You are currently browsing the category archive for the 'taceri nocturne' category.
tic- tac de ceas uitat pe o noptiera, aratand ore ciudate, numai de el stiute
rama de lemn incadrand un portret vechi in ulei
doua nuci pe o masa rotunda , gradina cu bancuta si fantana de piatra
carte cu coperta de piele si semn de matase … aroma de ceai englezesc
imi vine a cere sa fie frig, sa imi infasor umerii in salul de lana si sa imi lipesc obrazul de fereastra
imi vine a cere sa fie luna si sa ii strivesc razele cu talpile goale
imi vine a cere sa fie ceata
ma uit pe geam : afara, prin praful gri sufletul meu paseste drept, imbracat regulamentar cu fustita cadrilata si camasa cu guler alb
nu are nimic pretentios in miscari, cred ca asteapta ploaia, ca sa faca turte de noroi si apoi sa le arunce fara sa stie de ce in gardul verde, proaspat vopsit al vecinului de alaturi
desenez grafice si ma asez pe rand pe axa lui y sau x..nu le-am dat inca un nume , le las sa fie necunoscute pana la noi ordine
ma privesc cum cresc si descresc ,sunt simple rapoartele, fara cifre neasteptat de obraznice
am trecut ordonat print nebuniile fiecarei varste, am experimentat si ce era moral, si ce era imoral de experimentat, am fost copil si matur pana in maduva oaselor, asa ca acum, privind cu seninatate in oglinda pot cu usurinta sa aleg copilaria, fara sa imi fie teama ca alunec in penibil
imi este simplu si firesc sa fiu, cu sosete trei sferturi si codite zburlite chiar si atunci cand port rochie eleganta de seara
am ales sa traiesc respirand adanc aer rece, care trezeste dimineata mai frumos decat un suc de portocale proaspat stoarse
si sunt eu, ma recunosc in fiecare gest , in fiecare clipire, in fiecare cuvant
e usor sa imprumuti si sa porti personalitati, e si distractiv uneori, dar atunci cand arta ajunge la grad de arma e trist…fara sens
asa ca imi chem sufletul de afara si il rog sa se spele bine pe maini, i-am pregatit tarta cu mure si lapte cald
daca nu o sa adorm inaintea lui o sa ii citesc o poveste, daca nu, sunt sigura ca isi va spune singur una….
senzatie de trandafir sangeriu dezbracat de verdele frunzelor, jefuit de spini…
frumusete bolnava de frunze ce isi parasesc cu tristete copacii…dar totusi ii parasesc
plang in mine ruine de castele…si imi vine sa tip la alifantis sa nu mai culeaga umbre si se rotesc si se rastoarna ceruri albastre si negre si pline de stele as scrie milioane de cuvinte dar nu mai gasesc niciunde pene fermecate sunt cuvinte simple, complicat de simple in al caror labirint mi s-ar pierde principiile ……. cum sa ii explic eu lui Newton ca ale sale m1 si m2 se revolta si isi neaga greutatea si r-ul ?
…….
estetic, absolut estetic si plictisitor de corect, ca o poveste scrisa de o fata la pension nu gandesc prea mult, visez prea putin. astazi ma desfac in coordonate, in x si y si z si blestem matematica ce imi aduce fiori de otel printre randurile mele cu zane dansand… si iar imi pun intrebari existentiale si ma uit in urma sa vad de unde incep, si ma uit in mine ca sa aflu de ce ma mint uneori poate pentru ca imi este dor de scotia , de dealurile ei verzi pe care nu le-am vazut nicioadata …. gata, imi duc ochii obositi la culcare, acum nu pot abera ordonat…
plang in mine ruine de castele…si imi vine sa tip la alifantis sa nu mai culeaga umbre si se rotesc si se rastoarna ceruri albastre si negre si pline de stele as scrie milioane de cuvinte dar nu mai gasesc niciunde pene fermecate sunt cuvinte simple, complicat de simple in al caror labirint mi s-ar pierde principiile ……. cum sa ii explic eu lui Newton ca ale sale m1 si m2 se revolta si isi neaga greutatea si r-ul ?
…….
estetic, absolut estetic si plictisitor de corect, ca o poveste scrisa de o fata la pension nu gandesc prea mult, visez prea putin. astazi ma desfac in coordonate, in x si y si z si blestem matematica ce imi aduce fiori de otel printre randurile mele cu zane dansand… si iar imi pun intrebari existentiale si ma uit in urma sa vad de unde incep, si ma uit in mine ca sa aflu de ce ma mint uneori poate pentru ca imi este dor de scotia , de dealurile ei verzi pe care nu le-am vazut nicioadata …. gata, imi duc ochii obositi la culcare, acum nu pot abera ordonat…
singular
daca ar fi de doua ori sec ar fi absurd…sau nu mi s-ar potrivi
atunci cand beau vin alb din pahar cu picior elegant nu pot avea ganduri negre
iar atunci cand le am nu pot bea acelasi vin alb
cumplit de simplu pentru lumea mea cu semne runice, ciudat de complicat pentru restul lumilor cu legi bine batute in cuie
de ce asazisul firesc al altora ma scoate din firescul meu ?
cu ce drept ?
sec…teama de prapastii fara dimensiune, sunet si culoare
nu durere, nu lacrimi, nu tipete…doar o lene dusa la extrem care m-ar face sa incalt cioarapii de lana impletiti de o bunica, sa imi culc tamplele zvacnind pe un pui de perna si sa dorm somn fara vise
revolta cu minus, ca o luna ce se transforma din galben rotund in crai nou
nu, nu am dorinte de soptit
….
am pierdut pe undeva niste unghiuri ascutite si tare imi este dor de ele
am asa un chef de ghimpi, de scrasnet si de sticla sparta
….
cateva afurisite de randuri si o umbra de deprimare…ieri
asa ca azi am baut vin alb sec din pahar cu picior elegant
si cum de doua ori ar fi absurd sau nu mi s-ar potrivi…
…
maine, toamna inca, cu miros de soare adormit
sigur cu promisiuni de zambet sugubat ce a baut prea mult must
de aer tras adanc in plamani dimineata cand inca nu ai deschis ochii
de aer ce intra in valuri prin fereastra intredeschisa
nevoia de vant ce iti arunca cearceaful albastru de pe picioare
nevoia de oglinda fara sclipiri poznase
nevoia de simplu si de complicat
cred ca inca nu s-au numit toate minutele, nu, mai sunt cateva intre aproape miezul noptii si un pic dupa miezul noptii, cateva, firave, tacute …
as fi vrut sa scriu despre niste frunze care imi mangaie ideile ce vor rade, as fi vrut sa scriu despre vartejul lor aramiu…
dar am nevoie de aer
si respir
zgomotos, sa imi aud gandurile…
imi sunt iarasi noptile fara ceasornic , imi sunt iarasi noptile pline de luna, de prea mult clocot
si traiesc, si ma joc, mai ales ma joc …
imi atarna zambete de urechi precum cerceii de cirese coapte si in varful degetelor mi-au crescut flori salbatice
si nu mi-e teama sa fiu …
si ma inalt pana la boltile de cristal…
sa ii cant timpului un cantec de leagan
doar eu putin ciudata, putin cu lacrimi in coltul genelor…
ca prea multe ganduri am lasat sa se cearna prin sita, ca prea multe vorbe am spus, ca….
atunci cand rasare luna sufar…sufar ca nu o pot atinge , ma imbrac in noapte ca intr-un halat de casa si imi alung visele cu pumnii stransi
prea multe clipe de gheata…gheata frumoasa, albastra, neteda
si totusi cat clocot, cata nebunie, cata sete
nu o sa merg niciodata drept , niciodata…am invatat prea tarziu sa sar si imi place…
gust de cirese amare din dulceata, gust de buze muscate pana la sange, gust de sampanie
ce vreau? tot ceea ce este imposibil si interzis, tot ceea ce este dureros de departe
incapatanare de copil , da
ce e drept? la ce te raportezi cand alegi? daca e drept si te doare, atunci mai e drept? daca nu e drept, dar nu te doare..dar poate doare in alta parte, atunci mai e bine?
unde or fi acum spiridusii? tare as mai avea nevoie de unul sa imi rada dement in ureche si sa faca tumbe, tare as mai avea nevoie
acum cativa ani cred ca eram un om batran…da asa, batran tare, numai par alb si baston nu aveam …si nici nu crosetam, dar in rest…
heeeei, si nu, nu era poveste…intr-o zi, nu o zi extraordinara, ci o zi cat se poate de obisnuita, am disparut
nu in ceata (era vreme frumoasa), nu de la soare , nici inghitita de un rechin
pur si simplu am disparut ca sa ma reinventez
si tare, tare, tare mult imi place…si da, recunosc, ma alint, dar elfii, elfii la varsta mea sunt tanci de-o schioapa, nu? si tare, tare, tare sunt fericita cateodata..
pentru zilele care trec si nu ma dor, pentru haos, pentru liniste, pentru milioanele de hohote de ras, pentru dansul salbatic, pentru lenea de pisica….
chiar si pentru gheata…ca oricat de albastra ar fi mai are si fisuri
of , da si iar am facut un talmes balmes din cuvinte, da’ nu-i bai, ca daca as fi mai ordonata n-as mai intelege nimic din ce scriu 
de gutui galbene
sssst…visez
noapte buna
flacari galbene maturand pamantul gri..straturi de cenusa ce asteapta vantul sa le imprastie
au ars maracinii, au ars toti pana la ultimul
imi las talpile sa paseasca goale peste marea de flacari
imi las mainile sa se intinda albe catre cer implorand ploaie
radacini, radacini pornind din ochi inspre suflet
si drumul? unde dalele reci si egale? unde zidul spre care…?
jos inseamna albastru, sus inseamna negru. puncte geografice ale unei zile zdrentuite ca o veche manta de razboi
lacrimi de papusa si campul gri pe care danseaza haotic flacarile galbene
in visul meu , fara lumina de soare gandul isi cauta acordurile
in visul meu fara cer plin de stele ideile se zbat nelinistite
in visul meu explodeaza culorile …isi cer dreptul la existenta…
buna dimineata si noapte buna
timid se aseaza o umbra de toamna peste aleile tacute
parca , parca razele de soare danseaza mai lent
astept cu sete caderea frunzelor galbene si rosii
astept cu sete ploaia marunta pe piatra cubica
vreau sa imi imbrac orasul in gri si sa ma plimb
pe pervazul ferestrei, cu genunchii la gura…cu tamplele in palme ascult …
imi tipa sufletul precum o pasare de prada
eu tac…doar umbrele continua sa treaca precum pelerinii
ma regasesc in maine precum o picatura de ploaie ce sta atarnata de marginea unei clipe, ma regasesc in maine
lemn ud… lemn din padurea de la marginea lumii
flori de iasomie in cana de lut ars
pamant framantat in bulgari mari si negri
ies gandurile din filele cartii ce inca se scrie cu cerneala rosie…
imi este sete de rosu, de rosul sangelui clocotind in vene, de rosul trandafirilor cu spini, de rosul rubinelor stralucind tacut pe negrul matasii
imi este sete de vin si de viori cu corp de lemn lustruit cantand departe…
vals…
si sec…da sec …si mi-a placut
nu stiu …da da am voie sa nu stiu? ganduri razna intr-un taxi galben ce ma duce spre casa, da maine am cocotz, maine , da si vreau si mi-e pofta de cocotz
ganduri aiurea …vin alb ce mi-a placut
copaci priviti din fuga …ma indoi precum tulpinile lor in bataia vantului ce ar fi putut sa bata…
cu verde si alb da , sau poate cu verde si stele
noapte buna, noapte fara vise, noapte buna cu ganduri de vin alb …
daca ar fi sa impart matematic sunt curioasa la ce concluzie as ajunge…
ce scriu eu aici? nu conteaza, razna azi, razna de obicei
imi e ciuda si sunt satula si imi e asa..nu stiu cum, de parca vad filme vechi pe un ecran cu panza rupta
as vrea sa ma desenez si apoi sa umplu conturul cu ceea ce simt, as vrea sa imi iau ideile si sa le insir pe o ata in fata ochilor
ce scriu aici ? razna..da da….
as vrea sa inteleg de ce nu se intelege
ce ?
ca iubesc uneori.., ca atunci cand iubesc , ochii mi se umplu de stele si rad….
ca urasc uneori, ca atunci cand urasc, ideile mi se aprind si striga catre cer cu pumnii stransi
ca traiesc uneori, pur si simplu, fara suflet si idei, ceea ce vreau sa traiesc
da , minte , suflet, trup
nu intotdeauna impreuna, nu intotdeauna separate, nu intoatdeauna in proportii egale
razna da
ii desenez cu pulbere de stele…
caruselul se invarte prea repede, mult prea repede
imi aduc aminte de un cantec si de o plaja pustie, de my wild love , de valuri ce se spargeau de pietre, de noaptea in care am inceput sa ma uit…da sa ma uit pe mine cea de atunci ca sa ma gasesc pe mine cea de acum, sa ma regasesc de fapt…m-am reinventat din dans nebun si din priviri cu zambet….
iau lutul moale si il framant in palme…il modelez, il admir si il framant din nou..
fiecare zi are alta culoare…
si imi aduc aminte de drumuri de munte si de copaci cu frunze de culoarea focului cand mi-am spus…pleaca, dispari, aici locuiesc eu incepand de astazi…
cand mi-am scuturat gandurile adormite pana au deschis ochii fara umbre spre cerul albastru
dansez…cu pasi repezi, prea repezi ..simt soarele cum arde…
o sa imi arda fata, o sa imi parleasca genele, o sa topeasca si ultima farama de ceara care mai ramasese…
sa il opresc ? dar timpul curge atat de frumos, atat de frumos…
imi e sete, o sete cumplita de viata
imi e pofta, o pofta nebuna de mere verzi in care sa imi infig dintii , sa le simt cum troznesc crude
imi e dor, dor bolnav de zbor
ce daca - imi spun? ce daca merg in zig-zag ? vreau mult, vreau multe, vreau imposibilul
vreau totul, vreau sa stiu, si sa am, si sa pot…ma lupt cu timpul care nu imi ajunge
hei la
merg inaintea pasilor mei
ore de catifea, grea si rosie sa estompeze zgomotul pasilor prea grabiti
soapte , cu efervescenta de sampanie de Cricova
tic-tac de ciocolata , pentru zilele fara inceput si sfarsit
maini care se intind sa apuce soarele
zambete fara umbrela
milioane, milioane , milioane de culori
asa sunt azi, m-am transformat in curcubeu
sau nu…
am clopotei in gand si imi e cald, as vrea sa bata vantul
visez corabii cu panze albe, visez stele plutind peste valuri
imi e dor de o plaja pustie cu nisip aspru si scoici taioase…
…………………………..
visez munti inalti
imi e dor de stanca rece…
…………………………….
visez poieni cu flori salbatice
imi e dor de iarba sa imi mangaie picioarele ude de roua
……………..
visez si toate visele se amesteca
sau zambetele ?
de obraz ce se odihneste pe albul pernei de puf
lene de gene acoperind ochii ce privesc cu neincredere rosul cireselor
lene de vant cald ce mangaie buzele arse de sete
lene de mai
in rosu si verde
…
astazi a plouat
nu , nu pe cer, nu , nu in suflet
pur si simplu noapte cu stele calde sau reci la care sa ma uit
fara ganduri, fara vorbe, ca o pisica lenesa ce sta tolanita pe pervazul ferestrei
sa gust intunericul , sa ma imbrac in el ca intr-un cearceaf de matase
daca ar mai sufla si vantul…
cu talpile goale, si maracinii imi sfasie pielea
merg dinspre nicaieri spre orizonturi albastre
nu , nu am aripi, nu am zbor
si vantul, si focul, si scrumul…
campiile verzi se zaresc in departare , campii mirosind a margarete
sabotii grei de lemn imi atarna pe umeri…nu, nu ma incallt
si izvorul, cu apa rece …nu ma aplec sa sorb, nu, imi este prea sete, mult prea sete…
astept soarele, il astept cu o ruga, baia de raze sa imi topeasca ideile…sunt prea multe
jocul, tabla de sah, piese imprastiate, fac mutari in zig zag, fara noima, fara reguli
rad cum nu am ras niciodata si gandul se uita mirat inspre suflet si il intreaba, cine esti?
hoinaresc, hoinaresc adunand amintiri, le culeg si le atarn ca pe o bratara in jurul gleznei
fiecare culoare un clopotel, un sunet…
e vara deja, si vara imi infloresc maracinii
imi sfasie pielea dar ii iert, fac flori atat de frumoase
mi-as lua ideile de mana si am pleca sa hoinarim prin padurea de vise…?
si daca atunci cand as deschide fereastra nu mi-ar fi teama de vant…?
si daca as asterne cu sufletul pe hartie cuvintele ce nu mai vor sa stea cuminti la locul lor…?
si daca ochii plini de scantei ar sti sa vorbeasca..?
si daca as avea curajul sa deschid mainile larg catre cerul albastru..? si sa fac piruete ?
ma cearta clipele ca le las sa curga in cascada…imi cer un lac albastru cu nuferi
si eu vreau sa fiu si sa rad si sa cred…
se scutura copacul din fata ferestrei, ninge in alb si in roz peste mine
eu tac si ascult
ascult gandul cu clopotei ce mi se agatase de ureche cum bate tic-tac
oare doar gandul ? …
de nisip aspru si de scoici
de piele arsa de soare si alintata de vant
de buze sarate sorbind limonada sub o umbrela colorata
imi este dor de noapte si de stele
de zmee ce se inalta pana la cer si de orizontul cu panze albe
vreau valuri, multe multe valuri…
uneori dureros de fierbinti…le simt ca pe rauri de lava ce urca nu coboara….
uneori crude si verzi ca iarba calcata cu picioarele goale
uneori ca falfait de aripi de pescarusi noaptea…doar ca o parere
proiectii pe un perete alb
proiectii pe un perete gri
lumina
intuneric
litere in zig zag si clopotei la ureche
cand caus palmele s-au strans sa prinda putinele picaturi de ploaie…
cand cu teama varful degetelor atinge oglinda tremurand…
plutesc nuferi ca barci de ingeri picate din pulberea stelelor…nuferi galbeni intre ale caror petale sa iti odihnesti gandurile …
ce minune tine prinsa intre cer si pamant dantela de nori?
cine toarce visele? si le trage in fire lungi de borangic ?
simt cum tiptil imi patrunde noaptea in suflet, se strecoara ca un greiere incaltat cu opinci de sticla
sssst…liniste…sa adormim ideile, sa lasam vorbele pentru paginile zilei de maine si sa imbracam zambetele in valatuci de ceata….sssst, sa lasam obloanele de iedera peste ochiul de apa si sa stingem felinarele licuricilor
tic-tac, miezul noptii vine grabit..
ssst, som usor ….
simt cum mi se intuneca zambetele si alung cu varful degetelor norii ce se aduna
rad , imi canta visele, imi fluiera ideile, si atunci, atunci de unde curg lacrimile…?
nu mai vreau nici soare, nici noapte, nici luna, nici flori
vreau vant, un vant napraznic si un drum plin de ceata
sa ma lupt cu balaurii imaginatiei mele, sa merg singura cu fruntea sus prin vijelia ce ar incerca sa ma doboare
vreau o stanca alba si neteda ca oglinda de care sa imi agat inima, prea tanara ca sa uite, prea tanara ca sa creada…
am momente, scurte dar cumplite in care as vrea sa am colti de fiara si sa sfartec timpul, sa il rup in miloane de fasii subtiri pe care sa le innod aiurea ….
sunt clipe, care trec prin mine incaltate in cizme de cauciuc pline de noroi…
o sa dorm, o sa dorm si maine, cand voi deschide fereastra, ploaia imi va spala mainile si fata si sufletul…
rad , rad cu lacrimi ca sa ma mint ca lacrimile de mai devreme au fost pareri
sau ca sa ma mint ca nu au fost…
Nicu Alifantis – Emotie de toamna
cateodata stau si ma intreb : cat de mult pot indrazni?
sa intind mana si sa iau…
si daca mana se intinde spre luna?
si daca mana se intinde spre flacara?
nu imi este teama de caldura , imi este teama de cenusa si fum…
de cate ori uitam?
uitam de noi, de vant si de ceata…
uitam de zapada care s-ar putea asterne in straturi peste clipe in care am simtit…
uitam cuvintele pe care am fi vrut sa le spunem, uitam ca am vrut sa inchidem ochii, uitam ca visele traiesc chiar si dupa ce somnul se destrama….
uitam ca umbrele unor pasi nu pot fi intotdeauna sterse
vine dimineata, din clipa in care se naste noaptea stim ca vine dimineata…si nu o constientizam prin raze de soare ci prin absenta razelor de luna…
sau poate nu…
as fi putut sa imi pun o dorinta, as fi putut sa cred …
dar am simtit ca ceva a murit, nu stiu, poate un vis , sau un cuvant, sau un zambet
maine, ma voi opri pentru un minut in fata oglinzii, imi voi netezi gandurile si imi voi rosti dorintele, fara sa ma agat de razele stelelor cazatoare…
comentarii recente