marea se agita in verdele ei de smarald cu tot cu scoici si alge si pietre …

imi vine sa rad, intinsa pe nisip privind la pescarusi de dincolo de stancile ascutite

e din alta poveste , spune vantul, bea o gura de vin sec si treci mai departe

si eu pasesc incet, ascultand cuminte cuvinte desprinse din dictionarul realitatii

instinctiv…scara cu trepte egale la fiecare etaj

dreapta…drepte si cuvintele mele

straine

si ochii spun “bau ” de dupa gene ce clipesc vinovate de dorinta de zari necuprinse

imi dau parul dupa ureche si numar invers de la 1000 spre 0

hai – hui

eu, eu, eu

spune gandul egoist si eu ii zambesc complice

am doi ochi si o lume de cuprins in ei