You are currently browsing the monthly archive for mai 2009.
imi vine al naibii de tare sa plang
fara retineri, fara batiste albe, fara sentimente de vinovatie
e usor sa te pretinzi puternic, greu sa iti accepti slabiciunile, sa accepti in primul rand ca le ai
sa nu fugi, sa nu iti pui armura, sa nu spui ca nu te poate atinge
ca nu exista nimic la care sa vibrezi, ca ai uitat cum e sa taci uitandu-te la ploaie si sa razi uitandu-te la soare….
ca nu iti place sa mergi la lumina felinarelor pe strazi pietruite si sa bei ceai de iasomie la o masuta de lemn schioapa de un picior
ca nu vrei sa iti lasi minutele sa zboare legate de coada unui zmeu colorat de hartie pe care ai desenat zambete…
logic ar fi sa spun ca sunt trista si ca ieri eram fericita ar fi minciuna, partiala dar minciuna…prin omisiune sau inconstienta in lumea mea de ciocolata timpul curge ciudat, iar eu traiesc supunandu-ma altor legi eram trista ieri si fericita astazi …
un mod straniu de a strange pumnul ca sa nu pierd margelele colorate
un mod de a spune ca ata rupta pe care erau insirate m-a invatat sa cresc faptul ca nu incerc sa o innod la loc …. e vara, si as putea sa soptesc cu usurinta ca aici se termina lumea mea de ciocolata si sa pasesc in realitate brutal as putea sa uit , sau sa fug, sau sa nu simt e usor, am facut-o de atatea ori razand in hohote
dar nu as fi om, nu unul adevarat, nu din carne si oase si sange care uneori fierbe cumva, unde se termina lumea mea de ciocolata incepe a ta, sau a altor nebuni….. nebunii sunt frumosi, cuminti si copii nu?
logic ar fi sa spun ca sunt trista si ca ieri eram fericita ar fi minciuna, partiala dar minciuna…prin omisiune sau inconstienta in lumea mea de ciocolata timpul curge ciudat, iar eu traiesc supunandu-ma altor legi eram trista ieri si fericita astazi …
un mod straniu de a strange pumnul ca sa nu pierd margelele colorate
un mod de a spune ca ata rupta pe care erau insirate m-a invatat sa cresc faptul ca nu incerc sa o innod la loc …. e vara, si as putea sa soptesc cu usurinta ca aici se termina lumea mea de ciocolata si sa pasesc in realitate brutal as putea sa uit , sau sa fug, sau sa nu simt e usor, am facut-o de atatea ori razand in hohote
dar nu as fi om, nu unul adevarat, nu din carne si oase si sange care uneori fierbe cumva, unde se termina lumea mea de ciocolata incepe a ta, sau a altor nebuni….. nebunii sunt frumosi, cuminti si copii nu?
mi-am adus aminte astazi in metrou de film, si, ducand la absurd m-am gandit ca mai ciudat decat sa te lasi modelat e sa te automodelezi nestiind exact de ce sau ce vei obtine
n-am chef sa-mi explic acum, e doar un gand hoinar atasat unui semnal firav de alarma
unele virgule sunt puse de mine, altele desenate de altii
si nu stiu care sunt cele reale
ca in povestea cu glucidele bune si glucidele rele
aberez organizat
sut in fund sau 2 pasi inainte 
ce nu te ucide te face sa iti pui intrebari inteligente
si mor spunand povesti…
ma sfasie dorinta de a reteza toti copacii de smarald si a da foc tuturor pajistilor pe care au dansat spiridusi
cand ma uit in oglinda …
mi-e teama de mine atunci cand nu imi e teama de mine
fluier, a mare fara catarge la orizont
pe tarm focuri arzand imi aduc aminte ca si elfii pot pasi cu talpile goale pe nisipul rece
dar asta, asa cum ar spune pietrele daca ar avea vorbe scrise cu bucle crete, e din alt timp, ce va veni cand scoicile vor fi obosit sa numere valurile
atunci, imi voi lasa obrazul fara ganduri intre palme si voi dormi
acum, ma dor stelele care ard….
si sa ma scurg odata cu talazurile de iarba peste pietre rotunde si pamant negru
dor sa imi creasca petale parfumate printre firele de par, sa ma bata vantul si sa ma incalzeasca raze jucause
sa ma invit la o cafea si sa ma intreb ce mai fac si sa povestesc, sa imi depan gandurile, sa mi le pun in ordine si sa ma uit adanc in ochii mei ca intr-o oglinda …. nu mai am timp sa respir adanc si sa numar nu mai am timp sa ma plimb pe strazi pustii si pietruite, sa rasfoiesc pagini galbene si sa desenez cu carbune pagini albe ma scrie timpul, cu litere stas, iar eu ridic din umeri in graba, intre 2 duminici sau 2 nopti cu gust de vin rosu si nebunie frumoasa … si ma intreb cateodata de ce si parca imi e jena sa ma si cert … maine… pentru ca elfii au puteri magice … maine voi zambi
sa ma invit la o cafea si sa ma intreb ce mai fac si sa povestesc, sa imi depan gandurile, sa mi le pun in ordine si sa ma uit adanc in ochii mei ca intr-o oglinda …. nu mai am timp sa respir adanc si sa numar nu mai am timp sa ma plimb pe strazi pustii si pietruite, sa rasfoiesc pagini galbene si sa desenez cu carbune pagini albe ma scrie timpul, cu litere stas, iar eu ridic din umeri in graba, intre 2 duminici sau 2 nopti cu gust de vin rosu si nebunie frumoasa … si ma intreb cateodata de ce si parca imi e jena sa ma si cert … maine… pentru ca elfii au puteri magice … maine voi zambi
simt nevoia sa ma scurg, sau mai degraba sa ma intind si sa devin materie…
sa nu gandesc, sa nu ma intreb….
mi-e rau si am nevoie de coordonate
si sunt suparata pe lucrurile care ma trag brutal cu picioarele pe pamant
as plange dar imi e teama de lacrimi
vreau sa fie bine
vreau sa se aseze iar lucrurile in matca lor
nu cer mult
comentarii recente