You are currently browsing the monthly archive for octombrie 2008.
asortat cu fluturi
azi
scotandu-ma din geometria lui ieri cu unghiuri ironice
pfffff
maine “Dumbrava minunata”
acum somn 
intotdeauna m-am impiedicat de cuvinte, sau de modul in care dezordonat se aseaza in propozitii, fraze, randuri sau versuri
o analiza matematica, estetica si/sau de bun simt
asta ar fi paranteza, rotunda sau dreapta , in functie de temperatura zilei care a cerut-o
nu, nu ma gandesc nici la umbre si nici la pasari flamingo
e doar o senzatie de joi presarata cu raze de soare, atat de aproape de gustul de nuca cu miere incat ma gandesc serios sa imi iau vacanta si sa plec spre un pol
asaltand cu senzatii papilele gustative am sentimentul ca traiesc mai multe minute intr-unul…mda, suna a reclama la sampon , iar mie imi este oarecum lene
si da, cand mi-e somn de obicei nu dorm
ma gandesc la copaci cu radacini batrane, la castane si la dor de duca…
si tot cuvintele, sfaramitate in litere , par mai bogate cand schioapata, cand se apleaca si cand se destrama
carnal..cu dinti mici, ascutiti, de fiara tanara care intuieste gustul sangelui
ordonat imi pasesc ideile, cu sireturi negre spre orizont
cand eram mica observam furnicile, de la un capat in altul al gradinii de trandafiri, depasind bariere de lemn si piatra ridicate de mine, victorioasa in fata marsului lor pasnic
astazi am ras in hohote in fata unei cafele cu frisca, ce se juca de-a elefantul costumat cu fustita roz
aclimatizare, daca vorbim de munti sau de cosmonauti
reactie adversa, daca ne referim la incinte albastrui cu candidatura sigura la albastru intens
cocorii au o calitate anume..nu mai zboara decat in vise iar atunci cand o fac, zgomotul aripilor nu deranjeaza
imi este pofta de Doors
rezumat:
punct si de la capat
nebunia este cea mai cuminte componenta a lui Azi
si as incepe cu hmm orice gand daca nu mi-ar fi teama de sprancene..au tendinta de a-mi juca feste din cand in cand
astazi am gusturi ciudate
as fuma tigari de foi cu aroma de cires inflorit si as rontai ceioane de lemn sau amintiri carliontate
poate pentru ca am vazut cum zburau norii peste copaci zgribuliti, poate pentru ca am facut doua piruete strambandu-ma la asfaltul fara personalitate
poate
si de ce ar avea nevoie de logica zilele fara umbrela ,soarele fara buzunare cadrilate si bretonul fara ochelari?
ma plimb printre licurici incaltata cu saboti de lemn care troncane groaznic, si imi vine sa rad ca intr-o poza alb-negru
drum cu prioritate si fara semne de punctuatie
pentru ca sau doar pentru 
mi se intampla rar, cam la o mie de ani, sa raman fara cuvinte
muta ca in fata unei minuni, incerc sa gasesc culori sa suplineasca literele brusc infiorator de sarace
indragostita de Franta, de frunze nebune, de poteci umbrite si animale de piatra incremenite
nu stiu daca vantul, sau vinul rosu, sau…dar sufletul meu a capatat nuanta gresiei sub soarele lui octombrie din Bleau si acum alearga in zig zag prin gradini de Diane salbatice, peste paduri sangerii, printre bolovani fermecati al caror mister nu vreau inca sa il dezleg
si pasesc incet, aproape in soapta , si ma doare carnea, ma doare fiecare celula de dor de stanca
si dansez cu ochii inchisi peste vise, de mana cu zane al caror nume nu il cunosc
e un acasa din povestile mele cu elfi
si e cald, ca printre copaci batrani , si razele se joaca cu graunte de nisip din plaje fara logica pierdute printre pini
vreau un castel si un sat cu case mici si umbre de perdele vaporoase la fereastra, vreau un rau si mesteceni sa ii mangaie malurile , vreau o padure doar a mea…vreau testoase de piatra si elefanti uriasi, si vreau minute lungi cat eonii
vreau sa miroasa a cornuri si a cafea cu lapte si a ploaie pe strazi
mi-e dor, atat de dor
mi se sparg in cioburi aramii ideile, sunt doar o inima mica ce spera, ba nu, stie ca va reveni…
e minunat, minunat sa cateri in Bleau
nu ma pot abtine, nu…2 zile cumplit de lungi pana cand voi ajunge la Fontainbleau
of, iar sunt copil si bat din picioare a nerabdare
astept padurea si stanca si vantul si cafeaua cu lapte, cornurile cu miere si ciocolata amaruie
si numar, ore, minute secunde si crosetez vise in zig zag si ma rog sa am destula piele pe degete si cer fara nori
nu stiu ce culoare port astazi
si partea caraghioasa este ca nici macar nu ma intereseaza
am atata rosu in suflet incat pot da si cu imprumut
entuziasm in asteptare…il tin in frau cat pot dar caii sunt naravasi
imi este teama, de visele mele prea complicate despre tara in care fiecare vorba e o frantura de chansonette
asa ca imi pun ” NEDEFINIT” la status-ul sentimentelor, bat din gene de 100 de ori si respir adanc , cu rabdare, pentru a ma abtine de a tortura timpul sa cearna minute mai repede…..
senzatie de trandafir sangeriu dezbracat de verdele frunzelor, jefuit de spini…
frumusete bolnava de frunze ce isi parasesc cu tristete copacii…dar totusi ii parasesc
plang in mine ruine de castele…si imi vine sa tip la alifantis sa nu mai culeaga umbre si se rotesc si se rastoarna ceruri albastre si negre si pline de stele as scrie milioane de cuvinte dar nu mai gasesc niciunde pene fermecate sunt cuvinte simple, complicat de simple in al caror labirint mi s-ar pierde principiile ……. cum sa ii explic eu lui Newton ca ale sale m1 si m2 se revolta si isi neaga greutatea si r-ul ?
…….
estetic, absolut estetic si plictisitor de corect, ca o poveste scrisa de o fata la pension nu gandesc prea mult, visez prea putin. astazi ma desfac in coordonate, in x si y si z si blestem matematica ce imi aduce fiori de otel printre randurile mele cu zane dansand… si iar imi pun intrebari existentiale si ma uit in urma sa vad de unde incep, si ma uit in mine ca sa aflu de ce ma mint uneori poate pentru ca imi este dor de scotia , de dealurile ei verzi pe care nu le-am vazut nicioadata …. gata, imi duc ochii obositi la culcare, acum nu pot abera ordonat…
plang in mine ruine de castele…si imi vine sa tip la alifantis sa nu mai culeaga umbre si se rotesc si se rastoarna ceruri albastre si negre si pline de stele as scrie milioane de cuvinte dar nu mai gasesc niciunde pene fermecate sunt cuvinte simple, complicat de simple in al caror labirint mi s-ar pierde principiile ……. cum sa ii explic eu lui Newton ca ale sale m1 si m2 se revolta si isi neaga greutatea si r-ul ?
…….
estetic, absolut estetic si plictisitor de corect, ca o poveste scrisa de o fata la pension nu gandesc prea mult, visez prea putin. astazi ma desfac in coordonate, in x si y si z si blestem matematica ce imi aduce fiori de otel printre randurile mele cu zane dansand… si iar imi pun intrebari existentiale si ma uit in urma sa vad de unde incep, si ma uit in mine ca sa aflu de ce ma mint uneori poate pentru ca imi este dor de scotia , de dealurile ei verzi pe care nu le-am vazut nicioadata …. gata, imi duc ochii obositi la culcare, acum nu pot abera ordonat…
singular
daca ar fi de doua ori sec ar fi absurd…sau nu mi s-ar potrivi
atunci cand beau vin alb din pahar cu picior elegant nu pot avea ganduri negre
iar atunci cand le am nu pot bea acelasi vin alb
cumplit de simplu pentru lumea mea cu semne runice, ciudat de complicat pentru restul lumilor cu legi bine batute in cuie
de ce asazisul firesc al altora ma scoate din firescul meu ?
cu ce drept ?
sec…teama de prapastii fara dimensiune, sunet si culoare
nu durere, nu lacrimi, nu tipete…doar o lene dusa la extrem care m-ar face sa incalt cioarapii de lana impletiti de o bunica, sa imi culc tamplele zvacnind pe un pui de perna si sa dorm somn fara vise
revolta cu minus, ca o luna ce se transforma din galben rotund in crai nou
nu, nu am dorinte de soptit
….
am pierdut pe undeva niste unghiuri ascutite si tare imi este dor de ele
am asa un chef de ghimpi, de scrasnet si de sticla sparta
….
cateva afurisite de randuri si o umbra de deprimare…ieri
asa ca azi am baut vin alb sec din pahar cu picior elegant
si cum de doua ori ar fi absurd sau nu mi s-ar potrivi…
…
maine, toamna inca, cu miros de soare adormit
sigur cu promisiuni de zambet sugubat ce a baut prea mult must
comentarii recente