imi vine sa rad, cu sinceritate brutala

iar zambetele mele, netrecute prin sita sunt de o ironie greu de indurat

trista ieri si nu-mi vine a crede

cum din greseala adaptez realitatea la propria varianta pe care o tes

pornind de la un contur slab in creion, incep sa adaug, ca intr-un joc , + si + si cateodata – in functie de cheful pe care il are imaginatia mea

uf..:)

si rasuflu usurata, ca dupa furtuna in care mai mult a batut vantul

impart ce-i fain si pun deoparte, sunt lucruri care ma ridica si ma definesc

un fel de punct

superficialitatea unor gesturi ma obliga sa ma intreb cat din ceea ce am vazut a fost real

ieri m-a pocnit rasul incontrolabil

fara ghilimele, inflorituri si dantelute, am ridicat mainile a nedumerire coplilareasca

cu ochii in monitor si cu gandul la cuvinte scoase din carti de filosofie si folosite aiurea de dragul de a spune ceva

comercial si punct

am voie, nu, sa pun puncte ?

sau nu , asta era ieri, azi am puncte de dat, mie imi sunt de prisos

revenind la zambetele netrecute prin sita, e bine, e bine ca nu-mi doresc sa fiu super star

ma mananca buzele iar mainile trag de suvitele de par, cu rugamintea de a acoperi ochii brusc deveniti buclucasi

pai mi’s eu, asa cum imi doresc sa fiu, fara nazuinte de a fi altfel, dreapta in fata imaginii ce se reflecta in orice, chiar si in oglinzile altora

iuhuu

e bine sa ai aripi din nou

…..

elful ma cearta,  zice sa sterg

pai de ce? m-am saturat sa imi acopar cu naframe albe parerile