intr-o lume ideala cu pereti de portelan copacii ar avea aripi in loc de flori , iar cuvintele nu ar avea gust de ciocolata amaruie

imi simt pielea arsa de soare si imi vine sa ma intind in iarba ce maine va fi fost verde

ca o parere trec nori si ii las sa ma intrebe de ce am imprumutat din lenea cireselor de mai

” ca sa nu transform fluturii in bucati de otel rece…” as putea raspunde diplomatic

asa imi e pofta sa fiu rea…

asa imi vine sa fluier a codru des si a vant prin frunze

sa rad de mine , de oglinzi ce reflecta ganduri obraznice si gesturi hai hui….

uneori e nevoie de praf magic sau de vointa, de apa limpede si de interdictie la fructe dulci

cand inchid ochii ma vad dansand

azi nu pasesc, sar…

si simt sangele cum imi fierbe in vene

pun puncte pe i si imi dau seama ca foamea de litere poate fi astamparata cu gesturi

e bine, geometric de bine….incep aici si ma termin la capatul unui curcubeu sau invers

concluzii de marti…de marti seara

uneori cand portelanul fin se ciobeste iti dai seama ca lutul pe care l-ai asezat e tare fain…

…..

zambetele mele au colti mici si urechi ascutite, precum rasii…

par ca tac

incerc sa le soptesc povesti ca sa nu creasca prea repede

…..

cand inchid ochii ma intreb sincer de ce elful ii da voie femeii sa roage copilul sa nu ridice mirat din sprancene….

…

cateodata doar, am nevoie sa dorm

si e albastru si rosu si negru si alb

e vara si cald si …

…

si ma iert ca ma cert cand …

gandurile mele sunt ciudate…putine au glas

precum pasarile de argint

….

o sa visez…o livada inflorita pe un mal de rau repede, picioare goale sfaramand pamant aspru si o sa trec prin azi invatand despre aripi ce nu zboara oricum….