You are currently browsing the monthly archive for decembrie 2007.
a navalit peste mine prin transparenta ferestrei la care nu au inflorit flori de gheata ca in alti ani…
imi impodobisem sufletul cu lumanari de argint si asteptam cai naravasi sa ma poarte peste valatucii de ceata
bradul sta cuminte invaluit in aroma de scortisoara in coltul camerei visand la padurea in care nu va mai ajunge niciodata…parca ii simt regretele ca pe pasi apasati pe o carare ce serpuieste fara tinta in sus..cele mai frumoase drumuri, cele fara inceput si sfarsit
e cald si mirosul de cozonac rumenit incet in cuptor imi aduce aminte ca am ochi cu zambet pentru cei care imi sunt dragi..si imi asez palmele peste ganduri pentru a nu le lasa sa fuga hoinare spre razele de care imi este atat de sete…
sunt atat de departe si copilul din mine bate nerabdator din picior…
o sa beau vin rosu din struguri copti de soarele ce spune povesti, din via ce si-a infipt radacinile adanc in pamantul negru
o sa beau vin rosu si o sa dansez cu bratele prelungire a sufletului, ca si cum ar fi prima sau ultima oara cand dansez, ma voi invarti pana cand lumea va inceta sa fie curcubeu…
clopotei mici de sticla se aud departe, ca un cantec
sunt fericita si ma uimeste atata cumplita nebunie
parca ma privesc din oglinda …parca ma vad desenata cu carbune negru pe un colt mic si alb de hartie
cuvinte, ganduri…poznase, ca din carti cu spiridusi
nu pot sa dorm, n-am mai dormit de secole, fiecare secunda e prelungire magica a unui vis…
hei, navaleste Craciunul , bate la portile grele de lemn
ma duc sa ii deschid, si brambura imi sunt gesturile
o sa ii cant , nu mai stiu sa vorbesc 
din nou simt ca ma prabusesc in hohote nebune peste cer
mi-au inflorit cuvintele si imi vine sa strig heeeeeeeeeeei, hei heeeeeeeeeeeei
doamne ce iarna nebuna !
plina de licurici
o idee alba a ramas ascunsa in coltul gandului caruia ii e dor de vant ce te izbeste aprig in fata ,de pasi peste creste si de ochi mirati printre brazi batrani… dar e doar o idee alba…mica si cu gust de vin fiert
si imi vine sa strig heeeeeeeeeeeeeeeeeei, astept soarele !
m-am mutat deja in “maine” ….
cumplit de frig …
idei de sticla se aseaza in cascade si eu merg cu gandul fum catre raze de soare
daca mi-as aseza palmele fierbinti pe zapada s-ar topi
oare visele hiberneaza?
un lup gri isi cheama haita…
vanatoare de umbre si de ganduri
sa aprind facliile?
si nu vreau, vreau sa transform fulgii reci in petale albe de trandafir
lumina lunii sa imi lumineze pasii tacuti
sau poate in ploaie, o ploaie calda de argint si o umbrela uriasa din care sa picure soapte
pot alunga iarna? si sa pastrez doar mirosul de nuca arsa si dulce?
daca …m-as desface in felii transparente ce dorm precum portocalele in haine vesele….
lumina aici, prea multa, prea grea
si cad acorduri furioase din cerul dintr-o data nu albastru
si eu patinez…pe un lac, intr-o padure, intr-o poveste…………..cu cat ma invart mai tare cu atat mai repede va veni vara…
da, ninge..si cand ninge imi culc capul in palme si imi doresc…
de ce ninge?
ca si cum m-as hrani cu vant nebun
furtuna de vara si afara e frig…
ca si cum elfii ar sti sa minta, ca si cum elfii ar sti sa taca…
imi e dor cumplit de soare, imi e dor cumplit de the doors, imi e dor cumplit de mine…
si refuz sa fiu incremenire gri pe tabloul unei alte clipe ce ar putea sa se nasca
dor de rosu si de vin greu…
asta sunt eu …trecere transparenta, gest fara margini…
si as mai vrea un vis de stanca alb sa mi-l inchid talisman in sufltet
stiu ca o sa dansez si o sa dispar, stiu….si ma doare dar durerea ma face sa simt clipa asta sau clipa de maine ca pe o viata intreaga
ce inseamna un eon? nimic…si nimicul e atat de cald….
strivesc maracini cu colti de fiara tanara ce invata sa rasufle..strivesc maracini cu gand de ciuta ce invata sa alerge…
imi doresc minute, vreau sa le fur, sunt hot de povesti si de ganduri
hei, si sunt eu, si sunt precum noaptea, niciodata aproape niciodata departe
si as vrea sa nu mai simt umbre si …
si e bine , si e rau, nici eu nu stiu si nici nu vreau sa stiu
mi-am inchis visele in idoli pagani de lemn pe care acum ii ard
cu zambet pe buze …
maine…maine soarele va rasari ca intr-o zi oarecare….
somn usor
insir 13 zile pe o ata transparenta ….
prietenii stiu de ce ! 
p.s. nu mai am rabdareeeeeeeee )))
unde iti sunt frunzele verzi cu care se juca vantul, unde umbrele ce imi racoreau fruntea incinsa de soare, unde povestile ce iti inmugureau pe ramuri?
existi ca o soapta sau eu exist ca o soapta…
se aprind sau se sting? si maine?
maine imi vei lasa in palma amintirea unui sarut?
mda
primul gand a fost ca am pierdut..da pentru ca am primit o lovitura puternica, nu, nu sub centura , pentru ca este una dintre loviturile permise
acum incerc sa zambesc, nu pentru ca nu ma mai doare ci pentru ca am invatat ceva
am invatat ca nimic nu ramane fara munca …ca atunci cand iti canalizezi energia doar intr-o directie pierzi in alte parti
mai demult as fi spus ca voi incerca din nou si din nou si din nou cu dintii stransi..
astazi, astazi spun ca voi incerca din nou si din nou si din nou gandind, calculand, analizand, pur si simplu ca voi invata din nou sa imi controlez psihicul, sa imi coordonez altfel miscarile, diferit de cum am facut-o in ultimele luni, pentru ca jocul e altul…
credeam de exemplu ca am uitat sa merg pe bicicleta, si m-am inselat
credeam spre exemplu ca am uitat sa patinez, si m-am inselat
astazi am fost trista, cumplit de trista , am cazut psihic asa cum nu credeam ca voi mai cadea vreodata…
ma urasc pentru ca am putut sa tremur asa, necontrolat, cu lacrimi in coltul ochilor, de nervi, ca nu mai stiam decat sa repet obsesiv ” nu pot sa cred, deci nu pot sa cred”
acum, in clipa asta respir , trag aer adanc in piept si imi spun “stiu ca pot”, si nu e incapatanare berbeceasca, nu, chiar stiu ca pot
trebuie doar sa imi aduc aminte, atat, si imi voi aduce
oare fiarele asteapta furtuna ca sa invete sa muste?
ganduri in zig-zag astazi
cu spini de trandafir rosu
curge noaptea si eu as vrea sa fiu vampirul ei, sa ii sug sangele negru de atata lipsa de stele
mi-e sete, ah, atat de sete, as bea oceane de ganduri, as bea mari de idei
mi-e sete de maine si mai ales de azi
ma dor bratele , ma dor picioarele , de lipsa drumului fara sfarsit
si e albastru fara valuri….
si zei pagani mi se inchina
peste campiile arse, alergand catre …
frumos vis, parca langa un foc, intr-o clipa oarecare
libera, ca o pasare nebuna…
si cer : cer fara nori pentru aripile ce se intind lacome!
si sageti de argint pentru arcul ce nu are astampar ….
sau de mar…
desi verdele merge mai bine cu portocaliul decat cu ros-galbenul
iar de mere verzi nici nu poate fi vorba, nu astazi
astazi vorbim despre pitici, cu tichiute colorate si chef de joaca, sau de licurici
nici eu nu stiu prea bine, si am uitat sa numar
ma duc sa imi iau un ceai, neaparat de iasomie
pai da
comentarii recente