ma fascineaza formele in care iti poti plia sufletul

fara a tine cont de culoarea hartiei sunt din matematica combinarilor de n luate cate k

si daca tot ma refer la reguli si norme m-as apleca , asa in treacat peste rezistenta materialelor

si as indrazni sa raspund la intrebarea : care este limita pana la care pot sa ?

dar temperatura ?

mi-s albastre pleoapele din dorinta de a nu-mi lua ochii culoarea raurilor de munte

din dorinta de a nu-mi creste colti peste noapte

si ma aplec, cu tacuta rabdare peste intamplarile pe care le-am lasat sa treaca prin mine

muzica e din The Doors si imi aduc aminte ca am mai dansat candva

………………

beau bere si joc Fazan cu Bica, inca nu am curajul sa imi asortez gandurile cu vin rosu

parca nu as fi vrut sa cresc

parca …..

….

praf de stele

doar o expresie sau?

si e atat de frumos acest sau , parca, poate….

…..

candva, intr-un colt uitat de univers m-am nascut din intamplare si am devenit elf

tes povesti

punct

si imi este teama de timpul ce se scurge in completarea cuvintelor mele

cate puncte ar trebui sa pun dupa asta?

Si ploua, cu ganduri ucise, si ma uit in oglinda la file ce se intorc singure

Ma enerveaza gandurile imbracate in alb, nu, nu ale mele

prefer steagurile colorate si inselatoare ale piratilor

Unde exact este granita intre minciuna si iluzie?

ORIGAMI

“arta plierii hartiei, fara a se folosi foarfeca sau lipiciul”

Ma pot plia in condor ? Sa zbor fara curenti de aer pana la capatul universului si inapoi?

……………

Maine, imi voi impacheta idelie si le voi urca in cufere mici de lemn vechi pe rafturi de piatra

maine imi voi ierta ideile prea repezi

……….

heila, spune elful, si eu il ascult

din spatele unei cesti de cafea doua virgule zambarete imi fac cu ochiul

nu pot trai o zi fara sa sar intr-un picior

sambata rad iar duminica o sa ma catar …..

viata e verde, si cine spune altfel e un prost

!