You are currently browsing the category archive for the 'ganduri de elf' category.
ma dor ochii, bolnavi de lumina
prea alba, prea clara
dor de strazile mele pietruite fara nume pe care pasii muti se plimba agale tinandu-se de mana
dor de vise, sorbite cu sete din pahare inalte de cristal, de matase grea si de viori
clisee? poate…dar sunt ale mele si-mi sunt dragi
ca filele ingalbenite de carte
ca serile cu gust de ciocolata amaruie
cum ar fi, sa te legi la ochi si sa te bazezi doar pe celelalte simturi?
sa nu mai treci prin filtrul culorilor, al formelor, al unghiurilor …
sa ai incredere
sa ai curaj
sa tragi aer adanc in piept si sa accepti
ochii fura si mint uneori
nu, nu filozofez, nici nu sunt profunda, doar ca vizualul uneori inseala
pe asta se bazeaza publicitatea, nu????
obosita de sabloane, cu sete de sunete ample, de sunete grele…
cu sete de adevaruri care dor
satula de web, de incadrarea in z sau y sau x generation
dimineata, 6, cafea, neaparat neagra, neaparat mail de dupa cafea
neaparat meeting, neaparat rezumat
neaparat actiuni si creatie si
multe pucte de suspensie
si viata, franturile de viata furate , traite ca un pahar de vin sorbit pana la fund
deprimata azi, de constanta, de grafice, de punctual si ok si imprumut din alte culturi
mmm
dor de frunze ce mi se loveau de fereastra si ma indemnau sa visez
azi, de abia daca am timp sa imi citesc gandurile
si am tendinta sa le asez si pe ele in sertare etichetate
e si asta o ecuatie, a carei rezolvare, atipic , necesita introducerea unei necunoscute de siguranta
da…
e de la vin sau mai degraba de la branza de capra cum ar zice un vechi proverb bulgaresc
prietenii stiu de ce 
dar am spart toate cestile, chiar si pe cea albastra, cu desene chinezesti
imi vine sa rad
cum era chestia aia, cu ” in fiecare om zace un roman”?
si daca eu azi nu gasesc nici macar o fila, nici macar o nenorocita de fraza ????
ploua, mizerabil de mult, nu imi place ca ploua, nu imi place orasul gri, nu gasesc haz nici macar in strazile pietruite
ciudat, sau paote firesc
dar firescul asta nu e firescul meu
de ce trebuie sa trasez linii, de ce trebuie sa? sa orice…
vinul e negru si aspru si in cana de lut
ma sufoca orasul asta…
rotund la usa de lemn negru care scartaie din cand in cand
rar, ca pasii asezati ordonat pe o strada din imaginatia mea
greieri prosti…repeta aceleasi refrene tampite
m-am asezat cu mainile incrucisate in fata oglinzii ca sa imi pot intipari in minte negarea
astazi n-am chef de refrene, nici de vin rosu, nici de ganduri aspre
astazi visez crud si ascult crengile cum bat in geam
am zis ca nu tresar, am zis, dar nici eu nu ma cred
mi-e dor de mine, dar pana si asta mi se pare fara sens
prea matematic..nu , nu frunzele, nu florile mov
si daca timpul meu e stramb si orb?
handicap de toamna
doamne, ce dor de hai-hui
si foame cu colti de fiara tanara
si ce ma enerveaza greierii…
mi se pare ca uneori, atunci cand zambesc nu sunt chiar eu, iar cand rad in hohote ma transform in intregime
mi se pare doar
in esenta , gesturile care ma nedumeresc imi aduc aminte de aer proaspat, cer albastru ,iarba cruda….
de ce?
de ce ma sperie ochii ce privesc pana in suflet? de ce imi este frica sa tac si acopar cu vorbe colorate spatiul intins si alb al unei zile? sau al unei nopti?
ar putea sa imi creasca spini in loc de degete, ar fi mai simplu
am pofta de o cafea mare si neagra in-o ceasca de lut ars fara modele
prea multe adjective
prea mult orice
pietrele stiu mai bine
mi se scurg licurici printre degete
parca, parca ar fi litere…..nu am mai scris de mult iar condeiul se uita mirat la coala alba……
atatea aripi ce mi-au trecut prin fata genelor coborate a somn..
fara a se frange
atata cer albastru
o sa plec departe , spre stanci ce se scalda salbatice in apa sarata
tic tac
ceasornicul uitat in buzunar ma invita la ceai fara vise, doar cu flori de musetel amintind a camp
ma vor ierta brazii? ma vor ierta muntii ?
satula de introspectie
pas
fara reje
foame de gesturi, senzatii, piele arsa de soare si ganduri fara virgule
fara semne de exclamare
ce e superficial ramane superficial si se arunca la primul cos de gunoi
fara vorbe: vorbele sunt goale si stau la soare sa se bronzeze
aseara mi s-a parut ca aud pescarusi
Multumesc tuturor celor care sunt alaturi si au venit sa ajute si sa doneze sange.
Ajutorul vostru conteaza.
Varul meu , in urma unui accident de motocicleta este in stare grava la spital. Are nevoie de sange. Va rog sa il ajutati.
Il puteti ajuta donand maine dimineata la institutul de hematologie din bucuresti (zona piata victoriei, doctor felix in spatele spitalului filantropia) intre orele 7-12. trebuie specificat ca donatia se face pentru BOGDAN ANDORA DE LA SPITALUL ELIAS. Este o lista deschisa la SECRETARIAT .
Nu conteaza grupa voastra sanguina, lui ii va fi dat echivalentul grupei lui.
O puteti contacta la telefon pe prietena lui, Alina, numarul ei este 0734465309, pe mine : 0728.141.840 sau pe varul lui Alexandru :0746.826.601.
MULTUMESC
bagaje
punct si virgula
ma scurg alandala dinspre inspre
analitic?
bau
virgule..ih, ba nu dude, pitigoi si bocanci (militari)…cam prea militari dar asta face parte din povestea lui maine
coltzuri si arpi tradatoarele s-au dus la cafea fara mine pariu? ieri ! azi pas, ca n-am coordonatele ecuatiei costum de baie? cica da si daca e frig? polar frontala? nu
doar rucsac
coltzuri si arpi tradatoarele s-au dus la cafea fara mine pariu? ieri ! azi pas, ca n-am coordonatele ecuatiei costum de baie? cica da si daca e frig? polar frontala? nu
doar rucsacde cate degete ai nevoie ca sa numeri minutele in care zambesti inconstient?
retoric…
ma strecor printre cuvinte ca pe o tabla de sah
imi place ordinea pieselor, si de data asta am ales sa joc cu albele
cica
revin la cele 4 litere aiurite si dragi
verde, pentru ca se asorteaza cu soarele ….
mai mult ar insemna prea mult si deci banal
iar la minus am renuntat ieri 
rezumat:
imi place ce vad in oglinda si asta pentru ca ma uit doar prin ochii mei
cica
revin la cele 4 litere aiurite si dragi
verde, pentru ca se asorteaza cu soarele ….
mai mult ar insemna prea mult si deci banal
iar la minus am renuntat ieri
rezumat:
imi place ce vad in oglinda si asta pentru ca ma uit doar prin ochii mei
ma fascineaza formele in care iti poti plia sufletul
fara a tine cont de culoarea hartiei sunt din matematica combinarilor de n luate cate k
si daca tot ma refer la reguli si norme m-as apleca , asa in treacat peste rezistenta materialelor
si as indrazni sa raspund la intrebarea : care este limita pana la care pot sa ?
dar temperatura ?
mi-s albastre pleoapele din dorinta de a nu-mi lua ochii culoarea raurilor de munte
din dorinta de a nu-mi creste colti peste noapte
si ma aplec, cu tacuta rabdare peste intamplarile pe care le-am lasat sa treaca prin mine
muzica e din The Doors si imi aduc aminte ca am mai dansat candva
………………
beau bere si joc Fazan cu Bica, inca nu am curajul sa imi asortez gandurile cu vin rosu
parca nu as fi vrut sa cresc
parca …..
….
praf de stele
doar o expresie sau?
si e atat de frumos acest sau , parca, poate….
…..
candva, intr-un colt uitat de univers m-am nascut din intamplare si am devenit elf
tes povesti
punct
si imi este teama de timpul ce se scurge in completarea cuvintelor mele
cate puncte ar trebui sa pun dupa asta?
Si ploua, cu ganduri ucise, si ma uit in oglinda la file ce se intorc singure Ma enerveaza gandurile imbracate in alb, nu, nu ale mele
prefer steagurile colorate si inselatoare ale piratilor
Unde exact este granita intre minciuna si iluzie?
ORIGAMI “arta plierii hartiei, fara a se folosi foarfeca sau lipiciul”
Ma pot plia in condor ? Sa zbor fara curenti de aer pana la capatul universului si inapoi? ……………
Maine, imi voi impacheta idelie si le voi urca in cufere mici de lemn vechi pe rafturi de piatra maine imi voi ierta ideile prea repezi ………. heila, spune elful, si eu il ascult din spatele unei cesti de cafea doua virgule zambarete imi fac cu ochiul nu pot trai o zi fara sa sar intr-un picior sambata rad iar duminica o sa ma catar …..
viata e verde, si cine spune altfel e un prost !
Si ploua, cu ganduri ucise, si ma uit in oglinda la file ce se intorc singure Ma enerveaza gandurile imbracate in alb, nu, nu ale mele
prefer steagurile colorate si inselatoare ale piratilor
Unde exact este granita intre minciuna si iluzie?
ORIGAMI “arta plierii hartiei, fara a se folosi foarfeca sau lipiciul”
Ma pot plia in condor ? Sa zbor fara curenti de aer pana la capatul universului si inapoi? ……………
Maine, imi voi impacheta idelie si le voi urca in cufere mici de lemn vechi pe rafturi de piatra maine imi voi ierta ideile prea repezi ………. heila, spune elful, si eu il ascult din spatele unei cesti de cafea doua virgule zambarete imi fac cu ochiul nu pot trai o zi fara sa sar intr-un picior sambata rad iar duminica o sa ma catar …..
viata e verde, si cine spune altfel e un prost !
imi vine al naibii de tare sa plang
fara retineri, fara batiste albe, fara sentimente de vinovatie
e usor sa te pretinzi puternic, greu sa iti accepti slabiciunile, sa accepti in primul rand ca le ai
sa nu fugi, sa nu iti pui armura, sa nu spui ca nu te poate atinge
ca nu exista nimic la care sa vibrezi, ca ai uitat cum e sa taci uitandu-te la ploaie si sa razi uitandu-te la soare….
ca nu iti place sa mergi la lumina felinarelor pe strazi pietruite si sa bei ceai de iasomie la o masuta de lemn schioapa de un picior
ca nu vrei sa iti lasi minutele sa zboare legate de coada unui zmeu colorat de hartie pe care ai desenat zambete…
logic ar fi sa spun ca sunt trista si ca ieri eram fericita ar fi minciuna, partiala dar minciuna…prin omisiune sau inconstienta in lumea mea de ciocolata timpul curge ciudat, iar eu traiesc supunandu-ma altor legi eram trista ieri si fericita astazi …
un mod straniu de a strange pumnul ca sa nu pierd margelele colorate
un mod de a spune ca ata rupta pe care erau insirate m-a invatat sa cresc faptul ca nu incerc sa o innod la loc …. e vara, si as putea sa soptesc cu usurinta ca aici se termina lumea mea de ciocolata si sa pasesc in realitate brutal as putea sa uit , sau sa fug, sau sa nu simt e usor, am facut-o de atatea ori razand in hohote
dar nu as fi om, nu unul adevarat, nu din carne si oase si sange care uneori fierbe cumva, unde se termina lumea mea de ciocolata incepe a ta, sau a altor nebuni….. nebunii sunt frumosi, cuminti si copii nu?
logic ar fi sa spun ca sunt trista si ca ieri eram fericita ar fi minciuna, partiala dar minciuna…prin omisiune sau inconstienta in lumea mea de ciocolata timpul curge ciudat, iar eu traiesc supunandu-ma altor legi eram trista ieri si fericita astazi …
un mod straniu de a strange pumnul ca sa nu pierd margelele colorate
un mod de a spune ca ata rupta pe care erau insirate m-a invatat sa cresc faptul ca nu incerc sa o innod la loc …. e vara, si as putea sa soptesc cu usurinta ca aici se termina lumea mea de ciocolata si sa pasesc in realitate brutal as putea sa uit , sau sa fug, sau sa nu simt e usor, am facut-o de atatea ori razand in hohote
dar nu as fi om, nu unul adevarat, nu din carne si oase si sange care uneori fierbe cumva, unde se termina lumea mea de ciocolata incepe a ta, sau a altor nebuni….. nebunii sunt frumosi, cuminti si copii nu?
si mor spunand povesti…
ma sfasie dorinta de a reteza toti copacii de smarald si a da foc tuturor pajistilor pe care au dansat spiridusi
cand ma uit in oglinda …
mi-e teama de mine atunci cand nu imi e teama de mine
fluier, a mare fara catarge la orizont
pe tarm focuri arzand imi aduc aminte ca si elfii pot pasi cu talpile goale pe nisipul rece
dar asta, asa cum ar spune pietrele daca ar avea vorbe scrise cu bucle crete, e din alt timp, ce va veni cand scoicile vor fi obosit sa numere valurile
atunci, imi voi lasa obrazul fara ganduri intre palme si voi dormi
acum, ma dor stelele care ard….
si sa ma scurg odata cu talazurile de iarba peste pietre rotunde si pamant negru
dor sa imi creasca petale parfumate printre firele de par, sa ma bata vantul si sa ma incalzeasca raze jucause
sa ma invit la o cafea si sa ma intreb ce mai fac si sa povestesc, sa imi depan gandurile, sa mi le pun in ordine si sa ma uit adanc in ochii mei ca intr-o oglinda …. nu mai am timp sa respir adanc si sa numar nu mai am timp sa ma plimb pe strazi pustii si pietruite, sa rasfoiesc pagini galbene si sa desenez cu carbune pagini albe ma scrie timpul, cu litere stas, iar eu ridic din umeri in graba, intre 2 duminici sau 2 nopti cu gust de vin rosu si nebunie frumoasa … si ma intreb cateodata de ce si parca imi e jena sa ma si cert … maine… pentru ca elfii au puteri magice … maine voi zambi
sa ma invit la o cafea si sa ma intreb ce mai fac si sa povestesc, sa imi depan gandurile, sa mi le pun in ordine si sa ma uit adanc in ochii mei ca intr-o oglinda …. nu mai am timp sa respir adanc si sa numar nu mai am timp sa ma plimb pe strazi pustii si pietruite, sa rasfoiesc pagini galbene si sa desenez cu carbune pagini albe ma scrie timpul, cu litere stas, iar eu ridic din umeri in graba, intre 2 duminici sau 2 nopti cu gust de vin rosu si nebunie frumoasa … si ma intreb cateodata de ce si parca imi e jena sa ma si cert … maine… pentru ca elfii au puteri magice … maine voi zambi
intr-o lume ideala cu pereti de portelan copacii ar avea aripi in loc de flori , iar cuvintele nu ar avea gust de ciocolata amaruie
imi simt pielea arsa de soare si imi vine sa ma intind in iarba ce maine va fi fost verde
ca o parere trec nori si ii las sa ma intrebe de ce am imprumutat din lenea cireselor de mai
” ca sa nu transform fluturii in bucati de otel rece…” as putea raspunde diplomatic
asa imi e pofta sa fiu rea… asa imi vine sa fluier a codru des si a vant prin frunze sa rad de mine , de oglinzi ce reflecta ganduri obraznice si gesturi hai hui…. uneori e nevoie de praf magic sau de vointa, de apa limpede si de interdictie la fructe dulci
cand inchid ochii ma vad dansand azi nu pasesc, sar… si simt sangele cum imi fierbe in vene pun puncte pe i si imi dau seama ca foamea de litere poate fi astamparata cu gesturi e bine, geometric de bine….incep aici si ma termin la capatul unui curcubeu sau invers concluzii de marti…de marti seara uneori cand portelanul fin se ciobeste iti dai seama ca lutul pe care l-ai asezat e tare fain…
….. zambetele mele au colti mici si urechi ascutite, precum rasii… par ca tac
incerc sa le soptesc povesti ca sa nu creasca prea repede ….. cand inchid ochii ma intreb sincer de ce elful ii da voie femeii sa roage copilul sa nu ridice mirat din sprancene…. … cateodata doar, am nevoie sa dorm si e albastru si rosu si negru si alb e vara si cald si … … si ma iert ca ma cert cand … gandurile mele sunt ciudate…putine au glas precum pasarile de argint
…. o sa visez…o livada inflorita pe un mal de rau repede, picioare goale sfaramand pamant aspru si o sa trec prin azi invatand despre aripi ce nu zboara oricum….
asa imi e pofta sa fiu rea… asa imi vine sa fluier a codru des si a vant prin frunze sa rad de mine , de oglinzi ce reflecta ganduri obraznice si gesturi hai hui…. uneori e nevoie de praf magic sau de vointa, de apa limpede si de interdictie la fructe dulci
cand inchid ochii ma vad dansand azi nu pasesc, sar… si simt sangele cum imi fierbe in vene pun puncte pe i si imi dau seama ca foamea de litere poate fi astamparata cu gesturi e bine, geometric de bine….incep aici si ma termin la capatul unui curcubeu sau invers concluzii de marti…de marti seara uneori cand portelanul fin se ciobeste iti dai seama ca lutul pe care l-ai asezat e tare fain…
….. zambetele mele au colti mici si urechi ascutite, precum rasii… par ca tac
incerc sa le soptesc povesti ca sa nu creasca prea repede ….. cand inchid ochii ma intreb sincer de ce elful ii da voie femeii sa roage copilul sa nu ridice mirat din sprancene…. … cateodata doar, am nevoie sa dorm si e albastru si rosu si negru si alb e vara si cald si … … si ma iert ca ma cert cand … gandurile mele sunt ciudate…putine au glas precum pasarile de argint
…. o sa visez…o livada inflorita pe un mal de rau repede, picioare goale sfaramand pamant aspru si o sa trec prin azi invatand despre aripi ce nu zboara oricum….
cuvintele mele bete de dorinta de zbor schioapata intre azi si maine
e parca vant si e tarziu
imi este teama de frunze si de taceri
imi este teama de imaginea fara cearcane din oglinda
si imi vine sa visez…
sa plec , asa, intr-o excursie departe de mine, fara bagaje sa calatoresc fara bilet si sa rontai smochine uscate cumparate la kilogram
… imi sprijin tamplele in palme ca sa imi aduc aminte ca am nevoie de ganduri … din ce as face orele daca le-as face eu? le-as croseta oare? le-as turna in forme? le-as ciopli ? cat de departe de perfectiune as indrazni sa merg? … nimic sau nevoia de definitie pentru nimic nu cred in dictionare manuale, opere nu, nu cred ca poate fi definit …. am nevoie de ecuatii fara rezolvare de fraze imposibil de inteles de constelatii fara nume de povesti neinventate
… pun pe umeri o patura, sorb o gura de ceai si dau vina pe frig pentru sete, pentru idei cu iz de toamna , pentru aroma falsa de struguri copti ce pluteste prin camera
melancolie , banal, urasc vorba asta
maine o sa imi colorez zambetele in cel mai obraznic rosu si o sa le incalt in sandale
o sa…o sa desenez soarele daca nu o sa apara o sa mananc inghetata , ciocolata cu alune si bezele roz o sa fie vara …
sa plec , asa, intr-o excursie departe de mine, fara bagaje sa calatoresc fara bilet si sa rontai smochine uscate cumparate la kilogram
… imi sprijin tamplele in palme ca sa imi aduc aminte ca am nevoie de ganduri … din ce as face orele daca le-as face eu? le-as croseta oare? le-as turna in forme? le-as ciopli ? cat de departe de perfectiune as indrazni sa merg? … nimic sau nevoia de definitie pentru nimic nu cred in dictionare manuale, opere nu, nu cred ca poate fi definit …. am nevoie de ecuatii fara rezolvare de fraze imposibil de inteles de constelatii fara nume de povesti neinventate
… pun pe umeri o patura, sorb o gura de ceai si dau vina pe frig pentru sete, pentru idei cu iz de toamna , pentru aroma falsa de struguri copti ce pluteste prin camera
melancolie , banal, urasc vorba asta
maine o sa imi colorez zambetele in cel mai obraznic rosu si o sa le incalt in sandale
o sa…o sa desenez soarele daca nu o sa apara o sa mananc inghetata , ciocolata cu alune si bezele roz o sa fie vara …
sa cred in ele, in licurici si in zane…
se imprastie imagini in cascada – picturi calde ale clipelor ce mi se lipesc de suflet
ma priveam matematic trasand linii ce formau unghiuri precise mi-e bine cand uit de teoreme…parca atunci dispar si norii iar ploaia nu mai are curaj sa zaboveasca prea mult
gandesc azi , gandesc in crengi impodobite cu alb si roz de care si-au adus aminte pasari intoarse de departe … ieri, ma plimbam straina pe strazi fara asfalt, imi ingropam picioarele goale in noroi si ma uitam la papusile triste si prost pieptanate ce se asezasera la taclale in fata ferestrelor fara perdele
… acum trag de capetele curcubeului sa mi-l fac panglica pentru palaria de paie e bine , e bine cand totul se aseaza ca in povestile mele magice e bine cand mi-e cald si mi-e soare
ma priveam matematic trasand linii ce formau unghiuri precise mi-e bine cand uit de teoreme…parca atunci dispar si norii iar ploaia nu mai are curaj sa zaboveasca prea mult
gandesc azi , gandesc in crengi impodobite cu alb si roz de care si-au adus aminte pasari intoarse de departe … ieri, ma plimbam straina pe strazi fara asfalt, imi ingropam picioarele goale in noroi si ma uitam la papusile triste si prost pieptanate ce se asezasera la taclale in fata ferestrelor fara perdele
… acum trag de capetele curcubeului sa mi-l fac panglica pentru palaria de paie e bine , e bine cand totul se aseaza ca in povestile mele magice e bine cand mi-e cald si mi-e soare
m-am molipsit de la copacii in floare…sunt cu chef de soare si de petale albe si roz
imi alerga gandul ieri hai hui peste dealuri si ma bucuram ca un copil de verdele crud ce se lupta cu marea de gri
imi vine sa…imi vine sa sar intr-un picior
parca totul are gust de mere si de faguri dulci
prea mult am asteptat primavara asta, prea mult
hei hei
si incepe vremea faina si imi vine sa fluier a tralala si a dor de duca
sete de stanca si de cer albastru sub care sa dorm
….
am pacalit iarna in we m-am strambat la ea de pe malul raului care curgea nervos si le-am spus stelelor cat de dor mi-a fost de povestile lor imposibile
un gand speriat imi zice sa vorbesc in soapta, de teama de ploaie si nori, dar eu rad din toata inima si ridic din umeri, nu-mi pasa, nu imi mai pasa, tot gasesc primavara undeva …
asa ca imi las zambetele sa o ia razna spre ce zari vor ele iar eu ma duc sa visez vise ciudate de elf
…..
e bine, in amestec omogen de culori favorite
universul se ratoieste la mine iar dinozaurii isi fac de cap pe malul oceanului
ce rost are sa ma revolt atunci ? pai asa sunt eu… cu burzuluiala din oficiu
nu-i bai , zice vara ce va veni, gasesti tu sensul l-oi gasi ……. intotdeauna gasesc ceva, macar un nod de idee
pana atunci…apele sunt limpezi si vantul nu prea rece
stancutele zboara la o inaltime rezonabila, iar dudele nu s-au copt inca
asa ca ma delectez cu smochine, si imi adun nervii cu dor de fum de prin cotloanele unde s-au incapatanat sa se ascunda
, ii fac ghem si ii dau de-a dura
apoi ma stramb obraznic in oglinda si rad
nu-i bai , zice vara ce va veni, gasesti tu sensul l-oi gasi …….
intotdeauna gasesc ceva, macar un nod de idee
pana atunci…apele sunt limpezi si vantul nu prea rece
stancutele zboara la o inaltime rezonabila, iar dudele nu s-au copt inca
asa ca ma delectez cu smochine, si imi adun nervii cu dor de fum de prin cotloanele unde s-au incapatanat sa se ascunda
, ii fac ghem si ii dau de-a dura
apoi ma stramb obraznic in oglinda si radimi vine sa scriu despre frunze
ce cad, sau cresc , sau doar se agita
poate pentru ca mi-e pofta sa ma joc…. cu vantul, cu suvitele de par, cu niste vorbe
consumate pana la ultima picatura gandurile mi se recicleaza si se transforma in bule de sampanie nu am cupa de cristal, beau soldateste, din cana grosolana de tabla nu mai vreau sa numar, vreau sa sar, sa dansez, sa respir ………………………… senzatia aia tampita ca nu mai incapi in propria piele, ca nu iti gasesti locul in realitatea pe care cumva… la granita dintre
unde incep si unde se termina povestile ? sau : cuvant? definitie ? imagine?
conteaza? …………………….. privind de sus in jos cerul e verde si marea plina de nori
valurile se joaca cu pietrele si rad obraznic dimineata mi-am baut cafeaua dintr-o cochilie goala de melc telegrafic definitia unor zile ce s-au scurs lacomie ? as numi-o sete daca nu as simti ca bat necontrolat din picior
……….. as vrea sa stiu..uneori… dar sa ucid intrebarile ? as ramane fara puncte de suspensie, ghilimele si …. si mie imi plac nimicurile colorate, intamplarile fara sens si gesturile fara geometrie
consumate pana la ultima picatura gandurile mi se recicleaza si se transforma in bule de sampanie nu am cupa de cristal, beau soldateste, din cana grosolana de tabla nu mai vreau sa numar, vreau sa sar, sa dansez, sa respir ………………………… senzatia aia tampita ca nu mai incapi in propria piele, ca nu iti gasesti locul in realitatea pe care cumva… la granita dintre
unde incep si unde se termina povestile ? sau : cuvant? definitie ? imagine?
conteaza? …………………….. privind de sus in jos cerul e verde si marea plina de nori
valurile se joaca cu pietrele si rad obraznic dimineata mi-am baut cafeaua dintr-o cochilie goala de melc telegrafic definitia unor zile ce s-au scurs lacomie ? as numi-o sete daca nu as simti ca bat necontrolat din picior
……….. as vrea sa stiu..uneori… dar sa ucid intrebarile ? as ramane fara puncte de suspensie, ghilimele si …. si mie imi plac nimicurile colorate, intamplarile fara sens si gesturile fara geometrie
despre pietrele care rad
dezbracata de imaginea crosetata pentru oglinzi : cele reale si cele imaginare. cine sunt?
as vrea sa ma vad transpusa in litere scrise de mana , cu cerneala pe o coala alba din cele obisnuite
desenele ce copiaza natura exprima doar ceea ce oglinzile pot..nu intotdeauna dar de cele mai multe ori
as vrea sa ma vad transpusa in cuvinte, nu ale mele
…
rabdarea de a bea ceai dintr-o ceasca goala : arta , intelepciune sau minciuna ?
rabdarea de a privi firul de iarba cum iese indraznet si mandru din pamantul inghetat primavara
doamne cat o astept …
si ma intristez..ar trebui sa existe in mine, nu in asteptarea mea
cateodata, atunci cand inchid ochii si visez ma gandesc la pietrele care rad inconstiente nestiind ca vor deveni nisip sau colb pe un drum fara nume
…
senzatii : zile egale in secunde, minute, ore dar atat de diferite ; felul in care le simt : unele lungi precum o vara fierbinte, altele scurte precum o scanteie, unele pe care le astept sa treaca, altele de care ma rog sa mai ramana…
si totusi, in fata legii sunt egale, se masoara la fel si ocupa o singura fila de calendar
de ploaia asta care imi intra in ganduri cu picaturi mici si reci
mi-e dor, dor pana la lacrimi de coloanele mele albe printre care dansam cu unicornii salbatici
mi-e dor de cer,
de lacul tacut unde pluteam in barca mea mica de argint departe ma simt straina si ciudata ca o poveste desenata in carbune printre coperti lucioase … cineva m-a ratacit in rafturile de sticla ale unei biblioteci moderne, nu am cod de bare si nici numar de inventar…
paginile mele galbene nu se asorteaza cu zgomotul ceasornicului fara cuc
… cu ce acord sa imi incep concertul? cu valuri, cu furtuna de frunze, cu falfait de aripi peste stanci ? … mi-e dor de sare uscata pe pielea arsa de soare mi-e dor de iarba incurcata in par mi-e dor de inalt inchis in priviri mirate
mi-e dor de sange clocotind in vene si de teama ca azi va deveni ieri … urasc constantele, secundele moarte si mainile ce stau cuminti si asteapta minuni am furat clepsidra zeilor si am spart-o, cioburile le-am daruit vantului sa faureasca el un timp neinscris in tipare … exista oare matrita pentru fericire? izvorul ei e defect, am vazut eu, cu ochi de elf pe plaja la Stuff , pe o placuta de lemn din spatele barului … sa vina vara, sa prinda viata lumea mea imaginara cu margele colorate si spiridusi sa vina vara ,sa pasesc pe malul marii cu talpile ranite de vals nebun cu pescarusii, cu buzele vinovate pe care a ramas gustul aspru al unui sarut
sa vina vara, sa imi cante greieri la ureche cand ma culc sub cerul plin de stele, sa imi plimb mainile peste pamantul negru si sa visez ca zbor
sa urc printre galben si negru si alb pana la cerul albastru sa fiu …
acum dorm… … m-am saturat de ploaia asta rece, de norii ei plumburii si de zidurile fara personalitate sa vina vara !
de lacul tacut unde pluteam in barca mea mica de argint departe ma simt straina si ciudata ca o poveste desenata in carbune printre coperti lucioase … cineva m-a ratacit in rafturile de sticla ale unei biblioteci moderne, nu am cod de bare si nici numar de inventar…
paginile mele galbene nu se asorteaza cu zgomotul ceasornicului fara cuc
… cu ce acord sa imi incep concertul? cu valuri, cu furtuna de frunze, cu falfait de aripi peste stanci ? … mi-e dor de sare uscata pe pielea arsa de soare mi-e dor de iarba incurcata in par mi-e dor de inalt inchis in priviri mirate
mi-e dor de sange clocotind in vene si de teama ca azi va deveni ieri … urasc constantele, secundele moarte si mainile ce stau cuminti si asteapta minuni am furat clepsidra zeilor si am spart-o, cioburile le-am daruit vantului sa faureasca el un timp neinscris in tipare … exista oare matrita pentru fericire? izvorul ei e defect, am vazut eu, cu ochi de elf pe plaja la Stuff , pe o placuta de lemn din spatele barului … sa vina vara, sa prinda viata lumea mea imaginara cu margele colorate si spiridusi sa vina vara ,sa pasesc pe malul marii cu talpile ranite de vals nebun cu pescarusii, cu buzele vinovate pe care a ramas gustul aspru al unui sarut
sa vina vara, sa imi cante greieri la ureche cand ma culc sub cerul plin de stele, sa imi plimb mainile peste pamantul negru si sa visez ca zbor
sa urc printre galben si negru si alb pana la cerul albastru sa fiu …
acum dorm… … m-am saturat de ploaia asta rece, de norii ei plumburii si de zidurile fara personalitate sa vina vara !
sau poate Praga
nu, nu orasele…ma joc de-a calatoria fara bilet
de fapt as vrea un tren fara nume , cu perdele tarcate la geamuri, locomotiva cu aburi si taxator imbracat in costum visiniu si camasa alba
sa port palarie de paie si vantul sa mi-o zboare de pe cap
sa imi scot manusile lungi de dantela ca sa pot bea cafea neagra din ceasca mica de portelan
elegant sau complicat nu pot da un nume dorului ramane dor, inchis tainic intre coperti de matase, in cufar greu de lemn lacuit cheia mi-am atarnat-o de gat , langa trifoiul cu patru foi hmm, pare ca totul e relativ sau.. ca paralelele mele nu respecta legile clasice constienta ca imi construiesc realitatea din ce simt, ce gust, ce privesc, ce ma atinge si ce nu las sa ma atinga simturi elementare , senzatii, ca cea de amar, de dulce, de fierbinte… dar senzatiile din lumea pe care mi-o construiesc in gand, in somn? ceea ce simt, aud…. de cate simturi e nevoie pentru a construi o realitate???? … ceaiul meu de plante cred ca a suferit transformari peste noapte il las si imi infig dintii in carnea cruda a unui mar Luxemburg, Praga, Paris nu, nu orasele doar trenuri legand statii ale unui Bucuresti cateodata vesel, trenuri in care oameni cu carti zambesc sau se incrunta involuntar … minutele sunt scurte sau extraordinar de lungi depinde de unghi si de compozitie
elegant sau complicat nu pot da un nume dorului ramane dor, inchis tainic intre coperti de matase, in cufar greu de lemn lacuit cheia mi-am atarnat-o de gat , langa trifoiul cu patru foi hmm, pare ca totul e relativ sau.. ca paralelele mele nu respecta legile clasice constienta ca imi construiesc realitatea din ce simt, ce gust, ce privesc, ce ma atinge si ce nu las sa ma atinga simturi elementare , senzatii, ca cea de amar, de dulce, de fierbinte… dar senzatiile din lumea pe care mi-o construiesc in gand, in somn? ceea ce simt, aud…. de cate simturi e nevoie pentru a construi o realitate???? … ceaiul meu de plante cred ca a suferit transformari peste noapte il las si imi infig dintii in carnea cruda a unui mar Luxemburg, Praga, Paris nu, nu orasele doar trenuri legand statii ale unui Bucuresti cateodata vesel, trenuri in care oameni cu carti zambesc sau se incrunta involuntar … minutele sunt scurte sau extraordinar de lungi depinde de unghi si de compozitie
astazi nu m-am contrazis, nici macar cu mine
astazi nu m-am uitat la asfaltul gri plin de zapada pe cale de disparitie pe care alunecau plictisite masini claxonand
astazi nu mi-am dat parul dupa ureche si nu m-am enervat
astazi nu mi-am aranjat hainele dupa cum zambeam in oglinda in timp ce imi descalceam caltii viselor
astazi nu mi-am tinut respiratia cand o frantura de melodie mi-a fluturat obraznica pe la ureche
astazi nu am rontait nici creioane nici cozi de cirese
astazi nu am facut piruete, nu m-am strambat la pisica tarcata din geamul vecinilor, nu m-am uitat la pietrele din cosuletul de rafie si nu am bagat in seama tic-tac-ul ceasului de lemn
astazi nu m-am intrebat de ce
a fost mai usor asa
uneori, atunci cand cresc am nevoie de pauza de pitici, zane si dragoni de smarald
ii trimit sa bea ceai de plante salbatice in casuta din padure
iar eu pasesc emotionata prin matematica dintre rasarit si apus de soare
fara sa ma uit in calendar e drept
dar totusi pasesc
cu fruntea sus si vorbe asortate in suflet
si cred
somn…mult, cu gust de rodii coapte
am furat coloane albe si le-am ascuns in vis
cling..spune vantul sau poate vreo zana ratacita
oare cum or arata mandarinii in floare?
pietre , mici rotunde pe care sa imi asez pasii…udate de valuri furioase
parca dorm…inca..astept vara
cateodata …asa, ca o parere…
de ce dorm? ma chinuie ganduri de copil care vrea si nu are rabdare
si ma uit la verdele copacilor si la varfuri de munte ninse
ma uit la razele ce coboara si cred…in maine, in mine, in timp…..
frig..uneori…maini aspre , dulceata de smochine si ceai
drum pierdut si case ce privesc mirate catre mare cu geamurile mari ascunse in spatele perdelelor albe
fluiera zambete pe strazi cu ziduri vechi si terase suspendate
mi-e colorat gandul
stiu ca….
da, povestile se scriu in soapta si se invata in somn
cand voi creste…ar spune inima…cand voi invata sa zbor
cand soarele va sta mai mult pe cerul albastru
ma voi intoarce
cum imparti o panza de paianjen in felii simetrice? intrebarea numarul 1
intrebarea numarul 2 : panzele de paianjen se pot taia in felii?
cu tichie netuguiata, imi este suficienta forma urechilor si clipitul din ochi, neaparat strengaresc
am furat culori din curcubeu si ma dau de gol varfurile degetelor manjite cu soare si ploaie
am mesteceni in loc de inima si pe coaja lor nevinovata desenez idei si vise
vandalism ? nu..desenez cu cerneala simpatica si promit sa nu aprind focul
e cald, prea cald pentru decembrie in gandurile mele de departe
in 2008 nu va ninge, nu la mine…
si coloanele mandre se vor oglindi in valuri, imi voi lasa pielea zgariata de invelisul plajelor si voi rade…
schimb de povesti, inca nu stiu daca bate vantul peste lac sau peste mare
imi impart panzele de paianjen si le presar cu roua proaspata
nu am fluturi colorati, i-am pierdut pe drum
imi curge nebunie prin vene
si ma apasa luna ce desparte zorile de azi de cele de maine si numar, vreau sa dorm, sa ma opresc, dar orele nu ma asculta se prind in hora si danseaza fara sa tina cont de ordinea fireasca a lucrurilor
…
joc in alb, cu pagini nescrise
dor, mult dor si un deget ridicat a tacere …imi musc buzele pana la sange si imi asez mainile cuminti in manusi
vreau ! imi este sete si foame si …. precum un copil ce a stat departe prea mult de jucariile fermecate
doamne ce tradatoare sunt…bigama, dar inca nu stiu daca peretele e amantul sau invers, bolovanii cei hoti ?:)
iubire nedefinita si neasezata in matca, schimbatoare ca orice iubire sanatoasa, nerupta din dictionar:P
…
si imi jurasem…imi jurasem sa nu mai respir in avans
drac mort si elf rabdator n-am vazut
sunt doar legende
…
nu imi da pace un sambure de teama … ma mai cunoaste peretele alb?
de mare cu valuri
pietre reci si nisip aspru
chef de vara
oboseala cu gust de scortisoara
simt ca leg si dezleg noduri… si mi-am uitat sabia acasa, atarnata intr-un cui vechi neruginit
cand iti setezi cuvintele sa sune a clopotei de argint si gandul ti-o ia asa, de nebun peste zari
miros de padure de brad cand bate vantul
miros de mere coapte , de glazura de caramel si de cafea
parca miros de iarna , parca…inca nu rad, nu in hohote
straturi straturi , vorbele cu multe vocale incep sa ninga
le dau pas si le avertizez sa stea cuminti, linistite…mai este cale lunga pana la fular si manusi
anul asta voi da pas si craciunului, il voi amagi neortodox , mi-o cere sufletul, cu dor de stanca, de catarat, de strazi necunoscute ,de ruine ce spun povesti, de smochine si baclava cu nuca imposibil de dulce…
pe plaja pustie din sufletul meu pescarusii tipa dezorientati
ma bucur de secundele de cristal si privesc valurile care se lovesc fara mila de tarm
scoici sfaramate…departe e furtuna, departe vapoare uriase viseaza insule fara nume
cu genunchii la piept si panza unui pareo de panza topita mototolita pe umeri privesc spre un orizont imposibil
simt ca e crima, sau cel putin aproape de crima pentru ca ucid boabe de nisip
le zdrobesc intre degete si le amestec cu apa sarata
mi-a intrat in sange gustul marii si acum simt cum imi incalzeste carnea cu dor de soare
alearga prin mine bolnav imagini verzi si albastre
sete, ma urmareste ideea de sete si imi fac palmele caus ca sa beau
vreau sa ma intind cruce si sa dorm, o mie de ani, pana cand timpul imi va ierta mandria si indrazneala
…
frig, e frig aici la mine, vantul ma izbeste peste obraji ca sa ma trezeasca, am deschis ferestrele si mi s-au amestecat frunze in par
ridic o cochile de melc goala, imi trec degetele peste scoicile albe din cosuletul de nuiele si imi las ochii sa alerge ei, din spatele pleoapelelor coborate pana pe plaja mea pustie unde pescarusii tipa dezorientati
intr-o cupa de argint se ascund numai iluzii efervescente
dar cand toate ideile mele capata gust de ciocolata amaruie?
ma simt bine, ciudat de bine, intortocheat de linistita
ca si cum as fi strans tot verdele posibil doar pentru mine
egoism de vineri, zgomot in surdina si chef de drum
am scapat de labirint, de fulgere si de nori
portie dubla de pastile de la gheata, neaparat albastra, neaparat in cuburi mici:)
din nou licurici zapaciti imi umbla prin vise
ma uit drept , fara sa ma incurc in gene , fara sa ma feresc de soare
ma uit drept, printre vorbe, fara sa ma impiedic ,sa uit…
si imi iubesc pe rand toate clipele, fara sa le cern, fara sa le impart pe culori
…
e seara, si vinul e bun
1.
astazi fara replica si geometric am ucis veverite si grauri
mi-am lipit un post-it de monitor sa nu uit sa ud cactusul si am rontait smochine
mmm..prea dulci, prea aproape de dulceata de nuci verzi
inca 2008, il salut cu seninatate si ii fac loc sa treaca
mi-am amintit de carbuni si de foi albe
separat : minunate
as vrea sa imi adun toate gandurile, sa le fac ghem de frunze si sa le ascund intr-un buzunar de copil
afara e nebunie frumoasa, in Bucuresti strazile si-au pierdut personalitatea si sensul
…
2.
intr-o sticla de vin se ascund mereu doar trei vorbe intelepte..mai ales daca e rosu, sec si prafuit
calc apasat, cu speranta ca imi voi auzi zgomotul pasilor
nu, nu e luna plina, nu acum, pentru ca nu vreau eu
iluzii: spiridusi sau dragoni zburatori, nu conteaza…doar piticii sunt linistiti, si doar cei personali..i-am prins, periat, certat…si acum sunt cuminti…sadic , stiu..ca si cum ai interzice acadelele colorate intr-o gradinita
zaharul candel este muult mai ok…superior prin transparenta
….
3.
uneori, ma iau de varful degetelor si ma plimb aiurea prin poieni ascunse, imi desenez carari si imi inventez lacuri adanci fara maluri si fara oglinda
4.
…
niste greieri,in semn de protest s-au catarat astazi pe ecranul monitorului meu si au inceput sa se strambe in fel si chip, doar doar i-oi baga in seama
mmm, eu eram ocupata cu piticii , si cu prostul lor obicei de a roade toate creioanele rosii
asa ca am lasat greierii in plata omuletilor cu tichie, sau invers, sa se descurce cum or vrea si eu am fugit razna pe strazi sa caut o ramasita de iunie, de iulie sau de august
incinta are balcon cu vedere la lac, iar eu pot sa imi inchipui barci si umbrele, chiar daca…
mi-e dor de vara, atat de dor, incat mi-e teama ca in curand o sa imi fie dor si de toamna
sunt aproape convinsa ca la primul fulg o sa izbucnesc in hohote de ras incontrolabile
da, e si rasul un motiv pentru ganduri carliontate
astazi totul este carliontat
sa avertizez oglinzile ? sau fluturii? au o relatie de interdependenta , si orice incercare de a desfiinta unul dintre elemente il afecteaza si pe celalalt
dilema e…de unde sa incep cu decupatul? de la nord ? dinspre stele sau dinspre vise?
adevarul e ca… mi-e …putin frig, asa ca intr-o seara cu amintiri de raze care au dansat
si ma trage de par un dor de hai hui obraznic
poate o sa invat candva si un descantec pentru alungat iarna
apoi o sa imi para rau
nu, nu ma sperie temperaturile negative, doar gerul….
sau poate nici macar
vine o vreme, cand petalele isi cer dreptul la liniste
intre filele galbene ale unei carti cu basme uitate
nu am cheie potrivita pentru lacatul de la pod, au ascuns-o zanele printre gutui ce se coc, si nu o pot cauta , ma imbata mireasma si adorm
astazi impletesc cosite de cai suri si ii gonesc sa alerge zapaciti printre creste
nu am nori, nici motiv pentru ceata, dar o sa imprumut totusi cativa nuci batrani cu umbra buna
as mai pune o virgula dar am senzatia ca nu le prieste cerneala rosie…alta nu am asa ca renunt
imi venea sa fug in vama
toata ziua am avut sentimentul ca am sa fug in we in vama..si …atat m-am hranit cu el incat…iarasi eu traind in avans …visand la epave si la plaje pustii si inghetate…
imi aprind foc din vise si dansez nebuna ca si cand ar fi ultimul dans …singura in fata la Ovidiu asteptand rasaritul si al sau bolero de Ravel
ma imbat cu valuri uriase si pasesc peste scoici sfaramate
mi-e dor de mare… mi-e dor de munte… mi-e dor de pescarusi… mi-e dor de stanca… mi-e dor de mine
luni – doar luni cu fus de ganduri incalcite
cand eram mica ma fascinau oamenii din spatele cortinei mici ce manuiau sforile, mi se parea ca detin tot adevarul, ca din cauza lor rasare si apune soarele si infloresc narcisele
am crescut, acum din decorul colorat nu mai vad decat fragmente, si stau si ma intreb, oare ei, maestrii traiesc viata lor sau viata papusilor de carpa si lemn?
sarind ca intr-un sotron, dintr-un scenariu in altul , mai fauresc povesti? sau povestile ii fauresc pe ei?
imi este frig, ca intr-o zi de la capatul pamantului si imi vine sa ma scutur si sa tac
ca si cum mi-as fi aruncat colectia de timbre fine in bataia vantului doar ca sa le vad zburand
ca si cum as fi trecut printr-un camp de maracini, cu talpile sfasiate pana la sange si m-asfi bucurat ca ochii stiu sa cearna prin sita fulgerele si norii si sa sopteasca senin : doar furtuna…
la sfarsitul reprezentatiei , papusile, aruncate intr-o lada de lemn, isi plangeau cu lacrimi de calti sufletul folosit, isi lipeau ochii de peruzea si isi coseau costumele ponosite adaugand margele colorate pentru incantarea copiilor
papusarii, in clinchet de pahare de cristal, isi sarbatoreau cu eleganta reusita spectacolului , uitand pentru o clipa ca si zeii sunt tot legende, ale vreunui Olimp pierdut
dar asta e o alta poveste, despre viori ce nu mai stiu sa cante
daca as avea un bol de alune as chema veverite sa ma muste de urechi
imi vine sa spun buna dimineata cand rasare luna si sa provoc ceata la lupta dreapta
de pantofi de lac nu poate fi vorba, valsul asta se danseaza in picioarele goale
imi vine sa desenez vorbe, sa le construiesc din nisip , sa le scrijelesc in lemn alb
nu stiu ce s-a intamplat cu semnele de circulatie dar traficul a devenit infernal
partea buna e ca asta imi da pofta de scris, pofta de certuri interminabile cu mine
retez de ce-uri de la radacina ca pe buruieni nedorite, trebuie sa imi fac loc: astazi imi dau voie sa cresc
ma ar, ma seman , ma plivesc si ma curat de uscaciuni, imi prieste soarele si apa de izvor
limpede, mai ales limpede
cand o sa ma coc, timpul o sa aseze cu mandrie iuhu-uri si tralala-uri in panere de rafie
si o sa afirme ca sunt opera lui
iar eu o sa il las sa se alinte, macar in fata timpului sa fiu darnica, dar o sa le soptesc libelulelor albastre secretul meu despre padurile magice unde se nasc doar cei ce nu au avut loc in padurile de stejar
cateodata e bine sa te intinzi cu fata la stele si sa crezi in tine
daca ai rabdare si numeri incet pana la 105, o sa observi ca incepi sa devii poveste, iar daca esti de-a dreptul cuminte, poate reusesti sa visezi
astazi sunt precum castanele, fac poc atunci cand ma lovesc de asfalt, mai ales daca este gri, si mai ales cu gandul fix ca vreau sa il inveselesc
rad, pe rand, de fiecare idee cu umbra pentru ca vreau sa ma pot ridica pe varfuri pana la raftul cu dulceata
da, fac curatenie, cu ferestrele larg deschise, ca sa le dau si vrabiilor putin din linistea din interior
sunt suparator de galagioase iar mie mi-e bine, plantez rasaduri fara manusi de protectie
Lectia de gradinarit numarul 1 :
“Cea mai buna metoda de a scapa de aceasta planta este sa folositi ierbicide speciale pentru a ucide semintele inainte de a germina. Aceste ierbicide pot fi sub forma de granule sau lichid. Inainte de aplicare trebuie sa aerati putin pamantul pentru a permite o mai buna infiltrare”
speriotorile de ciori au creier de paie si suflet de sticla
ele alearga cu gandul prin lanuri aurii si rad manzeste, fara griji si fara pareri de rau
toate povestile ar trebui sa inceapa si sa se termine cu z, nu stiu de ce, nu am motiv, doar am certitudinea ca asa ar trebui sa fie
Dru este astazi suparat, i-au picat frunzele si ii este frig..da … 20 de grade si lui ii este frig
Dru seamana cu mine, putin ciudat, visator, mandru ca un drac sau tacut ca o cochilie goala de melc atunci cand nu are chef
simt bulgarii de pamant cum mi se sfarama sub talpi, pamant aspru, de Chiojd si mai simt soarele cum imi arde ochii, tolaniti in iarba verde, ce au avut indrazneala sa il salute printre copaci
mi-e inima triuliuliu de atata toamna si imi vine sa fluier
mi se incurca maracini in par si crengute uscate in ganduri
miroase a gutui si a pere coapte, parca timid, cu teama de a nu starni primii fulgi
as fi dansat , dar simt nevoia sa bat cu incapatanare din picior si sa afirm ca sperietorile de ciori au creier de paie si suflet de sticla dar poarta intotdeauna tichie viu colorata
si mai simt nevoia sa arunc cu pietre in lac, nu conteaza in care, sa le arunc in asa fel incat sa sara de trei, patru sau cinci ori si imi doresc mult , mult de tot sa nu vina niciun intelept sa le scoata de acolo
prea multe vorbe saltarete, ma apuca lenea de sfarsit de 2008 si analiza bizara, nu neaparat corecta conform careia tot ce e stralucitor si usor de obtinut se topeste in doua minute
pacat ca vorbeam astazi de sperietori, mai bine as fi vorbit despre clowni, despre pantofii lor scalciati, despre nasurile precum gogosarii si despre perucile caraghioase, si nu in ultimul rand, despre surasul pictat…
daca as fi semn de intrebare m-as aseza la sfarsitul unei propozitii care ar vorbi despre apa
despre ploaie, trandafiri uscati, lacrimi , vant si inceput de noiembrie
noroc ca astazi sunt semn de exclamare, cu euforie contagioasa in varful degetelor
ucid acorduri grave si ma iau la tranta cu norii
stau intr-un picior , precum cocostarcii doar de dragul jocului si ma stramb la oglinzi , nu am chef de ele
am chef de sampanie rosie de Cricova
si e fain, trag aer adanc in piept si ma mir de minunea de’a fi
mi se intampla rar, cam la o mie de ani, sa raman fara cuvinte
muta ca in fata unei minuni, incerc sa gasesc culori sa suplineasca literele brusc infiorator de sarace
indragostita de Franta, de frunze nebune, de poteci umbrite si animale de piatra incremenite
nu stiu daca vantul, sau vinul rosu, sau…dar sufletul meu a capatat nuanta gresiei sub soarele lui octombrie din Bleau si acum alearga in zig zag prin gradini de Diane salbatice, peste paduri sangerii, printre bolovani fermecati al caror mister nu vreau inca sa il dezleg
si pasesc incet, aproape in soapta , si ma doare carnea, ma doare fiecare celula de dor de stanca
si dansez cu ochii inchisi peste vise, de mana cu zane al caror nume nu il cunosc
e un acasa din povestile mele cu elfi
si e cald, ca printre copaci batrani , si razele se joaca cu graunte de nisip din plaje fara logica pierdute printre pini
vreau un castel si un sat cu case mici si umbre de perdele vaporoase la fereastra, vreau un rau si mesteceni sa ii mangaie malurile , vreau o padure doar a mea…vreau testoase de piatra si elefanti uriasi, si vreau minute lungi cat eonii
vreau sa miroasa a cornuri si a cafea cu lapte si a ploaie pe strazi
mi-e dor, atat de dor
mi se sparg in cioburi aramii ideile, sunt doar o inima mica ce spera, ba nu, stie ca va reveni…
e minunat, minunat sa cateri in Bleau
parca aramii
si le-as fi dorit intarziate, nu timpurii…desi are si toamna acorduri fine…
dar imi e atat de dor de vara, a fost prea scurta, prea intensa, prea fierbinte ca sa o tradez atat de usor si sa ma indragostesc de picaturile plumburii si de umbrelele colorate
mi-e dor de zambete incalzite la soare, de gesturi poznase si de cer fara nori
astazi nu gandesc bacovian…poate maine
de vis de copil?
astazi a fost o zi frumoasa ca un zbor de fluture
fara motiv
da intre timp imi plac fluturii
……
drag de a sorbi ceai de plante salbatice din ceasca de lut cu desene abstracte
de scaune mici si o masa rotunda
de priviri furisate , fraze intrerupte si zambet inconstient
printre cuvinte sparte…oarecum precum cioburile verzi ale unei vaze demodate in care candva odihneau trei margarete
imi place sa gandesc rotund si sa respir in linii intrerupte
scrijelind cu un capat de creion simplu de lemn drumul intre maine si maine
as vrea sa am un condor…condorii zboara hai hui…
prea multe idei clare, prea limpezi, periculos de aproape de “stiu”
as vrea sa am o luna, sa o dau la schimb pe soarele ce se obrazniceste sa arda in loc sa zambeasca
da…constat cu uimire ca ma incapatanez sa stau drept…ca …ca imi e teama de faptul ca nu imi e teama
e…caraghios si putin trist
imi vine sa ma intind ca o pisica lenesa pe o plaja pustie si sa ascult valurile
dar ma gandesc ca m-ar durea atatea clopote agitate…sau ma gandesc ca as accepta durerea lor
si imi musc buzele pana la sange, si imi intind bratele spre cerul nu albastru si apoi le cobor peste ochii cu amintiri de comete
mi-e dor de un pui de furtuna
o sa imi scot ochelarii de soare si o sa ma uit fara sprancene incruntate spre
apoi o sa fac o pirueta ,doua , trei, o sa rad si o sa ma cert cu pescarusii
poate si cu cate o meduza intazriata
o sa imi asez pasii, dezordonat pe nisipul ud ca sa nu desenez certitudini
o sa ma stramb la scoici si o sa insir coliere din cochilii goale de melc
iar la sfarsit, cand nu va apune soarele, voi face promisiuni de revedere orizontului mincinos…
si gandul ma ingana :” ca ma incapatanez sa stau drept…ca …ca imi e teama de faptul ca nu imi e teama “
da. mie nu imi este teama..doar mie …………………..:)
oare ? doar mie ?
simplu, radical si absurd sa te reduc la o idee
pe care sa o manevrez ca pe o marioneta dupa bunul meu plac
nu din plictiseala, nu din greseala, nu pentru ca asa spun astrele
pur si simplu din rautate, o da…sfanta rautate, mai cinstita decat modestia, decat bunele intentii, decat visele nedeclarate
ipotetic vorbind am dreptate
revenind cu picioarele pe pamant, cu cine ma cert eu aici?
as putea la fel de bine sa gandesc in culori
si atunci as ajunge din doua piruete la concluzia ca eu am muntii, stanca, rasaritul de soare, apele limpezi si iarba verde..tragand linie tie nu iti mai ramane nimic
da, si azi nu ma simt darnica, si nici risipitoare
doar elf
iar elfii danseaza ,nu pasesc, spun povesti, si rad atunci cand totul este cumplit de ciudat
din cand in cand mai si mint
si din cand in cand mai si sufera
dar raman elfi..nemuritori conform legendei
vesnic bolnavi de miserupism in stare avansata
ma bate gandul sa imi scot bandana portocalie la soare…o invit cavalereste la o bere in lipsa pocalelor de argint pline cu vin vechi si rosu
ele, pocalele sunt din alt film, unul cu cetati pierdute printre creste
mi s-a facut dor de hai hui…inca un we si iarasi o iau razna prin tara..pentru ca ma asteapta muntele, si stanca..si toate punctele de suspensie insirate mai sus
si pentru ca vreau ca tie sa nu iti mai ramana nimic
egoism de duminica plicticoasa…si ma simt minunat
nu mai vreau aripi
zborul meu nu are nevoie de fulgi colorati…
ca intr-o zi de iarna cumplita cand vantul imi coboara pana in maduva gandului si o singura farama de idee uitata in coltul unei lacrimi reuseste sa aprinda focul…
poezie de iulie
singura poezie cumplit de minunata la care ma pot gandi..stanca..atat de imperfecta, atat de calda , atat de plina de taceri
ma doare fiecare respiratie a ei, fiecare bataie de inima , fiecare fir de iarba ce indraznete sa ii rasara printre fisuri
nu o poti invinge,nu o poti urca decat daca te lasi cucerita
ca o pagana de razele de luna ce danseaza nebun
cu intelegerea unui batran si zambetul unui copil…
sa inveti ca nu mainile, nu talpile , nu degetele urca..doar sufletul, numai el, mare si alb, frate cu albul pietrei pe care o iubesti…
sa inveti sa nu bei atunci cand ti-e sete
sa inveti sa nu mananci atunci cand ti-e foame
sa inveti sa nu ceri atunci cand nu ai nimic de dat
sa simti cu fiecare celula cum patrunzi tot mai adanc in marea de cuvinte neinventate ce povestesc despre rauri ce si-au schimbat de sute de ori cursul, despre flori ce au rasarit si au murit, despre fluturi ce n-au dansat decat o zi dupa ce i-au contemplat nemiscarea
si imi e dorul fara astampar, si imi sunt ochii plini de soare
si m-am intors ca sa plec din nou
imi vine sa rad, aici nu sunt eu…
aici dorm..acolo traiesc
aici doar merg…acolo zbor
si n-am nevoie de aripi…..
pentru ca nu este etic sa le acuz pe ele pentru lipsa vantului
ar fi ca si cum as acuza ploaia pentru nori
pauza mea de verde, sau perfect egal, pauza mea de cer albastru
e abstract gandul de piatra
dintii stransi se traduc in minte de rau care curge..rau de munte , limpede in final
si ce daca mai poarta busteni doborati
e suficient sa ma uit la crengile care se lupta cu zambet pe scoarta sa ramana atarnate in copacul care le-a inventat
fara tincturi cantecele sunt mai faine
chiar si fara versuri
si mai ales fara portativ
si asta nu pentru ca elfii au paduri si povesti si arcuri de argint
ci pur si simplu pentru ca exista sotronul si poienile fara margarete
si pentru ca parantezele de dupa doua puncte se pot transforma atat de usor in d incat imi vine sa ma rog de punct si virgula sa le-o ia inainte
hai hui de vara
sau tralala de luni
suficient, sau definitie pentru rotund de luna oarecum plina
si mi-e dor de dorul de perete gri
dar nu mi-e dor de mine
pentru ca am penita si coperti de piele si semn de carte de matase rosie
si eu am dormit mult, mult, mult si am citit privind la ploaia ce curgea peste munti
buruienile ravasite se aplecau indraznete catre florile dezorientate si pietrele tacute respingeau stropii calzi…
duminica a fost liniste si am citit o carte frumoasa
…..
au trecut sute de duminici de cand nu m-a mai doborat somnul la pranz ca pe un un prunc, de cand nu am mai rasfoit pagini cu ploaia plangand la fereastra, de cand nu am mai valsat printre ganduri cu fulgi de vise
….
elful a ridicat mirat o spranceana, in timp ce femeia a facut o pirueta iar copilul a batut indaratnic din picior
…
acum ma dor mainile, oboseala placuta, si in we ies la cocotz…
e faina vara asta, faina rau
daca mi-as arde aripile ce ar ramane?
daca mi-as mototoli ideile mazgalite cu cerneala magica
daca mi-as incuia amintirile in dulap de lemn
cateodata simt nevoia de a-mi ucide povestile
cateodata ma cutremur si nu de frig
ma uit la buzele muscate pana la sange ce se chinuie sa opreasca cuvinte care inteapa
la mainile incercand sa netezeasca suvite care se incapataneaza sa ramana rebele
inchid ochii…ii strang pana la durere ca sa sufoc ironia
e dimineata..acum cand apune soarele la mine e dimineata
stau intr-o gradina cu nuc, privesc pietrele cum cresc si ma mir
sau ele se mira ca eu nu cresc
tot una-i…
oare exista? pentru fericire ? pentru pofta de viata ?
cred ca degetele sunt prelungire a sufletului prea plin de prea plin
da..cateodata tarziu dar niciodata prea tarziu descoperi minuni, sau ti se intampla lucruri care iti fac fiecare secunda, fiecare gand altfel
si altfel e frumos, sau e in zig zag
liniile mele frante si colorate…
drum lung de ieri pana azi, timp dilatat acum…sau pe care vreau sa il dilat
parca sunt beata..beata de aripi ce urla dupa inalt…
iubesc, iubesc pana la durere, pana la sange nu pe cineva, nu ceva, pur si simplu iubesc imaginile si senzatiile ce mi se aseaza in celule..amprente ale unor intamplari doar ale mele
nu-mi pasa si imi pasa in acelasi timp
amestec aiuristic ca un ghem de ate incurcate
complicat, fara schema, fara instructiuni de folosire
eu acum, eu maine
m-am saturat sa explic, m-am saturat sa adun
matematica de duminica
exista unitate de masura pentru fericire?
o poti masura in intensitatea unui iuhuuu ce destrama peretii realitatii?
in lacrimile ce spala din cand in cand drumul unor zari necunoscute?
in zambetele care rasar uneori in coltul ochilor?
o doamne, sunt brambura, si ma doare si in acelasi timp simt ca explodeaza vulcani cu entuziasm, ca se darama cetati, ca vin si pleaca furtuni…
o sa mai cad si o sa ma mai ridic, o sa mai zbor si o sa mai curg
o doamne..cat imi doresc , cat imi doresc
degetele sunt sigur prelungire a sufletului prea plin de prea plin
si eu visez stanci albe si galben-roscate si gri…
cu ochi mirati ascunsi printre crengi
ce nu s-au hotarat daca sa ramana sau nu
imi fluiera rafale de vorbe pe la urechi
cu panglici lungi de mascarici nebun al carui chip in carouri albe si negre e umbrit de palaria cu clopotei
m-as lua de mana si m-as tari intr-o carte cu pagini sfaramicioase ascunsa pe un raft mare de lemn intr-o biblioteca de la capatul lumii, acolo unde doar condorii derutati mai ajung..le-as citi lor despre corabii cu panze albe, sau despre vise plutind pe deasupra prapastiilor
sau m-as arunca printre pietrele rotunde de pe o aleie napadita de buruieni batrane, sa sfasii cu verdele crud al ierbii ce creste in mine monotonia felinarelor ce intind umbre sfioase
…
e departe…nu stiu ce, nu stiu de ce, nu stiu cum…
sentimentul ala ciudat de cafea neagra ce nu se mai termina, ca si cum ceasca s-ar umple mereu si mereu si mereu
prea multa cafea amorteste simturile
ca si zambetul in exces..da, zambetul, nu zambetele…la singular e periculos…
….
imi e dor asa , de cirese negre, de cirese amare si jucause
si de noapte
mai ales de noapte
astazi am urat frigul ce imi face degetele crengi uscate si inutile
doamne, unde e vara ?
imi vine sa…sa cert timpul care a curs stramb si a sucit anotimpurile
verile copilariei mele erau lungi si blande
verile pe care le traiesc acum sunt scurte si salbatice, prea scurte si prea putin salbatice
imi plang mainile de dor de stanca
astazi am cochetat cu raul si padurea nebuna sub norii negrii si neprietenosi
unde e vara? unde??????
ar putea fi la fel de bine duminici, dar atunci nu ar mai fi albastre…
cateodata ma intreb unde dispar cand inchid ochii
am dormit agitat, ca si cum as fi dormit pe mare
da, niste valuri si un pui de furtuna si cateva zambete lipite de cer
….
o sa ma duc sa ma ascund intr-o ceasca mare de cafea fara lapte
si apoi o sa hoinaresc pe strazi pietruite
gandindu-ma la maine
sau ca sa citez niste frunze : a venit vremea cand soarele bate cu pumnii stransi la fereastra sa o deschid
sa astept vantul?
imi simt sufletul de piatra amestecata cu ceara
curg picaturi de ploaie calda, si mi se preling pe buze si pe gat si pe brate
gust de nori ce se lupta
gust de maine
gust de sange care alearga nebun
ma privesc printre gene intr-un ciob de oglinda
nu am timp sa ma rasfat in luciu de apa calma
din nou nu stiu daca traiesc in visele mele sau visele mele traiesc in mine ….
atat de multa primavara incat doare
ce ciudate sunt oglinzile pe care ti le aseaza in fata parerile celorlalti
le consideri mai pure? mai pline de valuri? mai false? e oglinda reala cea in care te privesti sau e oglinda din Alba ca Zapada ?
adevarurile sunt atat de transparente si de fragile…crosetate din picaturi ce se aduna si se destrama
ma gandesc la puzzle, ma gandesc cum as aranja fiecare gramajoara de figurine intr-o cutiuta cu eticheta albastra…doar amestecate mi-ar da raspunsurile la intrebarile din care sunt formata..separat..fiecare ar insemna altceva
sunt momente in viata cand esti spectator inactiv la piesa ce se deruleaza pe scena in fata careia te-ai trezit din pura intamplare
sunt ciudate oglinzile, dar ele reflecta mereu ceva, nu pot arata ce nu exista chiar daca doar farame de realitate
un pic din ieri, un pic din azi, un pic din maine
importante sunt culorile cu care imbraci lutul, si cuptorul in care il arzi
………………………………..
putin mirata, putin cu zambet in coltul buzelor
nu stiu daca recunosc oglinda prin fata careia am trecut dar cu siguranta sclipirile ei m-au ajutat sa o gasesc pe cea prin fata careia trec acum
mi se pare ca amestec prea multe culori indraznete…
uneori mi se pare ca flacarile sunt prea inalte
rad, cum poate nu rad decat globurile de cristal cand se sparg
e toamna si e vara si e primavara in mine, niciodata iarna desi afara ninge
de ce imi rasar cirese rosii la urechi atunci cand ma uit in oglinda ? si de ce intind mana nu ca sa cert ci ca sa imi asez o suvita rebela ?
si imi e drag si imi e ca dimineata cand lenea e de pisica neagra
de parca as lua o carte veche de multe ori citita si m-as aseza intr-un balansoar la umbra unui nuc batran
si e azi ca atunci cand nu puteam sa vorbesc dar imi era sufletul plin de greieri ce stiau toate cantecele
si imi e azi ca atunci cand iarba verde cuteaza sa muste din negrul pamantului inghetat
si e cu dar si cu poate caci si cei mai nebuni vulcani se sting odata si in urma cenusa ingroapa umbre ce au dansat
daca timpul ar fi un singur semn de intrebare nu as sti unde sa il asez…
………………………….
si mainile ridicate spre a face se opresc si asteapta
si cuvintele ce s-ar fi nascut pe buze daca ar fi rasarit stelele adorm
si povestile se intorc acolo de unde ar fi venit
uneori noaptea …
nu fluier…doar merg
ca firmiturile de turta dulce pot fi ciugulite de pasari, deci e mult mai intelept sa folosesti pietricele….
asta daca te intereseaza drumul, cel de intors acasa….
turta dulce e mai simpatica aparent dar….
pariez pe pietricele, si daca nu se gasesc prin zona pe ramurele de copac
uneori simt nevoia acuta de a-l inlocui pe “pentru ” cu “de ce nu? “
uneori simt nevoia sa afirm ca egoismul are si el rostul lui in lume
nu rautate, nu lacomie…nu… doar sentimente amestecate, cateodata ganduri prea intense…
uneori ma privesc cum ard, nu cu scantei, nu mocnit, ma privesc cum ard cu flacari obraznice….pana la scrum
nu stiu sa fiu jar..jarul sopteste…
mereu am spus ca nu cer, eu iau…chiar daca doare, chiar daca nu
peceti pe foi neatinse de cerneala…si nu stiu de ce…, poate din cauza ochilor ce alearga nebuni inaintea timpului ce se va scurge…incercand sa-l cuprinda
ma enerveaza tabla de sah si totusi joc cu incapatanare
da, berbec, sau elf, sau copil…dar e frumoasa panza de paianjen ce se intinde intre colturi
si gesturile, si vorbele inteapa si eu zambesc, mereu altfel
as putea sa spun “stiu povestea asta ” dar care ar mai fi farmecul ?
orice teatru are un public, o scena si actori ce vand vise
iar mie nu imi place matematica
o sa imi devina radacinile aripi …stiu
si privind dinspre soare inspre pamant ma intreb daca orele se scurg sau se evapora
o sa imi fie somn intr-o vara, intr-o noapte, intr-un balansoar leganat de vant
o sa imi fie cu albastru visul plin de ganduri si o sa imi fie cald
din varful inflorit al ideii de astazi privesc oceanul ce mi se intinde supus la picioare
am crescut din lut si din piatra si din lemn de stejar..
mandrie…mandrie de salbaticiune , de copil
o sa imi trec mana printre suvitele rebele de par, o sa clipesc cu incapatanare in ochi, o sa bat cu furie din picior si o sa pasesc, ba nu, o sa trec
si o sa alerge clipe ca un film prin fata mea si o sa le aleg, asa cum alegi boabele de margean
o sa…
am dreptul sau….sau nu? eu nu cer…eu iau !
ca a trebuit sa duc munca de lamurire cu soarele ca sa inteleaga ca astazi a rasarit pentru mine
si acum stelele…niste incapatanate prin definitie…o sa le cert si o sa le culeg una cate una pana cand noaptea va ramane ca o cafea neagra
hei ce vant fara rost si fara directie
si zau, zau ca fara sa vreau m-am uitat la un copac pana cand aproape a inmugurit..cred ca daca ii mai aruncam o privire printre gene inflorea….
si am nevoie de vara
si nu mai am rabdare
si imi e drag, si imi e dor si ma alint… si fac piruete…
si …dar cine mai are nevoie de “si” ? cand viata e atat de faina ?
astazi simt nevoia sa scriu despre furtuna
despre urlete de lupi flamanzi intr-o noapte fara luna
despre lanturi grele si ruginite
astazi simt nevoia sa scriu despre oglinzile in care imi este teama sa locuiesc
o viata ieri, o viata azi…paralele
iures, miscare absurda, sau mai bine spus lipsa nemiscarii
imi este foame si musc si gustul e aspru
zid de piatra de rau, ca sa mai las loc si luminii..din cand in cand, doar din cand in cand
si ma gandesc la otelul din care sunt batute sabiile, si ma gandesc…
nu stiu de ce..m-am invartit prea tare ieri, si ma doare…nu imi mai auzeam gandurile
acum e cald, prea cald si ma mir de euforia care vine in valuri, ma mir de senzatiile ce mi se scurg din varful degetelor…
unii imbatranesc, altii cresc, eu ma intorc desi merg inainte
uneori decupez, decupez momente si le amestec stricand ordinea lor fireasca…le asez in albumul propiu si le pictez in gri
uneori rup paginile si le ard…
m-am invartit prea repede si ma doare dar m-ar fi durut mai mult daca nu m-as fi invartit…
obosita , da…
a navalit peste mine prin transparenta ferestrei la care nu au inflorit flori de gheata ca in alti ani…
imi impodobisem sufletul cu lumanari de argint si asteptam cai naravasi sa ma poarte peste valatucii de ceata
bradul sta cuminte invaluit in aroma de scortisoara in coltul camerei visand la padurea in care nu va mai ajunge niciodata…parca ii simt regretele ca pe pasi apasati pe o carare ce serpuieste fara tinta in sus..cele mai frumoase drumuri, cele fara inceput si sfarsit
e cald si mirosul de cozonac rumenit incet in cuptor imi aduce aminte ca am ochi cu zambet pentru cei care imi sunt dragi..si imi asez palmele peste ganduri pentru a nu le lasa sa fuga hoinare spre razele de care imi este atat de sete…
sunt atat de departe si copilul din mine bate nerabdator din picior…
o sa beau vin rosu din struguri copti de soarele ce spune povesti, din via ce si-a infipt radacinile adanc in pamantul negru
o sa beau vin rosu si o sa dansez cu bratele prelungire a sufletului, ca si cum ar fi prima sau ultima oara cand dansez, ma voi invarti pana cand lumea va inceta sa fie curcubeu…
clopotei mici de sticla se aud departe, ca un cantec
sunt fericita si ma uimeste atata cumplita nebunie
parca ma privesc din oglinda …parca ma vad desenata cu carbune negru pe un colt mic si alb de hartie
cuvinte, ganduri…poznase, ca din carti cu spiridusi
nu pot sa dorm, n-am mai dormit de secole, fiecare secunda e prelungire magica a unui vis…
hei, navaleste Craciunul , bate la portile grele de lemn
ma duc sa ii deschid, si brambura imi sunt gesturile
o sa ii cant , nu mai stiu sa vorbesc
din nou simt ca ma prabusesc in hohote nebune peste cer
mi-au inflorit cuvintele si imi vine sa strig heeeeeeeeeeei, hei heeeeeeeeeeeei
doamne ce iarna nebuna !
plina de licurici
o idee alba a ramas ascunsa in coltul gandului caruia ii e dor de vant ce te izbeste aprig in fata ,de pasi peste creste si de ochi mirati printre brazi batrani… dar e doar o idee alba…mica si cu gust de vin fiert
si imi vine sa strig heeeeeeeeeeeeeeeeeei, astept soarele !
m-am mutat deja in “maine” ….
cumplit de frig …
idei de sticla se aseaza in cascade si eu merg cu gandul fum catre raze de soare
daca mi-as aseza palmele fierbinti pe zapada s-ar topi
oare visele hiberneaza?
un lup gri isi cheama haita…
vanatoare de umbre si de ganduri
sa aprind facliile?
si nu vreau, vreau sa transform fulgii reci in petale albe de trandafir
lumina lunii sa imi lumineze pasii tacuti
sau poate in ploaie, o ploaie calda de argint si o umbrela uriasa din care sa picure soapte
pot alunga iarna? si sa pastrez doar mirosul de nuca arsa si dulce?
daca …m-as desface in felii transparente ce dorm precum portocalele in haine vesele….
lumina aici, prea multa, prea grea
si cad acorduri furioase din cerul dintr-o data nu albastru
si eu patinez…pe un lac, intr-o padure, intr-o poveste…………..cu cat ma invart mai tare cu atat mai repede va veni vara…
da, ninge..si cand ninge imi culc capul in palme si imi doresc…
de ce ninge?
ca si cum m-as hrani cu vant nebun
furtuna de vara si afara e frig…
ca si cum elfii ar sti sa minta, ca si cum elfii ar sti sa taca…
imi e dor cumplit de soare, imi e dor cumplit de the doors, imi e dor cumplit de mine…
si refuz sa fiu incremenire gri pe tabloul unei alte clipe ce ar putea sa se nasca
dor de rosu si de vin greu…
asta sunt eu …trecere transparenta, gest fara margini…
si as mai vrea un vis de stanca alb sa mi-l inchid talisman in sufltet
stiu ca o sa dansez si o sa dispar, stiu….si ma doare dar durerea ma face sa simt clipa asta sau clipa de maine ca pe o viata intreaga
ce inseamna un eon? nimic…si nimicul e atat de cald….
strivesc maracini cu colti de fiara tanara ce invata sa rasufle..strivesc maracini cu gand de ciuta ce invata sa alerge…
imi doresc minute, vreau sa le fur, sunt hot de povesti si de ganduri
hei, si sunt eu, si sunt precum noaptea, niciodata aproape niciodata departe
si as vrea sa nu mai simt umbre si …
si e bine , si e rau, nici eu nu stiu si nici nu vreau sa stiu
mi-am inchis visele in idoli pagani de lemn pe care acum ii ard
cu zambet pe buze …
maine…maine soarele va rasari ca intr-o zi oarecare….
somn usor
unde iti sunt frunzele verzi cu care se juca vantul, unde umbrele ce imi racoreau fruntea incinsa de soare, unde povestile ce iti inmugureau pe ramuri?
existi ca o soapta sau eu exist ca o soapta…
se aprind sau se sting? si maine?
maine imi vei lasa in palma amintirea unui sarut?
curge noaptea si eu as vrea sa fiu vampirul ei, sa ii sug sangele negru de atata lipsa de stele
mi-e sete, ah, atat de sete, as bea oceane de ganduri, as bea mari de idei
mi-e sete de maine si mai ales de azi
ma dor bratele , ma dor picioarele , de lipsa drumului fara sfarsit
si e albastru fara valuri….
si zei pagani mi se inchina
peste campiile arse, alergand catre …
frumos vis, parca langa un foc, intr-o clipa oarecare
libera, ca o pasare nebuna…
si cer : cer fara nori pentru aripile ce se intind lacome!
si sageti de argint pentru arcul ce nu are astampar ….
padure cu ramuri in flacari sa-mi ascunzi pasii … sa ii transformi in scrum
………………………………………………………..
un leagan agatat
suspendata intre cer si pamant si hohotele de ras nebune sparg toate globurile de cristal, le transforma in pulbere fina….
nu stiu sa beau apa decat din causul palmelor si nu stiu sa zbor decat cu mainile intinse
dar stiu sa visez trandafiri visinii cu spini ascutiti intr-o gradina cu gard inalt de fier negru
mirosul pamantului ud sfaramat sub talpi….
si mai stiu sa fiu…
cumplit de fericita astazi..atat de fericita incat imi vine sa…sa ma preling precum ploaia
si nu stiu de ce , si nu stiu de ce…
cu o pensula rupta amestec vopsea pentru a-mi desena ochi noi, cei vechi stau cuminti in dulap plini de amintiri
imi este asa…ca intr-o poveste ce incepe atunci cand ziua se ingana cu noaptea si se termina atunci cand noaptea se ingana cu ziua
si simt cum imi zburda vantul prin cuvintele zapacite
ce e timpul? ce ? nu il simt, curge fara sa ma atinga si ma simt ciudat…parca citesc intr-o carte despre mine, o carte mica, cu coperti de piele cusuta cu ata rosie
cu sufletul precum vara nebuna, de undeva se aude “my wild love” si eu dansez luandu-mi umbra de mana ….
atarnate de cer
eu brambura…si simt cum imi alearga sangele prin vene, si e soare in gandurile mele
ieri mai cresteam putin, cu teama, astazi ma intorc si ma mir
de albastrul cel albastru presarat cu licurici, de verdele cel verde ce bate in ramuri la geam, de curcubeul care mi-a rasarit in ochi
pasi de felina pe un acoperis ud…
zbor de pescarus deasupra valurilor…
liniste aparenta doar
undeva e furtuna
imi canta vorbele, imi canta gandurile si mi se amesteca sufletul cu praf de stele
ce dans ciudat…bataile inimii nu cu tic-tac…ce ritm pagan…
hai hui printre povesti ce vor fi scrise
pe un drum printre stanci
clipe ce se umplu inainte de a fi traite
alb si gri, si mai ales rosu
ca vinul vechi si intelept
si visez…
simfonie de duminica
picaturi mari ce imi indoaie ideile de la radacina, vant nebun, de care imi era dor
simt prezentul cu fiecare bucatica de suflet, cu fiecare celula, il simt cum ma cauta, si ma ridica, si ma arunca, si ma amuza
o sa plec sa colind strazi pietruite, fara umbrela, o sa las ploaia sa ma invite la dans
si poate o sa beau o cafea neagra
printre stele
absurd
simt absurd, traiesc absurd, visez absurd
minunat de ciudat si de albastru
daca mi s-ar topi astazi gandurile ce forma ar avea picaturile?
umblu prin paienjenisul de lumini
undeva se sting , undeva se aprind…banal
si banalul are un sens, un inceput si un sfarsit
stiu ca o sa imi fie “maine” cu triuliuliu pentru ca am un colt de zambet la ureche
pai da
cresc deja ofiliti din palmele ce se chinuie sa se deschida
mi-am ranit degetele in spini de trandafiri albi
oare invatam sa dorm sau sa zbor ?
parca era azi, parca era ieri
parca trecea timpul pe langa globul de cristal in care ma gandisem sa ma ascund
lumea e mare privita din interior, lumea e mica privita de sus
“zambete calde” stiga un negustor ambulant “vand zambete calde”
imi cumpar un cornet, de 2 bani, si ma asez pe un colt de trotuar sa le rontai in liniste…
vreau sa plec..vreau sa plec departe
astazi mi-am mai rupt o bucatica din suflet si am dat-o pasarilor, pasarilor ce se rotesc deasupra muntilor plesuvi si imi acopar golul lasat cu o scoica mica pe care a alungat-o marea, in loc de perla, o lacrima ca din ochi de papusa
vreau sa plec, vreau sa plec departe, sa imi fie fiecare zi poveste, sa imi fie cald si sa ma topesc precum lumanarile parfumate intr-o seara lunga de vara
ce caut, unde sa caut ce caut?
si nu am liniste, si nu voi avea liniste , si nu vreau sa am liniste
undeva, muntii vor fi inalti, stanca va fi alba ,marea albastra si nispiul galben
undeva curcubeul va face pod peste vise
ma culc acum, cu pumnii stransi si ganduri de copil ce vrea
ma culc acum iar maine…maine voi ridica ochii spre soare incercand sa imi spun ca stiu
maine voi uita din nou sa cresc si voi incerca sa rad
daca as scrie in soapta din varful penitei…ai avea puterea sa asculti?
tu drumule, tu timpule, tu vantule….
daca as scrie acum, daca as scrie cu creta alba pe tabla neagra, daca as scrie apasat…ai avea bunul simt sa nu imi comentezi ideile ?
tu realitate, tu linie dreapta, tu soare ….
daca as scrie acum , daca as scrie la intamplare…cu sange clocotind pe hartia zilelor ce isi urla dreptul de a fi traite …hai spune drept…..
daca m-as ridica si as pleca lasand in urma doar fraze neterminate
daca as rade cu gura pana la urechi
daca as spune “azi exist si atat ”…
daca, daca , daca
daca as scrie la intamplare nu-i asa ca mi-ai spune ca e minunat ???
tu viata….
in farul meu parasit din care privesc marea si …
paienjenis de idei peste intinsul fara culoare…apele mele nu au valuri albastre…
ar fi un cantec trist daca nu as avea aripi sa zbor pana la nori
dimineti cu nisip aspru ranind talpile ude si goale, o scoica mica fara perla pe care mi-o lipesc de suflet ca sa iti ghicesc soaptele
as fi fost azi daca nu mi-ar fi fost somn…
linia imaginara a orizontului…infricosator de aproape…
candva…
sa imi culc capul in palme si sa las timpul sa imi macine trupul care ma doare de prea mult sange ce alearga nebun
sa imi incatusez picioarele cu lanturi de otel ca sa nu mai danseze bete in lumina lunii…
de ce ?
pentru ca am priviri salbatice in ochii ce vor sa stie
padurea mi s-a incurcat printre suvitele de par, printre degete
farul meu parasit de la capatul lumii, invaluit in ceata, invaluit in poveste…
agatat de un cui ruginit, un arc cu sageti de argint
sa il ridic si sa il curat cu lacrimi proaspete, neatinse de degete
si as fi azi…daca nu m-ar durea gesturile
sete, de mare, de vis, de stanci, de inalt, de copaci, de stele, de viata
radeam…si stelele radeau si ele sorbind ganduri din cupe de argint…
valsam…si coloanele de marmura se roteau tacute uitand pentru o clipa sa sprijine boltile
cu doi ochi ca doua semne de intrebare, cu brate imbratisand trupul de fiara tanara al clipei ce se scurgea incet
poveste…cu petale de trandafir zdrobite dureros sub talpi
poveste …cu vin ce se scurgea pe dalele de marmura ca pe un altar pagan
poveste…
despre cirese intr-un copac uitat de iarna, despre sange alergand prin vene, despre maci in bataia vantului, despre rubine incatusate in vechi inele, despre un foc ce ardea in soba, despre cuvinte ….
am ales sa spun Buna dimineata in loc de Noapte buna..
atunci cand visele bat timide la poarta noptii…atunci cand le strang in palme ca pe bulgarii de tarana amestecati cu apa si le dau forma dorita…
am ales sa las vorbele sa curga suvoi in cascade de ceata
si merg…dinspre nicaieri spre departe..alb imi este drumul, albe imi sunt intrebarile…
cine esti?
si soapta , si gandul, si speranta…si…si niste randuri…niste campii verzi unde cresteau ierburi salbatice…niste ramuri ce se aplecau cu umbra deasupra raului ce tacea printre pietre, niste clopotei purtati de spiridusi, o stanca si flori de colt…
sa iti aduci aminte sa iti aduci aminte sa iti aduci aminte!!!
in buzunar am ascuns cheia mica, mica de sticla a cetatii din poveste…si cutiuta cu doua lacrimi
bate vantul…
va fi…imi spun, va fi!
ciufulind frunze nebune…
sau despre poteci …cine sa mai stie ? o melodie curge in cascade daramand zidurile gri
si pumnii se strang neputinciosi, vor sa inchida un gest
pentru ca imi vine sa zbor, imi vine sa zbor, imi vine sa zbor
si aripile…si vorbele…si rafalele….
care o fi a opta culoare ?
si ma scutur de noapte ca de zapada, si ma scutur de soare …numai acolo unde lumina musca din intuneric si intunericul din lumina….
ce banal…atat de simplu incat e frumos
si frumusetea ucide salturile…stiai? ma intreaba gandul…
daca as fi stiut ce as mai fi fost fara intrebari?
si gandul se supara si spune ca se duce sa se plimbe prin castele parasite ascunse printre muntii cei batrani ca timpul
o sa se intoarca…asa ca ii fac un ceai cald..cu aroma de scortisoara
brrrrrrr, asta cred ca era din alta poveste… neterminata
povestea de azi e cu vant, si cu somn care nu vrea sa vina
beti…daaaa beti…s-au imbatat cu praf de stele
cica undeva, atarnat de coltul de sus al lunii albastre s-ar odihni un gand…cica
povestesc florile de colt, eu stau si le ascult
tralalala sa fie gandul?
nu imi mai este frica de fluturi si imi lipseste asta, pentru ca ma face sa ma intreb :bine…si atunci de ce sa ma mai tem?
cica…un drum in zig – zag, pai da, ca n-am ce face eu cu drumurile drepte, nu as sti sa umblu pe ele…poate cel mult sa sar 
niste licurici beti…
daaa, stiu, putina faina, oua, lapte, cacao, stafide….si totusi…
magia ce face nucile atat de jucause sa stea cuminti infasurate in aluatul moale…mirosul cojii rumene….cuptorul ce pare neincapator…cozonaci copii in canuta mica de tabla, doar pentru mine…amintirea mainilor ce se intindeau lacome sa apuce coca fierbinte..da, mie imi plac cozonacii fierbinti…
miroase deja a craciun..astazi am vazut un film , si am plans, si sunt atat de vesela…
fiecare lacrima mi-a adus aminte ca traiesc
ca traiesc dublu, triplu, ca traiesc de un infinit de ori in fiecare secunda
vreau bradul meu inalt, cel mai frumos si cel mai inalt brad din lume, cu conuri mici , cu iz de rasina….
vreau manusi rosii si moi, vreau sa imi ridic capul catre cer si sa ma ninga si apoi sa patinez, sa patinez pana la capatul lumii
licurici, licurici de iarna
fiecare lacrima, fiecare stea …si imi aduc aminte ca am suflet ce se coace incet in cuptorul ce nu stie sa faca decat cozonaci
infinit…
o gramada de pitici s-au inghesuit in monitor, nu mai au loc, si eu ii sarut pe rand, ca sa nu se supere
m-a apucat o pofta ciudata de radacini de copac
m-a apucat un dor nebun de tulpini verzi
sa imi intind palmele catre cer, si sa las secundele, minutele, orele, anii sa curga prin mine….
simt, stiu ca n-am mai crescut, ca nu pot creste…
ma joc, ma joc cu viata, cu cerul, cu ploaia….
si ma intreb ? voi fi mereu copil sau m-am nascut om mare ? ))
cateodata imi doresc, cumplit de mult sa ma vad altfel, imi doresc sa nu mai zambesc din spatele bretonului ce imi intra in ochi, sa nu mai sar atunci cand ma bucur, sa nu mai rontai mere verzi, sa nu mai fluier, sa nu mai dau ghionturi prietenesti ce lasa vanatai inchipuite, sa sa nu mai mananc batoanele de ciocolata de la capete spre mijloc, sa nu mai…..
dar tot eu, mereu eu..imi spun "ce ?, te-ai zarghit ? "
si ecoul imi raspunde : "bine ca ti-ai dat seama, ca altfel iti lungeam urechile pana la cerul tau cu licurici"
simpatic ecoul asta , cred ca o sa ii crosetez niste tarlici de lana ….
margini de cer albastru zdrentuit
astazi am cules trandafiri si mi i-am asezat sub talpile goale
am nevoie de spinii lor
ciresele au inverzit, s-au copt, si au trecut
cica, cica…a venit vremea ploilor
si mie imi vine a rade…da da, in hohote nebune…si urechile tuguiate sunt ascunse dupa umbrela fara palarie
vreau sa simt picurii reci
heeeeeeeeeeeeeeeeeeeei
toamna asta e zapacita, sare intr-un picior pe alei
heeeeeeeeei
mi s-a lipit un zambet sugubat in coltul buzelor, il decupez si il lipesc in album…
am o intreaga colectie
cica, cica
cand vine noaptea, toamna unde se ascunde?
colti de fiara tanara infipti adanc in pulpa zilei
muscand cu pofta, pana la sange din trupul alb al timpului
cu ochi de vis bantuit de zambete privesc in oglinda
imi invart o suvita dupa ureche, fluier o melodie aiurita si ridic din sprancene….
trecand printre clipe, ca printr-o ploaie de vara…
o sa ma caut in maine, in ieri si in azi
o sa bat cu incapatanare din picior de trei ori
o sa imi intind aripile albe si negre si o sa zbor pana la cerul fara nori, pana la stelele fara nume, pana la granita dintre iluzie si realitate
azi, am uitat sa ma mir
azi, am vrut sa invat sa pictez cuvinte
si mi s-au amestecat culorile
si ce daca?
aripi …pe albastrul de cerneala…aripi
definitie pentru zbor ?
cu zambet!
ca visul unei papadii intr-o poiana cu iarba cruda
cand somnul…si gandul repeta in soapta…cand somnul…
s-a oprit o intrebare la poarta zilei ce s-a nascut:
unde dorm cocorii ?
Am vrut sa beau cafea neagra…am luat o gura , cu pofta si apoi mi-am adus aminte de soare…nu, nu se oglindea in negrul lucios…am spart cana..si cafeaua s-a scurs printre pietre catre pamantul uscat.
Nu, nu pot bea cafea neagra de doua ori din aceeasi ceasca, nu sub soarele mare si galben ce imi ucide gandurile bolnave de zbor
Privezc cioburile…neregulate si albastre…amintirea cestii din care nu a mai ramas decat toarta, ca un cercel de papusa.
Astazi imi imbrac sufletul in mantie de roua..am dormit mult, mult..sute de ani…
cand fumuriul gandurilor urca cu miros de ceara galbena ce se topeste dantelat…vezi umbre sau lumini?
sticla tace…
cand vantul iti zapaceste zurliu parul ce iti acoperea ochii..sunt hohote sau taceri cu zambet ?
sticla se intreaba…
cand luna a rasarit intr-un colt al cerului negru precum pacatul…sunt pareri sau gesturi?
sticla se sparge in mii de cioburi
astazi matase rosie ce aluneca de pe policioare de marmura neagra…oglinzi cu rame vechi de lemn mancat de carii…si ma privesc cu ochi de copil in decorul desprins din poezii bacoviene…imi vine sa rad in hohote nebune caci ma simt precum merele crude rontaite la intamplare…
unghiuri…fara reflexii , doar unghiuri..ascutite
vals…cu pasi reinventati
gene multe sa acopere gandurile ce se joaca
indragostita pana la absurd de oglinzi, de lumina, de stele…de pareri
imi este sufletul plin de flori de colt , imi este sufletul plin de pietre rotunde peste care trece raul furios, imi este sufletul plin de copaci ce isi agita crengile in ritmul simfoniei gri
ploua, ploua nebun ca in visele mele, imi intind mainile , imi ridic ochii catre cerul cu fulgere, vreau sa alerg , vreau alerg si sa las suvoaiele sa imi patrunda in ganduri
pervaz de lemn cu muscate rosii privind prin sticla fara perdele catre noapte, lumini timide ce arunca umbre cu povesti uitate
e cald aici, e frig afara…unde sunt eu?
ploua, ploua si imi este dor de tunete, imi este dor de furtuna
ma imbrac in rosu si rad, mai culeg o frunza si mai sorb o gura de vin, mai cresc putin, mai tac, mai dansez cu pasi imaginari si plec
maine, fara ploaie , ideile mele se vor simti precum puii de uliu ce invata sa zboare, maine cand dimineata va exploda peste orasul adormit imi voi ridica pleoapele de pe ochii cu amintiri de vant si voi sfida soarele
ca sirul notelor inalte pe un portativ
goana in zig zag a literelor cu bucle catre capatul caietului cu foi galbene
foame…foame de cuvinte..foame de raspunsuri
gandurile s-au luat la cearta si imi vine sa le pun la colt ca si cum ar fi furat dulceata de cirese amare din camara
un cuc dintr-un ceas prafuit se chinuie sa anunte o ora numai de el stiuta
pisica cu un ochi albastru si unul verde a incremenit cu o labuta ridicata in aer..au napadit-o amintirile …cand era mica mica, doar o pisica de portelan ce se odihnea pe o masuta cu mileu crosetat de maini mirosind a gutui
in pragul ferestrei s-a oprit noaptea si se uita mirata la luna galbena din oglinda, isi aseaza o suvita dupa ureche si rade
tarziu..e prea tarziu ca sa dorm …e prea devreme ca sa visez…
balansoar greu de lemn pe iarba uda…
afara e cald dar la mine in poveste e racoare ; stau la umbra unui nuc si citesc intamplari cu pirati…
buna dimineata
cu marmura alba …cum ce ? dalele pe care rasuna pasii…cu marmura alba si grea
cu frunze grabite sunand a fluier de lemn peste campuri verzi…cu frunze in bataia vantului
cu ramuri impletite peste soare…cu ramuri razand peste raze caci au crescut copacii pana la marginea cea mai margine a cerului albastru
hai hui, cu "maine" in buzunar
hai hui cu triuliuliu pe buze ca in vacanta mare
printre povesti ce se coc in vatra cuptorului de pamant
miroase a paine calda
si a vise
iar m-a apucat dorul de luna…si ma scutur..e vara, prea vara…da
as face o baie rece in apa albastra ca cerul si m-as intinde pe nisipul aspru sa imi mature valurile orice gand cu licurici, sa ramana doar zambetul…
zambet de piersici si de mere rosii si de pepene galben si parfumat
i-as fura campului florile albe si codrului frunzele verzi sa imi impletesc cununa si sa mi-o asez peste vise…
doamne ce stare de vara …de unde atata soare ?
comentarii recente