You are currently browsing the monthly archive for mai 2008.
daca mi-as arde aripile ce ar ramane?
daca mi-as mototoli ideile mazgalite cu cerneala magica
daca mi-as incuia amintirile in dulap de lemn
cateodata simt nevoia de a-mi ucide povestile
cateodata ma cutremur si nu de frig
ma uit la buzele muscate pana la sange ce se chinuie sa opreasca cuvinte care inteapa
la mainile incercand sa netezeasca suvite care se incapataneaza sa ramana rebele
inchid ochii…ii strang pana la durere ca sa sufoc ironia
e dimineata..acum cand apune soarele la mine e dimineata
stau intr-o gradina cu nuc, privesc pietrele cum cresc si ma mir
sau ele se mira ca eu nu cresc
tot una-i…
si atat
unul special, cu mai multe culori decat permit limitele imaginatiei 
si margarete, multe si albastre..da, de la caracatite
sau de la libelule
si pitici fara incinta
si …si multe puncte de suspensie jucause
inre 2 fulgere si 3 stropi de ploaie
astazi dorm cu umbrela rosie si ochelari de soare
ochelari pentru gandurile sugubete ce atarna pe gene
aproape…
bandana albastra cu dungi
mar verde si suflet de pici
sa ma inalt pe varfuri si sa imi atarn leaganul de cer
concluzie :
gulerele scrobite au farmec doar cand au si haz !
oare exista? pentru fericire ? pentru pofta de viata ?
cred ca degetele sunt prelungire a sufletului prea plin de prea plin
da..cateodata tarziu dar niciodata prea tarziu descoperi minuni, sau ti se intampla lucruri care iti fac fiecare secunda, fiecare gand altfel
si altfel e frumos, sau e in zig zag
liniile mele frante si colorate…
drum lung de ieri pana azi, timp dilatat acum…sau pe care vreau sa il dilat
parca sunt beata..beata de aripi ce urla dupa inalt…
iubesc, iubesc pana la durere, pana la sange nu pe cineva, nu ceva, pur si simplu iubesc imaginile si senzatiile ce mi se aseaza in celule..amprente ale unor intamplari doar ale mele
nu-mi pasa si imi pasa in acelasi timp
amestec aiuristic ca un ghem de ate incurcate
complicat, fara schema, fara instructiuni de folosire
eu acum, eu maine
m-am saturat sa explic, m-am saturat sa adun
matematica de duminica
exista unitate de masura pentru fericire?
o poti masura in intensitatea unui iuhuuu ce destrama peretii realitatii?
in lacrimile ce spala din cand in cand drumul unor zari necunoscute?
in zambetele care rasar uneori in coltul ochilor?
o doamne, sunt brambura, si ma doare si in acelasi timp simt ca explodeaza vulcani cu entuziasm, ca se darama cetati, ca vin si pleaca furtuni…
o sa mai cad si o sa ma mai ridic, o sa mai zbor si o sa mai curg
o doamne..cat imi doresc , cat imi doresc
degetele sunt sigur prelungire a sufletului prea plin de prea plin
si eu visez stanci albe si galben-roscate si gri…
sau dusuri de vara…tot aia-i
ca eu observ priviri cu ranjet acolo unde ar putea fi zambete printre gene daca orgoliul…..
asa e..unii copaci nu cresc decat in padurile tropicale si elefantii au urechi mari si clapauge nu glezne delicate de gazela
talmes-balmes, talmes balmes de aproape vara
o sa fie cu iures si cu heila
si cu colti…ce fiara mai e superba fara colti ?
daca as avea 2 munti..daca… as intinde o sfoara de ceata intre varfurile lor si m-as agata de urechi la uscat, acolo in cer
de sus in jos gandurile or fi mai clare poate
sa ma cert, sa nu ma cert….sa rup petale de margarete
iarasi, poveste spusa de 1000 de ori…iarasi sotron colorat pe asfalt
sau poate sah …si sa joc cu negrele…statistic vorbind negrele o patesc mai rar cu sah mat
imi vine sa ma duc departe , undeva inspre curcubeu si sa strig heeeeeei, hei hei hei aici e noapte dar eu tot pot citi!!!
cu ochi mirati ascunsi printre crengi
ce nu s-au hotarat daca sa ramana sau nu
imi fluiera rafale de vorbe pe la urechi
cu panglici lungi de mascarici nebun al carui chip in carouri albe si negre e umbrit de palaria cu clopotei
m-as lua de mana si m-as tari intr-o carte cu pagini sfaramicioase ascunsa pe un raft mare de lemn intr-o biblioteca de la capatul lumii, acolo unde doar condorii derutati mai ajung..le-as citi lor despre corabii cu panze albe, sau despre vise plutind pe deasupra prapastiilor
sau m-as arunca printre pietrele rotunde de pe o aleie napadita de buruieni batrane, sa sfasii cu verdele crud al ierbii ce creste in mine monotonia felinarelor ce intind umbre sfioase
…
e departe…nu stiu ce, nu stiu de ce, nu stiu cum…
sentimentul ala ciudat de cafea neagra ce nu se mai termina, ca si cum ceasca s-ar umple mereu si mereu si mereu
prea multa cafea amorteste simturile
ca si zambetul in exces..da, zambetul, nu zambetele…la singular e periculos…
….
imi e dor asa , de cirese negre, de cirese amare si jucause
si de noapte
mai ales de noapte
astazi am urat frigul ce imi face degetele crengi uscate si inutile
doamne, unde e vara ?
imi vine sa…sa cert timpul care a curs stramb si a sucit anotimpurile
verile copilariei mele erau lungi si blande
verile pe care le traiesc acum sunt scurte si salbatice, prea scurte si prea putin salbatice
imi plang mainile de dor de stanca
astazi am cochetat cu raul si padurea nebuna sub norii negrii si neprietenosi
unde e vara? unde??????
ar putea fi la fel de bine duminici, dar atunci nu ar mai fi albastre…
cateodata ma intreb unde dispar cand inchid ochii
am dormit agitat, ca si cum as fi dormit pe mare
da, niste valuri si un pui de furtuna si cateva zambete lipite de cer
….
o sa ma duc sa ma ascund intr-o ceasca mare de cafea fara lapte
si apoi o sa hoinaresc pe strazi pietruite
gandindu-ma la maine
sau ca sa citez niste frunze : a venit vremea cand soarele bate cu pumnii stransi la fereastra sa o deschid
sa astept vantul?
imi simt sufletul de piatra amestecata cu ceara
curg picaturi de ploaie calda, si mi se preling pe buze si pe gat si pe brate
gust de nori ce se lupta
gust de maine
gust de sange care alearga nebun
ma privesc printre gene intr-un ciob de oglinda
nu am timp sa ma rasfat in luciu de apa calma
din nou nu stiu daca traiesc in visele mele sau visele mele traiesc in mine ….
comentarii recente