastelina moale si colorata
modelez ore frumoase si raze de soare
dar…
sunt nebuna? sunt nebuna pentru ca vreau lacrimi in loc de zambete?
ce ciudate sunt oglinzile pe care ti le aseaza in fata parerile celorlalti
le consideri mai pure? mai pline de valuri? mai false? e oglinda reala cea in care te privesti sau e oglinda din Alba ca Zapada ?
adevarurile sunt atat de transparente si de fragile…crosetate din picaturi ce se aduna si se destrama
ma gandesc la puzzle, ma gandesc cum as aranja fiecare gramajoara de figurine intr-o cutiuta cu eticheta albastra…doar amestecate mi-ar da raspunsurile la intrebarile din care sunt formata..separat..fiecare ar insemna altceva
sunt momente in viata cand esti spectator inactiv la piesa ce se deruleaza pe scena in fata careia te-ai trezit din pura intamplare
sunt ciudate oglinzile, dar ele reflecta mereu ceva, nu pot arata ce nu exista chiar daca doar farame de realitate
un pic din ieri, un pic din azi, un pic din maine
importante sunt culorile cu care imbraci lutul, si cuptorul in care il arzi
………………………………..
putin mirata, putin cu zambet in coltul buzelor
nu stiu daca recunosc oglinda prin fata careia am trecut dar cu siguranta sclipirile ei m-au ajutat sa o gasesc pe cea prin fata careia trec acum 
in orasul tau strazile sunt mai triste decat in orasul meu ?
ca vinul ce umple cupele grele de argint
ca focul ce arde macinand bustenii adormiti
rosu
de sange curgand nebun prin vene
imi este dor de luna
de ganduri in zig zag
si de gustul semintelor inainte de a deveni copaci
as vrea sa uit ca am trup si sa cad in cascade de pe inaltul cel mai inalt…sa curg in tacere printre copaci cu scoarta alba luminata de luna, peste pietre rotunde …
mi se faramiteaza vorbele, devin praf de stele…
as vrea sa uit ca am trup….si sa trec in vartej colorat starnind praful si frunzele
sa ma pierd, precum un sunet inalt peste vai
nu imi mai ajunge sufletul, prea multe ganduri hai hui
miroase a struguri negri si a gutui coapte
Rupe-mi gandul in patru vantule si poarta-ma catre verdele brazilor si ros-galbenul frunzelor ce incep sa cada
O sa picur precum ploaia imi spun..
O sa ma plimb printre pietre , o sa tac…mi-am ascuns cuvintele printre radacini ce sfredelesc pamantul
Doua maini sa cuprinda o aripa de vis…
Timpul si-a luat vioara din care curg acorduri triste..atat de triste incat sunt cumplit de frumoase, atat de triste incat mi se umple sufletul pana la refuz de minune si lumina calda de soare
Doi pasi si o pirueta, primul dans pentru toamna…
care e limita? cerul albastru? …dar poti sa atingi granitele desenate de nori? si daca nu…atunci nu inseamna ca nu exista limite?
singura regula este sa nu iti incalci regulile, iar daca ti le incalci totusi- sa nu pleci capul…si sa iti asumi consecintele
cu zambetul pe buze
si cu fruntea fara riduri
ma plictisesc uneori…am minute intregi in care reusesc sa ma plictisesc si atunci imi vine sa imi bag mainile in buzunar si sa plec hai-hui prin lume, fara bagaj, fara o tinta anume…dar nu plec…ma fura vartejul celorlalte minute, ore , zile…
despre focuri ce au ars pe plaja, despre chitari cantand sub stele, despre The Doors rasunand in fata la Stuf…
spune povesti si plange, cu lacrimi albastre…
a fost….
a fost o Vama Veche
muribunda acum…o ucid umbrelutele si sezlongurile si muzica proasta…o ucid pantalonii albi imaculat asortati cu ochelari de soare , fustitele roz cocotate pe pantofi cu toc de 10, … o ucid terasele fara banci de lemn…o ucid motoarele masinilor de lux ….
undeva…printre scoici albe, mic, sufletul ei sta ascuns…
mi-am regasit Vama cand ma uitam la cerul fara nori ce saruta in departari marea
mi-am regasit Vama in paharul de bere rece de la Ovidiu
mi-am regasit Vama, atunci cand seara a inceput sa arunce umbre peste galagia colorata
mi-am regasit Vama in algele ce mi se impleteau pe picioare
mi-am regasit Vama in nisipul plin de pietre si scoici
mi-am regasit Vama in cerceii de lemn ce imi atarna la ureche
mi-am regasit Vama dansand pe plaja la lumina lunii
marea spune povesti
despre timp, ce a curs precum cafeaua dintr-o ceasca mica de lut…a ramas pe fund zatul , in care incerc sa ghicesc…
…
inchid ochii si zambesc..in sufletul meu Vama traieste inca J
Dialog in fata tejghelei prafuite de lemn
-ai venit sa vinzi sau sa cumperi?
-am venit sa vand, ba nu, am venit sa schimb
vreau sa iti dau sufletul imbatat de soare
la schimb pentru un suflet cu neguri
sau poate pentru unul cu colti de metal
care sa muste cu pofta din trupul
zilei de maine
prea multa lumina in mine
prea multa lumina si palmele se aseaza
cuminti peste vorbe
am venit sa schimb
da-mi suflet cu lanturi
da-mi suflet cu lacat
comentarii recente