tanjeste dupa vara
dupa zilele in care soarele ii mangaia bland frunzele, in care vantul se gandea nitel inainte sa bata
tanjeste dupa povestile ce par ca nu mai vor sa fie scrise
mi se usuca picaturile de ploaie pe gene si ma simt precum gorunul de la marginea lumii…
striga  florile albe dintre copertile clasorului
isi cer dreptul la ramuri
pe o banca pustie, doua umbre se gandesc daca sa rataceasca pe alei
e liniste, atat de liniste incat imi aud gandurile pe care as vrea sa le alung
nu, nu mai scriu despre fluturi, magie si sfere de cristal
scriu despre luna
si despre razele pe care le-am ascuns la piept