ma dor ochii, bolnavi de lumina

prea alba, prea clara

dor de strazile mele pietruite fara nume pe care pasii muti se plimba agale tinandu-se de mana

dor de vise, sorbite cu sete din pahare inalte de cristal, de matase grea si de viori

clisee? poate…dar sunt ale mele si-mi sunt dragi

ca filele ingalbenite de carte

ca serile cu gust de ciocolata amaruie