You are currently browsing the monthly archive for noiembrie 2007.
padure cu ramuri in flacari sa-mi ascunzi pasii … sa ii transformi in scrum
………………………………………………………..
un leagan agatat
suspendata intre cer si pamant si hohotele de ras nebune sparg toate globurile de cristal, le transforma in pulbere fina….
nu stiu sa beau apa decat din causul palmelor si nu stiu sa zbor decat cu mainile intinse 
dar stiu sa visez trandafiri visinii cu spini ascutiti intr-o gradina cu gard inalt de fier negru
mirosul pamantului ud sfaramat sub talpi….
si mai stiu sa fiu…
cumplit de fericita astazi..atat de fericita incat imi vine sa…sa ma preling precum ploaia
si nu stiu de ce , si nu stiu de ce…
cu o pensula rupta amestec vopsea pentru a-mi desena ochi noi, cei vechi stau cuminti in dulap plini de amintiri
imi este asa…ca intr-o poveste ce incepe atunci cand ziua se ingana cu noaptea si se termina atunci cand noaptea se ingana cu ziua
si simt cum imi zburda vantul prin cuvintele zapacite
ce e timpul? ce ? nu il simt, curge fara sa ma atinga si ma simt ciudat…parca citesc intr-o carte despre mine, o carte mica, cu coperti de piele cusuta cu ata rosie
cu sufletul precum vara nebuna, de undeva se aude “my wild love” si eu dansez luandu-mi umbra de mana ….
As putea spune ca e roz si zambetul s-ar lati ca o placinta cu mure coapta prea mult
Pitici, pitici de luni, cu parul pe bigudiuri
Obosita…poate, nu stiu
Incinta e gri, ingrozitor de gri….mda desi uneori imi place si culoarea asta
Imi pare rau ca nu m-am apucat de box, as lovi in sacul ala de antrenament pana la epuizare, apoi m-as odihni si as incepe din nou
Diseara o sa ma uit la “Natural Born Killers “, ma linisteste…mda , ar trebui sa ma nelinisteasca gandul ca ma linisteste 
Nu mai am rabdare, asta e realitatea si o infulec felie cu felie
nu mai am rabdare sa accept chestii, si nu prea mai fac compromisuri
si ma alearga niste ganduri si un dor de duca din ala bolnav
adevarul e ca imi place, adevarul e ca nu stiu, si ca imi place si asta
doar ca ma mai apuca uneori
si imi vine sa fac chestii, altele , multe, diferite, dintr-o data
si ma enervez ca e prea putina magie in lumea asta plina de piticiJ
…
atarnate de cer
eu brambura…si simt cum imi alearga sangele prin vene, si e soare in gandurile mele
ieri mai cresteam putin, cu teama, astazi ma intorc si ma mir
de albastrul cel albastru presarat cu licurici, de verdele cel verde ce bate in ramuri la geam, de curcubeul care mi-a rasarit in ochi
pasi de felina pe un acoperis ud…
zbor de pescarus deasupra valurilor…
liniste aparenta doar
undeva e furtuna
imi canta vorbele, imi canta gandurile si mi se amesteca sufletul cu praf de stele
ce dans ciudat…bataile inimii nu cu tic-tac…ce ritm pagan…
hai hui printre povesti ce vor fi scrise
pe un drum printre stanci
clipe ce se umplu inainte de a fi traite
alb si gri, si mai ales rosu
ca vinul vechi si intelept
si visez…
simfonie de duminica
picaturi mari ce imi indoaie ideile de la radacina, vant nebun, de care imi era dor
simt prezentul cu fiecare bucatica de suflet, cu fiecare celula, il simt cum ma cauta, si ma ridica, si ma arunca, si ma amuza
o sa plec sa colind strazi pietruite, fara umbrela, o sa las ploaia sa ma invite la dans
si poate o sa beau o cafea neagra
atat
cine, cum , de ce ?
ma apropii, cu viteza normala, uneori legala, altelori de melc, alteori peste limita de 30 de ani
si din cand in cand sunt intrebata: ce vrei sa faci mai departe, ce ai de gand, ce iti place, ce iti displace?
ei bine, NU STIU ))
si sunt fericita ca nu stiu, sunt fericita ca ma trezesc dimineata fara un tel anume, sunt fericita ca ma trezesc dimineata cu planuri de rasturnare a lumii, sunt fericita ca ma trezesc dimineata si vreau sa mai dorm, sunt fericita ca ma trezesc si vreau sa sar din pat cu nerabdare pentru a incepe ziua…
cine ?
un om, prin urmare nehotarat, prin urmare complex, prin urmare si punct
da, nu stiu ce vreau, as vrea sa calatoresc, sa calatoresc mult, si in acelasi timp as vrea sa construiesc ceva, si poate mi-as dori sa am o casa la munte si o herghelie de cai, sau sa dansez in fiecare noapte, sa visez, sa colind muntii, sa ma odihnesc pe malul unui lac, sa ma prajesc la soare pe o plaja cu nisip alb, sa lupt pentru cauze pierdute, sa…
stiu sigur ca vreau sa ma catar, stiu sigur ca vreau sa citesc toata viata 2 constante, suficient as spune…in rest? nu stiu si nici nu vreau sa stiu, nici acum, nici la 50, nici la 100 de ani…
imi este sila de “ar trebui sa “
ar trebui sa ai o casa, ar trebui sa ai un cont de, ar trebui sa ai copii, 7 caini si 10 pisici, sa faci x sau y sau…
imi place sa fiu copil, sa ma intreb, sa ma bucur,sa ma supar, imi place sa traiesc, pur si simplu
cum?
in zig-zag, clar in zig-zag am avut linii drepte, prea multe si nu mai vreau
liniile frante, curbele, cercurile daca sunt si colorate mi se potrivesc mai bine
de ce?
pentru ca viata merita traita, nu e nici scurta, nu e nici lunga, e asa cum ti-o faci
si a te opri la un singur lucru, a te impiedica , e fara rost
realitatea mea?
un pic de nebunie, un pic de seriozitate, multa joaca, multa agitatie , o tona de magie
da magie:)
elfii au puteri magice
si uite cum ma intreb eu, de pe vremea cand aveam umbre de codite prinse cu cordeluta alba si uniforma pepit daca de vina o fi fost apropierea oilor sau o fi facut insolatie…..
da, la ciobanasul mult cantat ma refer si nu, nu aberez
pai bine mai nene , ii zice mioara de serviciu ca se vorbira cei 2 baci invidiosi sa ii faca felul si el se apuca sa teasa povesti in loc sa puna mana pe un par ceva…
ce m-a apucat? de ma iau de oi, ciobani si caini de stana care nu si-au facut treaba ?
mai nimic, doar ca nu inteleg
nu mi-a placut niciodata sa stau cu mainile in san, nici macar atunci cand lupta parea pierduta din start
starea asta de statuie ce asteapta sa fie daramata, sau pictata cu vopsea roz, de copac ce stie ca va fi taiat, de vita dusa la sacrificiu care isi pleaca ochii inlacrimati nu i se potriveste omului
uite d’aia nu imi plac mie Alecsandri si Eminescu (pai da ca si Luceafarul aluia sta si se uita ca o momaie la zambariciul muritor)…
pfuuuu, stiam eu ca azi o sa fiu tralala
am chef de harta, chef de discutii fara sens )
printre stele
absurd
simt absurd, traiesc absurd, visez absurd
minunat de ciudat si de albastru
daca mi s-ar topi astazi gandurile ce forma ar avea picaturile?
umblu prin paienjenisul de lumini
undeva se sting , undeva se aprind…banal
si banalul are un sens, un inceput si un sfarsit
stiu ca o sa imi fie “maine” cu triuliuliu pentru ca am un colt de zambet la ureche
pai da
banala si absurda intrebare din spatele zambetului oficial de birou
“Bine, tu? ” si zambetul lipi cu scoci se autocloneaza
rutina, tipare, etc
astazi m-au enervat
un om a intrebat si celalalt a raspuns, si vedeam clar, foarte clar ca cel intrebat nu facea bine, nu facea chiar deloc bine..dar oare daca in loc de “bine ” ar fi raspuns “rau, extraordinar de rau” cuvintele alea ar mai fi ajuns undeva, sau cel care pusese intrebarea ar fi fost deja de mult in fata automatului de cafea…
oare s-ar fi oprit sa intrebe “de ce ?”
nu cred…sunt doar intrebari de incinta…..
cresc deja ofiliti din palmele ce se chinuie sa se deschida
mi-am ranit degetele in spini de trandafiri albi
oare invatam sa dorm sau sa zbor ?
parca era azi, parca era ieri
parca trecea timpul pe langa globul de cristal in care ma gandisem sa ma ascund
lumea e mare privita din interior, lumea e mica privita de sus
“zambete calde” stiga un negustor ambulant “vand zambete calde”
imi cumpar un cornet, de 2 bani, si ma asez pe un colt de trotuar sa le rontai in liniste…
vreau sa plec..vreau sa plec departe
astazi mi-am mai rupt o bucatica din suflet si am dat-o pasarilor, pasarilor ce se rotesc deasupra muntilor plesuvi si imi acopar golul lasat cu o scoica mica pe care a alungat-o marea, in loc de perla, o lacrima ca din ochi de papusa
vreau sa plec, vreau sa plec departe, sa imi fie fiecare zi poveste, sa imi fie cald si sa ma topesc precum lumanarile parfumate intr-o seara lunga de vara
ce caut, unde sa caut ce caut?
si nu am liniste, si nu voi avea liniste , si nu vreau sa am liniste
undeva, muntii vor fi inalti, stanca va fi alba ,marea albastra si nispiul galben
undeva curcubeul va face pod peste vise
ma culc acum, cu pumnii stransi si ganduri de copil ce vrea
ma culc acum iar maine…maine voi ridica ochii spre soare incercand sa imi spun ca stiu
maine voi uita din nou sa cresc si voi incerca sa rad
doar eu putin ciudata, putin cu lacrimi in coltul genelor…
ca prea multe ganduri am lasat sa se cearna prin sita, ca prea multe vorbe am spus, ca….
atunci cand rasare luna sufar…sufar ca nu o pot atinge , ma imbrac in noapte ca intr-un halat de casa si imi alung visele cu pumnii stransi
prea multe clipe de gheata…gheata frumoasa, albastra, neteda
si totusi cat clocot, cata nebunie, cata sete
nu o sa merg niciodata drept , niciodata…am invatat prea tarziu sa sar si imi place…
gust de cirese amare din dulceata, gust de buze muscate pana la sange, gust de sampanie
ce vreau? tot ceea ce este imposibil si interzis, tot ceea ce este dureros de departe
incapatanare de copil , da
ce e drept? la ce te raportezi cand alegi? daca e drept si te doare, atunci mai e drept? daca nu e drept, dar nu te doare..dar poate doare in alta parte, atunci mai e bine?
unde or fi acum spiridusii? tare as mai avea nevoie de unul sa imi rada dement in ureche si sa faca tumbe, tare as mai avea nevoie
acum cativa ani cred ca eram un om batran…da asa, batran tare, numai par alb si baston nu aveam …si nici nu crosetam, dar in rest…
heeeei, si nu, nu era poveste…intr-o zi, nu o zi extraordinara, ci o zi cat se poate de obisnuita, am disparut
nu in ceata (era vreme frumoasa), nu de la soare , nici inghitita de un rechin
pur si simplu am disparut ca sa ma reinventez
si tare, tare, tare mult imi place…si da, recunosc, ma alint, dar elfii, elfii la varsta mea sunt tanci de-o schioapa, nu? si tare, tare, tare sunt fericita cateodata..
pentru zilele care trec si nu ma dor, pentru haos, pentru liniste, pentru milioanele de hohote de ras, pentru dansul salbatic, pentru lenea de pisica….
chiar si pentru gheata…ca oricat de albastra ar fi mai are si fisuri
of , da si iar am facut un talmes balmes din cuvinte, da’ nu-i bai, ca daca as fi mai ordonata n-as mai intelege nimic din ce scriu
Uite cum ma pune nenea Artistu’ sa imi scormonesc prin memorie
heheee, prima carte citita de mine?
de povesti, normal, dar nu mai stiu care a fost….
printre primele :Aleodor imparat, Fat Frumos din lacrima, Catelusul schiop, Pinocchio, Povestile fratilor Grimm, Degetica…
hai mai, zau ca u mai stiu…:)
al naibii de frig…am pornit aerul conditionat in incinta dar ma enerveaza caldura asta artificiala
e ciudat si e urat sa iti fie frig in Bucuresti
as vrea sa imi fie frig la munte
beau ciocolata cu lapte, nu stiu de ce, nu imi place
piticii stau amortiti pe monitor, parca nu ar avea chef de nimic, parca ar vrea sa ninga
da, ar fi minunat sa ninga
sa ninga albastru
in care imi ingrop sentimentele…a venit iarna si beau vin fiert in baruri pierdute pe stradute pietruite…
felinare fara fluturi ce se rotesc zapaciti
terase parasite de umbrele
orasul acesta…
nu stiu cu ce melodie l-as asorta, nu stiu daca mi-ar lipsi daca as pleca, nu stiu…
dar imi place sa ma ingrop in zgomotul lui, imi place sa ma pierd , sa privesc…
vreau sa fiu departe cand sunt aici si uneori vreau sa fiu aici cand sunt departe
sa zambesc in Carturesti sorbind ceai cu lapte, sa dansez fara noima in El Comandante, sa beau bere nefiltrata in Beraria Germana, sa ma duc la o piesa traznita la Act, sa bantui pe Lipscani, sa ma imbat in Jack, sa barfesc cu o prietena la Cafeneaua Bucurestiului D’Altadata, sa ma rasfat cu crema de zahar ars la Chocolat…..
sa rad, sa respir , sa ma enervez pe strazile lui murdare …
sa plec apoi satula de atatea culori neasortate, de atatea acorduri nepotrivite, sa ma duc spre muntii mei dragi ce acum se imbraca in zapada….
orasul acesta…in care nu as alege sa ma nasc…orasul acesta pe care nu stiu daca il iubesc
obisnuinta?
daca as scrie in soapta din varful penitei…ai avea puterea sa asculti?
tu drumule, tu timpule, tu vantule….
daca as scrie acum, daca as scrie cu creta alba pe tabla neagra, daca as scrie apasat…ai avea bunul simt sa nu imi comentezi ideile ?
tu realitate, tu linie dreapta, tu soare ….
daca as scrie acum , daca as scrie la intamplare…cu sange clocotind pe hartia zilelor ce isi urla dreptul de a fi traite …hai spune drept…..
daca m-as ridica si as pleca lasand in urma doar fraze neterminate
daca as rade cu gura pana la urechi
daca as spune “azi exist si atat ”…
daca, daca , daca
daca as scrie la intamplare nu-i asa ca mi-ai spune ca e minunat ???
tu viata….
comentarii recente