You are currently browsing the monthly archive for ianuarie 2008.
de la Artistu’ citire…
usor de zis, greu de zis…
mi-as schimba cateodata comportamentul impulsiv, dar nu mereu…s-a intamplat sa comit tampenii, uneori au iesit fain alteori nu…d’aia zic..uneori
in rest ? multumita de mine…poate asta ar trebui nitzel ajustat…un dram de modestie in plus ? poate…
na ca nus, mie imi place de mine..
aaa…am gasit : mai multa determinare, da. mai multa hotatare..am , dar as mai vrea;)
nu dau mai departe, …so…sa raspunda cine vrea;)
winamp’ul ruleaza aceeasi melodie de zeci de ori dar nu ma plictisesc, nu…
de fiecare data cand o ascult simt cum valurile imi uda picioarele goale, cum stelele se invart in carusel nebun, cum…
sunt unele melodii precum vinul rosu…iti merg in suflet si raman acolo….
poate doar mi se pare ca zambesc… stie vantul
important este ca am raze, nu am fluturi dar sigur visez albastru
nu inteleg..nici nu trebuie
intre aceste granite de hartie orice nazbatie este permisa 
in incinta somnul picura de pe gene si eu beau ceai de iasomie fara lamaie si fara zahar
si imi vin fraze in minte cu inceput si sfarsit de iuhuu
astazi merg cu picioarele pe pamant dar refuz sa rezolv ecuatii
printre ferestre deschise incerc sa intrezaresc copaci cu frunze verzi…da… mai e mult pana la primavara sau poate nu
si piticii ma intreaba, si canarul…dar nu le raspund
ma bucur de soare si ma gandesc sa mai rontzai niste mere
in orasul tau strazile sunt mai triste decat in orasul meu ?
o sa imi devina radacinile aripi …stiu
si privind dinspre soare inspre pamant ma intreb daca orele se scurg sau se evapora
o sa imi fie somn intr-o vara, intr-o noapte, intr-un balansoar leganat de vant
o sa imi fie cu albastru visul plin de ganduri si o sa imi fie cald
din varful inflorit al ideii de astazi privesc oceanul ce mi se intinde supus la picioare
am crescut din lut si din piatra si din lemn de stejar..
mandrie…mandrie de salbaticiune , de copil
o sa imi trec mana printre suvitele rebele de par, o sa clipesc cu incapatanare in ochi, o sa bat cu furie din picior si o sa pasesc, ba nu, o sa trec
si o sa alerge clipe ca un film prin fata mea si o sa le aleg, asa cum alegi boabele de margean
o sa…
am dreptul sau….sau nu? eu nu cer…eu iau !
ca a trebuit sa duc munca de lamurire cu soarele ca sa inteleaga ca astazi a rasarit pentru mine
si acum stelele…niste incapatanate prin definitie…o sa le cert si o sa le culeg una cate una pana cand noaptea va ramane ca o cafea neagra
hei ce vant fara rost si fara directie 
si zau, zau ca fara sa vreau m-am uitat la un copac pana cand aproape a inmugurit..cred ca daca ii mai aruncam o privire printre gene inflorea….
si am nevoie de vara
si nu mai am rabdare
si imi e drag, si imi e dor si ma alint… si fac piruete…
si …dar cine mai are nevoie de “si” ? cand viata e atat de faina ?
astazi simt nevoia sa scriu despre furtuna
despre urlete de lupi flamanzi intr-o noapte fara luna
despre lanturi grele si ruginite
astazi simt nevoia sa scriu despre oglinzile in care imi este teama sa locuiesc
o viata ieri, o viata azi…paralele
iures, miscare absurda, sau mai bine spus lipsa nemiscarii
imi este foame si musc si gustul e aspru
zid de piatra de rau, ca sa mai las loc si luminii..din cand in cand, doar din cand in cand
si ma gandesc la otelul din care sunt batute sabiile, si ma gandesc…
nu stiu de ce..m-am invartit prea tare ieri, si ma doare…nu imi mai auzeam gandurile
acum e cald, prea cald si ma mir de euforia care vine in valuri, ma mir de senzatiile ce mi se scurg din varful degetelor…
unii imbatranesc, altii cresc, eu ma intorc desi merg inainte
uneori decupez, decupez momente si le amestec stricand ordinea lor fireasca…le asez in albumul propiu si le pictez in gri
uneori rup paginile si le ard…
m-am invartit prea repede si ma doare dar m-ar fi durut mai mult daca nu m-as fi invartit…
obosita , da…
de aer tras adanc in plamani dimineata cand inca nu ai deschis ochii
de aer ce intra in valuri prin fereastra intredeschisa
nevoia de vant ce iti arunca cearceaful albastru de pe picioare
nevoia de oglinda fara sclipiri poznase
nevoia de simplu si de complicat
cred ca inca nu s-au numit toate minutele, nu, mai sunt cateva intre aproape miezul noptii si un pic dupa miezul noptii, cateva, firave, tacute …
as fi vrut sa scriu despre niste frunze care imi mangaie ideile ce vor rade, as fi vrut sa scriu despre vartejul lor aramiu…
dar am nevoie de aer
si respir
zgomotos, sa imi aud gandurile…
imi sunt iarasi noptile fara ceasornic , imi sunt iarasi noptile pline de luna, de prea mult clocot
si traiesc, si ma joc, mai ales ma joc …
imi atarna zambete de urechi precum cerceii de cirese coapte si in varful degetelor mi-au crescut flori salbatice
si nu mi-e teama sa fiu …
si ma inalt pana la boltile de cristal…
sa ii cant timpului un cantec de leagan
la dude ma refer..dudele alea albe si cu picioruse portocalii
da…
hmm, nu ca le-ar fi pocnit vreo molima , nu ca ar fi cazut in fantana, nu ca le-ar fi atacat vreun animal mai mare de prada
nuuuu …mi-am dat seama brusc ca eu inventasem dudele astea dragalase asa ca le retrag..da da le retrag ..erau nereusite )
in incinta…cafea..punct
punct si de la capat si punctele sunt verzi si zambesc
am dormit 3 ore in care am visat vrajitori si pitici, da..agitat…somnul:)
ochii se chinuie sa priveasca monitorul dar lenea de pisica invinge asa ca rasfoiesc frunze
o pasare obraznica face scandal la geam, asa ca ii arunc niste semine de dovleac fermecat sa mai taca…
ca e cu luni, si cu fire rebele de par, si cu povesti
marmota e astazi nesuferita si ma molipsesc si eu …:)
nori si printre nori lumini ce se sting, ce se aprind, ce tremura precum valurile de ganduri
visul meu incepe pe stradute cu case albe ca de pitici… incepe la malul unei mari furioase
acolo unde…drumul paseste incet catre livezi de portocali…
nu exista timp, nu exista timp, nu exista timp
dimineata de sticla, o terasa, un cactus, o cafea si soare
el chorro, cu stanci albe si gri si roscate si galbene ce musca lacome din cerul fara margini…
sufletul meu sarutand peretele cald, ochii ce nu vor sa doarma…doamne, stanca asta canta si povesteste si iubeste
si vreau sa urc, si vreau sa urc si vreau sa urc…
si rad, si imi rad clipele si imi intind mainile si las viata sa navaleasca peste mine
parca si aerul are gust de portocale, parca …undeva departe se naste noaptea si carul mare se rastoarna si ploua cu milioane de stele …
si o terasa , si un cactus si vin rosu precum pacatul…
si ideile mi se scutura precum frunzele de maslin in bataia vantului si plutesc
si vreau sa urc…si vreau sa ma intorc aici
mi-am pierdut cuvintele, tac, licuricii din suflet stiu mai bine , s-au indragostit de spania si de soare
comentarii recente