You are currently browsing the monthly archive for iunie 2008.

pentru ca nu este etic sa le acuz pe ele pentru lipsa vantului

ar fi ca si cum as acuza ploaia pentru nori

pauza mea de verde, sau perfect egal, pauza mea de cer albastru

e abstract gandul de piatra

dintii stransi se traduc in minte de rau care curge..rau de munte , limpede in final

si ce daca mai poarta busteni doborati

e suficient sa ma uit la crengile care se lupta cu zambet pe scoarta sa ramana atarnate in copacul care le-a inventat

fara tincturi cantecele sunt mai faine

chiar si fara versuri

si mai ales fara portativ

si asta nu pentru ca elfii au paduri si povesti si arcuri de argint

ci pur si simplu pentru ca exista sotronul si poienile fara margarete

si pentru ca parantezele de dupa doua puncte se pot transforma atat de usor in d incat imi vine sa ma rog de punct si virgula sa le-o ia inainte

hai hui de vara

sau tralala de luni

suficient, sau definitie pentru rotund de luna oarecum plina

si mi-e dor de dorul de perete gri

dar nu mi-e dor de mine

pentru ca am penita si coperti de piele si semn de carte de matase rosie

as sti cu siguranta de ce ghindele uneori incearca sa treaca drept castane…sau invers:)

si de ce ceata nu se aseaza niciodata peste curcubeu

fara aripi …

1-1=? ecuatie de vineri

astazi imi este teama de x si de 0

si am nevoie de praf de zane ca sa fac sa zboare cuvintele prea clare

1-1=verde

crud, si eu prea lucida

daca as fi peter pan…


doamne si ce pofta de soare am

si de hohote, si de cer albastru

m-am plictisit de margarete si de fluturi si…

si vreau sa sar si sa zbor, si sa fie mereu sambata

si sa mananc inghetata de vanilie cu caramel



si eu am dormit mult, mult, mult si am citit privind la ploaia ce curgea peste munti

buruienile ravasite se aplecau indraznete catre florile dezorientate si pietrele tacute respingeau stropii calzi…

duminica a fost liniste si am citit o carte frumoasa

…..

au trecut sute de duminici de cand nu m-a mai doborat somnul la pranz ca pe un un prunc, de cand nu am mai rasfoit pagini cu ploaia plangand la fereastra, de cand nu am mai valsat printre ganduri cu fulgi de vise

….

elful a ridicat mirat o spranceana, in timp ce femeia a facut o pirueta iar copilul a batut indaratnic din picior :)


acum ma dor mainile, oboseala placuta, si in we ies la cocotz…


e faina vara asta, faina rau ;)

astazi mi-am cumparat sandale negre cu toc inalt

astazi am fost la “Sex and the city” imbracata cu rochia rosie de drac

si am ras in hohote si am plans

astazi am urat din adancul sufletului si m-am bucurat ca simt

astazi am fost

punct

toate intamplarile minunate incep cu un punct

iar eu incep aici si acum ce am crezut ca incepusem ieri




stau si ma intreb, cu gandurile cuminti asezate pe langa corp si cu parul prins la spate….

mai vreau? mai stiu? mai incerc?

m-am rastignit pe nisipul aspru plin de scoici

m-am rastignit in iarba salbatica mirosind a cantece de greiere nebun

parca mi-ar fi sete …

las sa treaca pe langa mine umbre , le las sa ramana straine si reci

sau poate eu m-am imbracat in frig ca intr-o armura

vara indiana…

nu mai stiu sa plang…atata timp mi-am negat lacrimile incat acum nu mai stiu sa plang

vreau sa ma doara, vreau sa stiu ca ma poate durea, vreau sa stiu ca imi pot lasa clipele sa devina de ceara

prea multe ziduri si prea inalte

acum cateva secole cand iubeam…

mai vreau? mai stiu? mai incerc?

de fiecare data cand ma indragostesc imi vine sa rad…constienta ca int-o clipa, in doua sau in trei imi voi scutura cu nonsalanta suvitele rebele, voi privi spre soare cu indrazneala si voi spune : “doar mi s-a parut”

si viata curge, ca un rau de munte…

si eu vreau sa cred

in vara indiana, in vant, in ploaie…

prea multa zapada in care m-am ingropat crescand, prea multi pasi sariti, prea multi licurici si prea putine taceri

cand eram copil ma temeam de ziua in care vor disparea spiridusii, zanele, si copacii fermecati

cand eram copil …acum cateva secole…ieri…

acum imi este frica de intrebarile din suflet

nu vreau sa le rostesc, sa le astern,… si ma joc, cu soarele, cu luna si cu bucati de plastelina moale si colorata

modelez ore frumoase si raze de soare

dar…

sunt nebuna? sunt nebuna pentru ca vreau lacrimi in loc de zambete?