in ziua in care

picaturile de ploaie dansau acrobatic printre cuvinte de portelan vechi si albastru , desenand cupe in care imi varsam cuvintele de ciocolata amaruie

la fereastra cu zabrele de lemn asteptau pasari mari fara aripi

frig…si norii dansau in spatele perdelei gri

sopteste vantul…”ziua in care” a fost ieri, un alt ieri din care timpul va face dulceata de trandafiri si de nuci verzi

………………………..

toamna fara plumb

dar totusi toamna

poveste cu frunze

parca aramii

si le-as fi dorit intarziate, nu timpurii…desi are si toamna acorduri fine…

dar imi e atat de dor de vara, a fost prea scurta, prea intensa, prea fierbinte ca sa o tradez atat de usor si sa ma indragostesc de picaturile plumburii si de umbrelele colorate

mi-e dor de zambete incalzite la soare, de gesturi poznase si de cer fara nori

astazi nu gandesc bacovian…poate maine

nevoie

de vis de copil?

astazi a fost o zi frumoasa ca un zbor de fluture

fara motiv

da intre timp imi plac fluturii

……

drag de a sorbi ceai de plante salbatice din ceasca de lut cu desene abstracte

de scaune mici si o masa rotunda

de priviri furisate , fraze intrerupte si zambet inconstient

simplu

ca o apa care curge ocolind cu eleganta pietrele rotunde, patrate sau cu forma nedefinita

ca ” buna dimineata” cu zambet pe gene si dorinta de dulceata de cirese negre pe buze

oare exista bucati de realitate mai calde decat cele dintre munti, cand cerul plin de stele iti navaleste cu forta in ganduri? cand o pala timida de vand iti fluiera in ureche cu glas de greiere indragostit?

doamne…o fi venit toamna? de imi ploua in suflet ruginiu si absurd?

Credo quia absurdum

jucaus mi se aseaza celulele una peste alta intr-o dezordine absolut delicioasa

si simt cum sangele incepe sa capete culoarea vinului de tara

gust de gutuie in a carei carne acrisoara sa imi infig cu ura dintii

imi scutur clopoteii impletiti in par, am pofta de cuvinte , de sentimente aspre si de pumni stransi cu incrancenare

inima de pagan imi cere tribut

am chef de luna, am un chef bolnav de luna si de noapte, si de cantece fara versuri

heei si fug de mine in mine si cred ca am aripi si zbor

pana la capatul orizontului ca sa ii demonstrez ca nu exista

si ma cert cu zeii si cu soarele si ii poruncesc sa nu rasara, nu acum, acum visez

si soarele se uita crucis si rade de incapatanarea mea de copil si mai doarme putin, cat ar spune “bau” o bufnita bicolora si ma lasa sa vreau

si ma hranesc cu povesti inventate de fluturi

si cu mere de aur din copaci imaginari

si simt cum imi explodeaza in ganduri si maine si astazi si ieri

suflet de curcubeu vagabond ?

mineral

gandesc in praf de piatra, in urme de carbune, in cristale de sare si in semne de intrebare

as vrea niste apa rece de izvor sa imi clatesc ochii, mintea si toate cuvintele ce incep cu n

simfonie de toamna in acorduri verzi

……………..

si daca luna ar juca x si 0 cu stelele, as putea sa pun pariu ca norii de care imi e lehamite acum ar redeveni simpatici

si daca ar mai veni si vantul…

………

imi cobor capul intre 2 palme obosite si incerc sa respir realitate

rece, de la gheata, fara aroma de fructe…

buna, calmanta si foarte educativa

…

concluzie? intotdeauna imi va fi mai bine sa “fiu” decat sa joc in piese de teatru

indiferent cat m-ar trage de maneca regizorii ca mi se potriveste rolul

……

traiesc, si asta ma face sa rad

sau rad, si asta ma face sa traiesc

dansez, visez, ma alint

exist , fara sa imi trasez granite

si fara sa ma inchid in turnuri de fildes…

…….

gandesc in praf de piatra, in urme de carbune, in cristale de sare si in semne de intrebare

dar pe unele incep sa le ignor…..

si nu, nu pot dormi ingereste in timp ce viata clocoteste afara…

si nu, nu sunt nici dracul cel negru

si am suflet, un cap pe umeri si o inima in piept

doamne cum suna:))

ar mai lipsi sa insir ca am 2 maini, 2 picioare…

…

rezumatul  povestii de mai sus e ca…ca sunt eu, din cap pana in picioare si ca imi place cum sunt

ca ma simt bine in pielea de elf, de femeie sau de copil , dupa cum mi-e voia

si ca nimeni, nicioadata, nu imi va mai lua bucuria de a trai