let it snow

daca am eu chef de zapada… zapada sa fie…albastra bineinteles

nuu, nu iarna, doar niste fulgi razleti in globul de sticla pe care il agit din cand in cand

astazi am chef de caramele, tari, sa imi puna la incercare dintii ce se chinuie sa nu zambeasca

mi s-a ondulat parul si cred ca’s putin mirata

si ce pofta de pinguini si de oameni cu carbuni in loc de ochi am…

oare atunci cand ai febra aerul miroase a zmeura si a clopotei ?

uf, e clar : flori, nea si fructe de padure

logic, clar precum teoremele demonstrate si absolut de inteles

doar e marti si e iulie..inca

daca ar fi august as purta palarie de paie cu margini zdrentuite, pantaloni obraznic de scurti, ochelari de soare si as vana pelicani cu binoclul prin delta

dar…si sprancenele ridicate a virgula se bucura ca nu au guma de sters pentru semnele de intrebare

asa pot desena mai usor amintiri ce se vor naste din maine…

si intr-un exces de entuziasm eu pot sa sar coarda, sa vanez pasari de sticla sau sa visez

somn usor

aici bucuresti, iulie, padurea fermecata si elful ciufulit

as putea

simplu, radical si absurd sa te reduc la o idee

pe care sa o manevrez ca pe o marioneta dupa bunul meu plac

nu din plictiseala, nu din greseala, nu pentru ca asa spun astrele

pur si simplu din rautate, o da…sfanta rautate, mai cinstita decat modestia, decat bunele intentii, decat visele nedeclarate

ipotetic vorbind am dreptate

revenind cu picioarele pe pamant, cu cine ma cert eu aici?

as putea la fel de bine sa gandesc in culori

si atunci as ajunge din doua piruete la concluzia ca eu am muntii, stanca, rasaritul de soare, apele limpezi si  iarba verde..tragand linie tie nu iti mai ramane nimic

da, si azi nu ma simt darnica, si nici risipitoare

doar elf

iar elfii danseaza ,nu pasesc, spun povesti, si rad atunci cand totul este cumplit de ciudat

din cand in cand mai si mint

si din cand in cand mai si sufera

dar raman elfi..nemuritori conform legendei

vesnic bolnavi de miserupism in stare avansata

ma bate gandul sa imi scot bandana portocalie la soare…o invit cavalereste la o bere in lipsa pocalelor de argint pline cu vin vechi si rosu

ele, pocalele sunt din alt film, unul cu cetati pierdute printre creste

mi s-a facut dor de hai hui…inca un we si iarasi o iau razna prin tara..pentru ca ma asteapta muntele, si stanca..si toate punctele de suspensie insirate mai sus

si pentru ca vreau ca tie sa nu iti mai ramana nimic

egoism de duminica plicticoasa…si ma simt minunat

ganduri de elf…

nu mai vreau aripi

zborul meu nu are nevoie de fulgi colorati…

ca intr-o zi de iarna cumplita cand vantul imi coboara pana in maduva gandului si o singura farama de idee uitata in coltul unei lacrimi reuseste sa aprinda focul…

poezie de iulie

singura poezie cumplit de minunata la care ma pot gandi..stanca..atat de imperfecta, atat de calda , atat de plina de taceri

ma doare fiecare respiratie a ei, fiecare bataie de inima , fiecare fir de iarba ce indraznete sa ii rasara printre fisuri

nu o poti invinge,nu o poti urca decat daca te lasi cucerita

ca o pagana de razele de luna ce danseaza nebun

cu intelegerea unui batran si zambetul unui copil…

sa inveti ca nu mainile, nu talpile , nu degetele urca..doar sufletul, numai el, mare si alb, frate cu albul pietrei pe care o iubesti…

sa inveti sa nu bei atunci cand ti-e sete

sa inveti sa nu mananci atunci cand ti-e foame

sa inveti sa nu ceri atunci cand nu ai nimic de dat

sa simti cu fiecare celula cum patrunzi tot mai adanc in marea de cuvinte neinventate ce povestesc despre rauri ce si-au schimbat de sute de ori cursul, despre flori ce au rasarit si au murit, despre fluturi ce n-au dansat decat o zi dupa ce i-au contemplat nemiscarea

si imi e dorul fara astampar, si imi sunt ochii plini de soare

si m-am intors ca sa plec din nou

imi vine sa rad, aici nu sunt eu…

aici dorm..acolo traiesc

aici doar merg…acolo zbor

si n-am nevoie de aripi…..

concret

atunci cand incerci sa asemeni albul cu negrul pentru ca tie ti se par la fel

virgula

pentru ca am ramas in pana de puncte

fara calimara, fara pescarusi si mai ales fara valuri

oare bufnitele isi spun buna dimineata atunci cand rasare luna?