pe pielea lui uda sa imi scriu temerile  si apoi sa las soarele sa le arda pana la scrum…

vreau sa ma ascund intr-un ban gaurit, intr-un timbru vechi furat din clasorul din pod, intr-un soldatel de plastic ce de abia a invatat sa lupte, printre spitele bicicletei rosii ce a plecat la colindat pe strazi cu piatra cubica, printre crengi de copac ce imi acopera cu verdele frunzelor mainile vinovate  patate cu visine…..

vreau sa nu imi fie somn si sa ascult cu mirare  minciuni vanatoresti

cateodata si ghindele par prea mari pentru a descrie dimensiunea sufletului ce se fereste printre intrebari ascutite

prinsa in disputa cu mine despre buclele temporare, calatorii cu masini nemaivazute si zane care au baghete din lemn de abanos

greu, ca numaratul oilor imaginare…intotdeauna se va gasi una care sa se strecoare inapoi in rand ca sa iti strice calculul

rabdare…si nevoie de perfuzie cu optmism

maturitate,  aer bun si rece ; ochi larg deschisi…

lupta cu imaginatia care nu stie ca si in joaca te poti rani

nisip

pe pielea lui uda sa imi scriu temerile  si apoi sa las soarele sa le arda pana la scrum…

si apoi sa chem valurile…